Cadre didactice-indemnizatie de concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010.Aplicarea diminuarii cu 25% prevazuta de Legea nr.118/2010.

 

Legea nr. 128/1997, art. 103

HG nr. 250/1992, art. 7

Ordinul MEN nr. 3251/1998

Legea nr.118/2010

 

Chiar daca plata indemnizatiei ar fi trebuit facuta anterior plecarii in concediu de odihna a membrilor de sindicat ai reclamantului, cadre didactice, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr.118/2010, care a avut loc la data de 3 iulie 2010, este evident ca sumele finale efective la care sunt indreptatiti membrii de sindicat respectivi, cu titlu de indemnizatie de concediu, nu pot fi decat cele calculate cu respectarea pct.21, 22 si 23 din anexa Ordinului nr. 3251/1998, prin raportare la media zilnica a veniturilor corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care s-a efectuat concediul, reducerea de 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010 fiind operata in mod corect incepand cu data de 3 iulie 2010, iar nu si pentru perioada anterioara acestei date.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,
         

Decizia nr. 578 din  15 martie 2011.

 

 

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau, reclamanta ..., in numele membrilor de sindicat semnatari ai tabelului anexat actiunii,  a chemat in judecata pe ...,  solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati paratii la calculul si plata drepturilor neacordate, reprezentand diferenta dintre indemnizatia de concediu de odihna cuvenita legal si cea efectiv incasata, aferenta  concediului de odihna  efectuat in anul 2010, sume ce urmeaza a fi actualizate in functie de coeficientul de inflatie la data platii.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca membrii de sindicat, semnatari ai tabelului anexat cererii de chemare in judecata, personalul didactic  de predare si de pregatire/instruire, personal auxiliar si personal nedidactic, aflati in concediu legal de odihna in lunile iulie si august 2010, au primit indemnizatia de concediu diminuata in mod nelegal cu 25%.

S-a mai aratat ca potrivit art. 145 alin.2 din Codul muncii, indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu, iar paratii au ignorat dispozitiile Codului muncii si au diminuat cu 25% indemnizatia de concediu de odihna pentru toti membrii de sindicat, aflati in concediu in lunile iulie si august, invocand prevederile Legii nr.118/2010, art.1 din acest act normativ prevazand ca se diminueaza cu 25% cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.330/2009 si ale OUG nr.1/2010, astfel ca art.1 din Legea nr.118/2010 nu se refera la indemnizatia de concediu.

A mai sustinut reclamanta ca Legea nr.118/2010 a intrat in vigoare la data de 03.07.2010, iar indemnizatia de concediu de odihna trebuia calculata, in functie de perioadele in care petentii s-au aflat in concediu, raportat la drepturile salariale din cele trei luni anterioare intrarii in concediu.

Totodata, s-a invederat ca prin CCMU la nivel de ramura invatamant, precum si prin CCM incheiat la nivel de ISJ Buzau, se stabileste ca indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediu de odihna, iar indemnizatia trebuia calculata si platita inca din luna iunie 2010, iar pentru a justifica diminuarea indemnizatiei de concediu de odihna, paratii au invocat si alte acte normative, respectiv Ordinul MEN nr.3251/1998, HG nr.250/1992, insa Codul muncii are prioritate fata de acestea, fiind si ulterior, astfel ca le modifica implicit.

 Pe baza probatoriilor cu inscrisuri administrate in cauza, prin sentinta civila nr.160 din data de 24 ianuarie 2011 Tribunalul Buzau a respins actiunea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut  ca petentii sunt cadre didactice la Scoala..., iar acestia au inceput efectuarea concediului de odihna incepand cu diferite zile din luna iunie 2010, luna in care indemnizatia de concediu nu le-a fost diminuata.

Tribunalul a mai retinut ca in speta nu sunt aplicabile in privinta calculului indemnizatiei de concediu de odihna dispozitiile dreptului comun in materie, respectiv ale art.145 din Codul muncii, potrivit carora indemnizatia reprezinta media zilnica a drepturilor salariale  din ultimele trei luni anterioare celei care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu, cum a sustinut reclamantul, pentru  personalul didactic existand o norma speciala de reglementare - Legea nr. 128/1997, ce se completeaza cu normele metodologice emise in domeniu.  

S-a aratat ca in temeiul art.103 din Legea nr.128/1997 si al HG nr.250/1992, a fost emis Ordinul Ministrului Educatiei Nationale nr.3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului din invatamant, prevazandu-se la pct.21 ca pe durata concediului de odihna, cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul zilelor de concediu, inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte.

Totodata, potrivit pct.22-23 din Ordin, media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza concediul de odihna, iar in calculul indemnizatiei concediului de odihna acordat personalului didactic se iau in considerare si sporurile care fac parte din salariul de baza conform Legii nr.128/1997.

A mai retinut tribunalul ca in acelasi sens, potrivit reglementarilor speciale, respectiv art. 7 alin. 1 si 2 din HG nr. 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna, iar  media zilnica a veniturilor prevazute la alin. 1 se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu.

S-a aratat ca dispozitiile sus-mentionate  nu sunt abrogate pana in prezent si sunt aplicabile personalului din unitatile bugetare, ca norma speciala de reglementare pentru concediul de odihna al personalului bugetar,  derogatorie de la dreptul comun - Codul muncii, facandu-se referire la o serie de acte normative adoptate ulterior intrarii in vigoare a Codului muncii, ce fac  trimitere la HG nr.250/1992.

