Căile extraordinare de atac în civil - Recursul

 

Căile extraordinare de atac în civil - recursul. Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la recurs:

 

1. Care sunt hotărârile judecătoreşti supuse recursului:

• hotărârile judecătoreşti date fără drept de apel;
• încheieri prin care s-a finalizat judecata unei cereri, cum ar fi:încheierea asupra sechestrului asigurator, încheierea dată asupra popririi asigurătorii, încheierea pronunţată în rezolvarea unei cereri de îndreptare sau de lămurire a hotărârii dacă şi hotărârea în legătură cu care s-a făcut cererea este susceptibilă de recurs etc;
• hotărârile pronunţate în apel, indiferent dacă au soluţionat cauza pe fond sau prin excepţie (exemplu: nu aţi introdus în termen apelul, nu aţi timbrat corespunzător cererea de apel, etc.);
• încheierile date pe parcursul judecării cauzei, de regulă, ca şi la apel, pot fi atacate cu recurs doar odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârilor se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare;
• există încheieri care pot fi atacate separat cu recurs, cum ar fi:încheierea prin care s-a suspendat judecata cauzei, încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului etc;
• există şi încheieri care nu pot fi atacate cu recurs, nici măcar odată cu hotărârea de fond, cum ar fi: încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea ori s-a admis recuzarea, încheierea cu privire la cererea de asistenţă judiciară sau prin care s-a revenit asupra asistenţei încuviinţate etc;

 

2. Cine poate declara recurs:

• Ca şi la apel, în principal, părţile din litigiu care au avut calitate de reclamant sau pârât la judecata în fond şi, eventual, apelant şi intimat în apel.

Nu trebuie să consideraţi că numai reclamantul şi pârâtul au dreptul să declare recurs, ci şi persoanele care ai intervenit din voia lor sau forţat în proces (exemplu: intervenientul principal, chematul în garanţie, etc.).

Dacă declaraţi recurs vă veţi numi parte recurentă iar adversarul va fi intimat.

Nu este suficient  să aveţi doar calitate de parte pentru a declara apel, ci trebuie să justificaţi că sunteţi interesat în exercitarea căii de atac, adică hotărârea vă este nefavorabilă.

• Avocatul care v-a asistat la judecarea pricinii, chiar dacă nu l-aţi împuternicit în acest sens, poate să declare recurs împotriva hotărârii. Însă, pentru susţinerea recursului, trebuie să încheiaţi o nouă împuternicire avocaţială cu acesta. Dacă recursul este declarat de un avocat care nu v-a asistat în primă instanţă şi nici nu a fost angajat de dumneavoastră în acest sens, trebuie să confirmaţi în instanţă că vă însuşiţi recursul (confirmarea poate fi făcută şi după împlinirea termenului de recurs).
• Procurorul – indiferent dacă a participat sau nu la judecată în primă instanţă, poate să declare recurs împotriva oricăror hotărâri, în condiţiile legii.
• Sunt şi cazuri în care persoane care nu au participat la judecată în primă instanţă, nici personal nici prin reprezentare, pot declara recurs.

 

3. În ce termen puteţi declara recurs:

Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.  Există situaţii în care legea prevede un alt termen de recurs decât cel de 15 zile.

Este foarte important să cunoaşteţi că, termenul de recurs poate fi prelungit cu 5 zile de către preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, când constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (exemplu: nu aţi depus cererea de recurs în atâtea copii câte părţi sunt).

Această prelungire a termenului de recurs se face de către preşedintele instanţei unde aveţi obligaţia să depuneţi cererea de recurs şi numai dacă depuneţi cererea de recurs personal (deci nu şi în cazul în care o trimiteţi prin poştă).

Aspectele referitoare  modul de calcul al termenului de exercitare a căii de atac şi  la momentul  de când începe să curgă acest  termen,         le regăsiţi prezentate în Ghidul de orientare pentru justiţiabili –APELUL -  la punctul 4. 

• Dacă nu vă conformaţi dispoziţiilor legale referitoare la termenul de exercitare a recursului, recursul va fi respins ca tardiv formulat.

Spre deosebire de apel, legea prevede că dacă la prima zi de înfăţişare nu se dovedeşte că recursul a fost depus tardiv sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, instanţa va socoate recursul declarat în termen.

 

4. Ce trebuie să cuprindă cererea de recurs:

Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:

- numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în românia, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

-     indicarea hotărârii care se atacă;

-   motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

-     semnătura.

