Cazuri in care depunerea cautiunii este obligatorie pentru suspendarea executarii actului administrativ.

 

 Legea nr. 554/2004, art. 14, art. 15

Codul de procedura fiscala, art. 215 alin. 2

 

In materie fiscala dispozitiile art. 14,15 din legea nr. 554/2004 se completeaza cu prevederile art. 215 alin. 2 din codul de procedura fiscala, astfel incat, suspendarea executarii actului administrativ se poate dispune numai dupa depunerea unei cautiuni.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 218 din  2 februarie 2011.

 

 

Prin incheierea din 19 noiembrie 2010 Tribunalul Dambovita a admis cererea formulata de reclamantul MOD, in contradictoriu cu paratii DGFP si AFP a suspendat executarea Deciziei de impune, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, iar in baza art. 215(2) Cod  procedura fiscala, a obligat reclamantul sa depuna o cautiune de 10.000 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a apreciat ca in speta sunt indeplinite conditiile cerute de art. 14 din Legea nr.554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare formulata de reclamant, a executarii Deciziei de impunere nr. 25561/25.06.2010, pentru suma de 98.385 lei, in baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, pe langa indoiala serioasa asupra legalitatii acestui act administrativ fiscal, dedusa din modalitatea de reglementare si interpretare a aplicarii TVA la tranzactiile imobiliare efectuate de persoane fizice, instanta a retinut si indeplinirea conditiei prevenirii unei pagube iminente pentru reclamantul necomerciant, pentru care executarea silita pornita de organele financiare ar avea consecinte asupra conditiilor de trai ale familiei sale.

A aratat tribunalul ca trebuie avut in vedere necesitatea clarificarii la judecata de fond a aspectului contestat de reclamant, privind inlaturarea la calculul TVA a celor 13 facturi ce i-au fost emise de SC F.T. SRL.

Tribunalul a facut totodata aplicarea prevederilor art. 215 (2) Cod procedura fiscala, stabilind in sarcina reclamantului obligatia depunerii unei cautiuni.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs parata DGFP, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinand in esenta faptul ca prevederile art. 215 (2) Cod procedura fiscala sunt imperative, numai dupa depunerea cautiunii de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, instanta putea suspenda executarea actelor administrative contestate, clementa acesteia fiind nelegala fata de imprejurarea ca dupa ce suspenda executarea obliga petentul la plata unei cautiuni.

In continuare, sustine recurentul ca in cauza nu sunt intrunite cele doua cerinte esentiale prevazute de dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv ,,caz bine justificat” si ,,iminenta producerii unei pagube iminente”, intimata contestatoare neaducand nici o proba concreta din care sa rezulte existenta celor doua conditii mentionate anterior pentru a justifica in mod credibil infrangerea principiului caracterului executoriu al actelor administrative.

In ceea ce priveste cea de a doua conditie ceruta de lege - ,,iminenta producerii unei pagube”, recurenta precizeaza ca legea a definit paguba iminenta ca fiind un prejudiciu material viitor si previzibil sau perturbarea previzibila grava a functionarii societatii. Raportat la acest aspect, apreciaza ca reclamanta nu a justificat in mod credibil cererea sa, facand numai simple afirmatii. Sub acest aspect s-a pronuntat si Curtea de Apel Ploiesti prin sentinta nr. 203/13.102.2006 in dosarul nr. 6240/42/2006), care a instrumentat o cauza similara.

Considera recurenta ca reclamantul nu se regaseste in niciuna dintre situatiile stipulate de dispozitiile imperative prevazute de textele normative  invocate si nici nu a adus argumente de natura a justifica o astfel de masura.

Curtea, examinand  incheierea recurata, a  constatat ca recursul este  fondat, potrivit urmatoarelor considerente:

Reclamantul M.O.D. a solicitat primei instante ca in baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, sa dispuna admiterea cererii de suspendare a executarii  Deciziei de impunere nr. 25561/25.06.2010 pentru suma de 98.385 lei.

Prima instanta, analizand cererea prin prisma conditiilor impuse de art. 14  din  Legea  nr. 554/2004, a  apreciat-o ca  fiind intemeiata, sens  in  care  a admis-o, dispunand suspendarea executarii Deciziei de impunere contestata, obligand totodata reclamantul, prin dispozitivul incheierii, la depunerea unei cautiuni de 10.000 lei.

Curtea a retinut ca in materie fiscala, atat conditiile prevazute de art. 14 cat si cele prevazute de art. 15  din Legea nr. 554/2004 se completeaza cu dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul de procedura fiscala.

Astfel, Curtea a precizat ca suspendarea executarii actului administrativ este o masura de exceptie care se poate dispune numai cu indeplinirea cumulativa a conditiilor prevazute de lege, insa de la acest regim, instituit de art. 14 din Legea nr. 554/2004 se poate deroga prin instituirea unor conditii suplimentare, asa cum s-a aratat anterior.

In categoria acestui gen de norme derogatorii se incadreaza si dispozitiile art. 215 din codul de procedura fiscala potrivit carora introducerea contestatiei pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, aceste dispozitii neaducand atingere dreptului contribuabilului de a cerere suspendarea executarii actului administrativ fiscal in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conditionat insa, de depunerea unei cautiuni.

Astfel, conform dispozitiile art. 215 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect  nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2000 lei.

Din analizarea acestui text de lege, rezulta ca depunerea cautiunii este o etapa prealabila obligatorie pentru analizarea oportunitatii suspendarii actului administrativ.

Aceasta conditie, impusa imperativ de lege trebuie indeplinita anterior dispunerii masurii suspendarii, lipsa depunerii cautiunii neputand fi suplinita nici prin  impunerea indeplinirii  acestei obligatii, in mod generic, prin  dispozitivul hotararii si nici prin stabilirea unui termen de depunere a cautiunii reglementata pe cale pronuntarii unei incheieri de indreptare eroare materiala, asa cum sustine intimatul in intampinare.

In ceea ce priveste criticile vizand fondul cauzei, Curtea a precizat ca acestea nu vor mai fi analizate in raport de constatarea neindeplinirii a insasi cerintei prevazute de lege pentru admisibilitatea cererii de suspendare.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca este afectata legalitatea hotararii recurate si fiind incident in cauza motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, coroborat cu dispozitiile art. 312 alin. 1,3 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat in tot incheierea recurata in sensul ca a respins cererea de suspendare formulata, in cauza nefiind indeplinita conditia depunerii cautiunii asa cum prevad dispozitiile art. 215 alin. 2 Cod procedura fiscala.