Caracterul justificat al nepredarii documentelor contabile.
19 martie 2020Caracterul prioritar al dispozitiilor art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, fata de dispozitiile art.405-406 Cod procedura civila
19 martie 2020
Caracterul obligatoriu al impunerii uneia sau mai multor obligatii inculpatului in temeiul art. 93 alin. 1 si 2 din Codul penal de catre instanta care face aplicarea art. 91 din Codul penal.
Art. 91 din Codul penal
Art. 93 alin. 1 si 2 din Codul penal
Impunerea unei sau mai multor obligatii inculpatului in temeiul art. 93 alin. 1 si 2 din Codul penal este obligatorie pentru instanta care face aplicarea art. 91 din Codul penal. Ceea ce legea lasa la latitudinea instantei este alegerea numarului si a naturii obligatiilor ce se impun.
(DECIZIA PENALA
NR. 400/A
/
10 iunie 2015)
Prin sentinta penala nr. 71 din 19 martie 2015 pronuntata de Judecatoria Topoloveni, in baza art. 337 Cod penal, a fost condamnat inculpatul M.O. la pedeapsa inchisorii de 8 luni pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. si ped. de art. 337 Cod penal, cu aplic. art. 396 al.10 Cod de procedura penala.
In baza art. 66 alin. 1 lit. a si b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementara, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o perioada de 1 an de la ramanerea definitiva a acestei sentinte.
In baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa, accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat de la ramanerea definitiva a acestei sentinte si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.
In baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozitiilor art. 92 Cp.
In baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune Dambovita, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
Datele prevazute la pct. b), c), d) e) se comunica Serviciului de Probatiune Dambovita.
In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatul sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii in cadrul Primariei C., judetul Dambovita, pe o perioada de 60 de zile lucratoare.
In baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in cazul savarsirii altei infractiuni pe durata termenului de supraveghere si in cazul nerespectarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite in sarcina sa.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, in fapt, ca, la data de 29.08.2014, organele de cercetare penala s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca inculpatul, in timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de inmatriculare *** din directia B. catre C., a refuzat sa se supuna recoltarii de probe biologice, desi consumase bauturi alcoolice
Sub acest aspect, s-a retinut ca, la data de 29.08.2014, in prezenta martorilor asistenti GN si NCC, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,83 mg/l alcool pur in aerul expirat si a declarat ca anterior a consumat 1,5 l bere alcoolizata.
Audiat in faza de urmarire penala, inculpatul a recunoscut ca a refuzat sa i se recolteze probe biologice.
Prima instanta a constatat ca aspectele relatate de inculpat privind imprejurarile comiterii infractiunii se coroboreaza cu mentiunile inserate in continutul procesului - verbal de constatare a infractiunii si cu depozitiile martorilor GN si NCC, care au relatat savarsirea faptei de catre inculpat in modalitatea retinuta in situatia de fapt anterior expusa.
Cu ocazia audierii in fata instantei, inculpatul a adoptat o pozitie sincera, recunoscand comiterea infractiunii, mentionand ca este de acord cu prestarea unei activitati neremunerate in folosul comunitatii in situatia in care se va stabili vinovatia sa.
Coroborand astfel materialul probator administrat in cauza, judecatorul fondului a retinut ca fiind indeplinite cumulativ conditiile pentru angajarea raspunderii penale a inculpatului, fapta fiind savarsita de acestea cu forma de vinovatie prevazuta de lege.
In drept, s-a apreciat ca fapta inculpatului MO, care la data de 29.08.2014 a fost depistat pe D.J.702 B., in timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de inmatriculare ***, avand o concentratie de alcool pur in aerul expirat de 0,83 mg/l, iar la solicitarea organelor de politie a refuzat sa se supuna recoltarii de probe biologice, in vederea stabilirii alcoolemiei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice
,
in modalitatea prev. si ped. de art. 337 din Cod penal, fapta pentru care a fost angajata raspunderea penala a inculpatului.
La stabilirea si individualizarea pedepsei s-au avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 74 Cod penal, norma potrivit careia stabilirea naturii si cuantumului pedepsei se realizeaza in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si cu periculozitatea infractorului care se evalueaza dupa urmatoarele criterii: a) imprejurarea si modul de comitere a infractiunii precum si mijloacele folosite; b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; c) natura si gravitatea rezultatul produs ori a altor consecinte ale infractiunii; d) motivele savarsirii infractiunii si scopul urmarit; e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale; f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal; g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.
Astfel, s-a notat ca inculpatul si-a asumat responsabilitatea faptei comise, iar din fisa de cazier judiciar rezulta lipsa antecedentelor penale.
Instanta de fond, coroborand toate aceste elemente, luand in considerare si comportamentul procesual al inculpatului, care a recunoscut savarsirea infractiunii, dar si limitele de pedeapsa prevazute de textul incriminator - reduse cu o treime ca efect al aplicarii dispozitiilor art. 396 Cod de procedura penala, a dispus condamnarea inculpatului MO la pedeapsa inchisorii de 8 luni pentru savarsirea infractiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. si ped. de art. 337 Cod penal, cu aplicare art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala.
In baza art. 66 alin. 1 lit. a, si b Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementara, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o perioada de 1 an de la ramanerea definitiva a acestei sentinte.
In baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. Cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, exercitarea acelorasi drepturi.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, luand in considerare toate criteriile enuntate anterior si apreciind ca fiind indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 91 alin. 1 Cod penal, atat in ceea ce priveste cuantumul pedepsei, cat si a datele ce particularizeaza persoana inculpatului, ce nu a mai fost condamnat anterior, si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii si care prezinta perspective de resocializare chiar si fara executarea efectiva a pedepsei, fiind insa necesara supravegherea conduitei sale, pe o perioada determinata, judecatorul fondului a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozitiilor art. 92 Cod penal.
In baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte masurile de supraveghere prevazute de acest text legal.
In baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii in cadrul Primariei C., judetul Dambovita, pe o perioada de 60 de zile lucratoare.
In baza art. 91 alin.4 Cod penal, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in cazul savarsirii altei infractiuni pe durata termenului de supraveghere si in cazul nerespectarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor stabilite in sarcina sa.
Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Costesti, care a criticat-o sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitand majorarea acestuia, precum si al neaplicarii pedepselor complementara si accesorie, sens in care a solicitat interzicerea dreptului inculpatului de a conduce autovehicule, conform art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal.
Analizand sentinta apelata, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 si art. 418 Cod pr.penala, Curtea a constatat ca nu este legala, iar apelul declarat de parchet este fondat si va fi admis, insa pentru un alt motiv decat cele invocate in motivele de apel expuse.
Astfel, cu privire la situatia de fapt, Curtea a constatat ca a fost corect retinuta de prima instanta, din probele administrate in cursul urmaririi penale coroborate, cu recunoasterea inculpatului in fata instantei, in procedura prevazuta de art. 375 Cod procedura penala, rezultand ca inculpatul MO, la data de 29 august 2014, dupa consumul de bauturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare ***, l-a condus pe drumurile publice de pe raza com. B., jud. Arges, iar dupa depistarea de catre organele de politie, desi s-a supus testarii cu aparatul etilotest (rezultand valoarea de 0,83%0 alcool pur in aerul expirat), a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Fapta inculpatului, savarsita in imprejurarile sus-mentionate, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 337 Cod penal.
Curtea a retinut ca, facand si aplicarea dispozitiilor referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei, ca urmare a recunoasterii vinovatiei de catre inculpat, conform art.396 alin. 10 Cod procedura penala, prima instanta a dat eficienta tuturor criteriilor prevazute de art. 74 Cod penal pentru individualizarea pedepsei.
In raport de gravitatea infractiunii savarsite, destul de ridicata, mai ales fata de valoarea mare a rezultatului etilotest si de scopul urmarit de inculpat la savarsirea faptei, acela de a nu fi depistata valoarea imbibatiei alcoolice in sange, dar, totodata, si de faptul ca inculpatul si-a asumat responsabilitatea faptei si a consecintelor acesteia, avand o atitudine sincera pe intreg parcursul procesului penal, dupa cum nu are antecedente penale, fiind infractor primar, Curtea a apreciat ca pedeapsa aplicata de prima instanta, in cuantumul minim prevazut de lege, este adecvata si nu se impune a fi majorata.
Totodata, nu se impune nici interzicerea dreptului inculpatului de a conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere, ca pedeapsa complementara si accesorie, mai ales ca efectul pronuntarii hotararii de condamnare este, in mod automat, conform legii, reprezentat de anularea permisului de conducere, cu posibilitatea obtinerii de catre inculpat a permisului din nou numai dupa trecerea a cel putin 1 an de la data ramanerii definitive a hotararii si, oricum, doar dupa promovarea unei nou examen, in urma caruia sa dovedeasca insusirea cunostintelor teoretice si a abilitatilor practice in materie.
Insa, Curtea a retinut ca, desi nu este justificata solicitarea parchetului de a-i fi interzisa inculpatului exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, apelul se impune a fi admis pentru un motiv de nelegalitate, referitor la omisiunea stabilirii unei obligatii pe durata termenului de supraveghere.
Astfel, prin sentinta apelata s-au stabilit in sarcina inculpatului doar obligatiile prevazute de art. 93 alin. 1 si 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere.
Insa, dispozitiile art. 93 alin. 2 Cod penal prevad ca „instanta
impune
condamnatului
sa execute una sau mai multe
dintre urmatoarele obligatii...”.
Asadar, independent de orice alte obligatii, impunerea fata de inculpat a uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute in alineatul 2 al art. 93 ( la lit. a - d) este obligatorie, textul fiind imperativ si lipsit de echivoc. Ceea ce legea lasa la latitudinea instantei este alegerea numarului si a naturii obligatiilor ce se impun in temeiul acestui text legal.
Prin urmare, acest aspect de nelegalitate va fi inlaturat, Curtea facand aplicarea dispozitiilor legale mentionate, iar in acest sens s-a orientat catre obligatia prevazuta de art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, respectiv aceea ca inculpatul sa frecventeze si un program de reintegrare sociala derulat de catre serviciul de probatiune sau organizat in colaborare cu institutii din comunitate.
Pentru toate aceste considerente, in baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedura penala, Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Topoloveni impotriva sentintei penale nr. 71 din 19 martie 2015, pronuntata de Judecatoria Topoloveni, in dosarul nr. 2218/828/2014, a desfiintat in parte sentinta penala si, rejudecand:
In baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului sa frecventeze si un program de reintegrare sociala derulat de catre serviciul de probatiune sau organizat in colaborare cu institutii din comunitate.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei penale, iar potrivit art. 275 alin. 3 Cod perocedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.