• În lipsa acestor elemente, cererea de recurs va fi anulată.
• Motivele de recurs trebuie să exprime nemulţumirea dumneavoastră cu privire la hotărârea atacată, adică trebuie să determinaţi greşelile pe care le imputaţi instanţei, cu precizarea că, critica formulată trebuie să se încadreze în unul sau mai multe dintre motivele de nelegalitate mai jos prezentate:

1. instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2.hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

3. hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe;

4.instanţa a depăşit atribuţiie puterii judecătoreşti;

5. instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, prin hotărârea dată;

6. instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;
7. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
8. instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoelnic al acestuia;
9. hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
   1. Dacă indicaţi greşit motivele de recurs, instanţa nu va dispune nulitatea recursului, dacă criticile formulate pot fi încadrate într-unul din motivele de nelegalitate.
   2. De asemenea, dacă indicaţi greşit textele de lege, instanţa nu va dispune nulitatea recursului, important este ca, criticile pe care le formulaţi să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Deci cererea de recurs nu trebuie să facă referire doar la motivele de nelegalitate, ci să şi dezvoltaţi, în parte, fiecare motiv de nelegalitate. Această argumentare a motivelor de recurs poate fi depusă şi printr-un memoriu separat, însă trebuie să precizaţi în cererea de recurs că expunerea pe larg a motivelor de recurs le veţi depune printr-un memoriu separat.

Dacă recursul este declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti care nu este supusă apelului  acesta nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de lege, instanţa având obligaţia să examineze cauza sub toate aspectele.

• Motivarea cererii de recurs se face prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
• Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
• În cazul în care nu vă conformaţi acestor dispoziţii legale, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
• Este important să cunoaşteţi că aveţi posibilitatea, dacă nu aţi motivat recursul, să invocaţi oral motive de ordine publică (exemplu: încălcarea normelor de competenţă materială, adică hotărârea nu a fost pronunţată de înstanţa competentă material) iar instanţa are obligaţia să le analizeze, chiar în lipsa motivării recursului (aceste motive de ordine publică pot fi invocate şi de instanţă din oficiu).

 

5. Cererea de recurs se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.

Dacă motivele de recurs le formulaţi separat de cererea de recurs, acestea nu trebuie depuse neapărat la instanţa a cărei hotărâre se atacă, ci le puteţi depune direct la instanţa de recurs.

• Este foarte important să cunoaşteţi că cererea de recurs se depune în atâtea exemplare câţi intimaţi sunt. Dacă depuneţi cererea de recurs personal şi nu aveţi copiile necesare, vi se va cere să le depuneţi în termen de 24 de ore, în vederea comunicării şi veţi semna pe exemplarul care rămâne la instanţă că aţi luat la cunoştinţă despre această obligaţie. Este în interesul părţii să se conformeze acestei cerinţe deoarece, în caz contrar, instanţa va fi nevoită să acorde un alt termen de judecată pentru a comunica tuturor părţilor cererea depusă.
• Alăturat cererii de recurs trebuie să anexaţi dovada achitării taxei judiciare de timbru. Dacă legea prevede că cererea de recurs se timbrează, atunci se aplică, în mod obligatoriu, şi timbru judiciar. Dacă nu vă conformaţi dispoziţiilor legale privitoare la timbraj, sancţiunea care intervine este anularea cererii de recurs.
• Puteţi depune cererea de recurs personal sau prin poştă. Dacă depuneţi cererea personal, la cerere, vi se poate elibera dovadă scrisă.
• Cererea de recurs formulată învesteşte instanţa cu soluţionarea recursului.

Spre deosebire de apel, cererea de recurs nu  suspendă, de drept, executarea hotărârii recurate, decât în cazurile expres prevăzute de lege. Însă, pentru a beneficia de acest efect al recursului, aveţi posibilitatea să solicitaţi instanţei de recurs să dispună suspendarea executării hotărârii recurate.

Condiţia esenţială pentru a formula cerere de suspendare a executării hotărârii recurate este aceea a exercitării recursului.

Cererea de suspendare o puteţi formula prin cererea de recurs sau separat pe cale principală,în condiţiile dreptului comun sau pe cale de ordonanţă preşedinţială.

• Pentru soluţionarea cererii este trebuie să depuneţi cauţiunea, în cuantumul fixat de instanţă, după ascultarea părţilor, care vor fi citate în acest sens.
• Încheierea prin care s-a fixat cauţiunea nu este supusă nici unei căi de atac.
• Încheierea prin care instanţa a dispus suspendarea executării este supusă separat recursului, în termen de 15 zile de la data comunicării.
• Dacă aveţi calitate intimat în proces, trebuie să ştiţi că pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării executării hotărârii, în condiţiile legii. Această cerere se judecă  în camera de consiliu, cu ascultarea părţilor.
• În cazul în care a fost admisă cererea intimatului şi instanţa a revenit asupra suspendării dispuse, dacă aveţi calitate de recurent, puteţi solicita instanţei restituirea cauţiunii, în condiţiile legii.

La fel ca la stabilirea cauţiunii şi la restituirea acesteia, instanţa trebuie să citeze părţile.

 

Dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.