In privinta momentului scadentei platii indemnizatiei, instanta de fond a retinut ca aceasta constituie o norma  in favoarea salariatului, iar data scadentei nu determina si norma aplicabila modului de calculul pentru respectivul drept banesc, cuantumul fiind cel datorat conform normelor legale care stabilesc modalitatea de calcul a indemnizatiei de concediu de odihna, corelat cu normele care reglementeaza dreptul in sine

Indemnizatia pentru concediul de odihna a fost calculata in cauza nu ca medie zilnica a drepturilor salariale din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, ci in raport de Ordinul Ministrului Educatiei Nationale nr. 3251/1998 , conform numarului de zile de concediu inmultit cu media zilnica a salariului de baza si sporurilor corespunzatoare lunii calendaristice in care s-a efectuat concediul, respectiv luna iulie 2010 si luna august 2010, luni in care Legea nr.118/2010 era in vigoare.

Impotriva sentintei primei instante reclamanta a declarat recurs, criticand-o ca nelegala, invocand dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 Cod pr. civila.                  

S-a sustinut ca sentinta este data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii intrucat din dispozitiile art. 145 alin. 2 din Codul muncii rezulta ca indemnizatia de concediu de odihna se calculeaza ca medie zilnica  a drepturilor salariate din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, iar calculul indemnizatiei de concediu trebuia facut in modalitatea aratata de recurenta.

 S-a mai aratat ca art. 1 alin.1 din Legea nr. 118/2010 face referire la salarii, solde si indemnizatii lunare de incadrare, iar nu la indemnizatia de concediu .

A mai sustinut recurenta ca potrivit art. 4 din Legea nr.118/2010, prevederile art. 1 - 3 se aplica incepand cu data intrarii in viitoare a prezentei legi, respectiv de la data de 3 iulie 2010, iar aceasta lege isi produce efectele numai pentru viitor, astfel ca diminuarea cu 25% a salariilor (nu a indemnizatiilor de concediu) opereaza abia din data de 3 iulie 2010.

S-a invederat ca un argument suplimentar il reprezinta si momentul platii indemnizatiei de concediu de odihna, art. 145 alin. 3 din Codul muncii stipuland ca  idemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu, art.29 alin.4 din CCMU la nivel de ramura invatamant prevazand ca: indemnizatia de concediu se acorda salariatului cu cel putin 10 zile inainte de plecarea in concediul de odihna, in acelasi sens fiind si dispozitiile din CCMU la nivel de ISJ Buzau.

Pentru a justifica diminuarea indemnizatiei de concediu de odihna, paratii au invocat si acte administrative cu caracter normativ, respectiv Ordinul MEN nr. 3251/12.02.1998 si HG nr. 250/1992, insa, a sustinut recurenta, nici acest argument nu poate fi avut in vedere, deoarece Codul muncii este lege, act normativ cu forta juridica superioara oricarei hotarari de guvern sau ordin de ministru, astfel ca se aplica cu prioritate, iar invocarea Ordinului MEN nr. 3251/12.02.1998 si HG nr. 250/1992 este irelevanta si lipsita de suport, cu atat mai mult cu cat Codul muncii este si ulterior celor doua acte mentionate, pe care le modifica implicit, avand in vedere si principiul activitatii legii in timp.

Intr-un alt motiv de recurs s-a aratat ca, prin reducerea indemnizatiei de concediu cu 25%, au fost incalcate o serie de prevederi internationale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, respectiv art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si art.l din Primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, la al carui continut s-a facut referire.

Prin decizia  nr. 578 din data de  15 martie 2011, Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul ca nefondat.

Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut ca recurenta-reclamanta a formulat actiunea in numele membrilor de sindicat semnatari ai tabelului anexat actiunii, care sunt cadre didactice la Scoala ... fiind neintemeiata sustinerea recurentei potrivit careia pentru personalul respectiv, indemnizatia de concediu ar fi trebuit calculata  raportat la dispozitiile art.145 alin.2 din Codul muncii si nu in raport de prevederile HG nr.250/1992 si ale Ordinului MEN nr.3251/1998 intrucat Codul muncii, fiind un act normativ cu forta juridica superioara si ulterior celor doua acte mentionate, le-ar fi  modificat implicit.

S-a aratat ca in conformitate cu disp.art.7 alin.1 din HG nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna, iar potrivit alin.2 al art.7, media zilnica a veniturilor prevazute la alin.1 se stabileste in raport cu numarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele de concediu. De asemenea, art.7 alin. 5 din acelasi act normativ stipuleaza ca indemnizatia de concediu de odihna se plateste cu cel putin 5 zile inaintea plecarii in concediu.

Curtea a retinut ca prevederile legale respective sunt in vigoare,  astfel cum corect a concluzionat si prima instanta, fiind aplicabile personalului la care se refera, ca norma speciala derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de art.145 alin.2 din Codul muncii, ce statueaza ca  indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.

S-a aratat ca s-a retinut in mod just de instanta de fond ca HG nr.250/1992 a fost mentionata periodic ca norma speciala de reglementare pentru concediul de odihna al personalului bugetar prin acte normative ulterioare intrarii in vigoare a Codului Muncii, respectiv prin OUG nr. 123/2003 privind cresterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar - art. 46 alin. 6, apoi prin OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, precum si unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale - art. 23 alin. 6 , text mentinut expres in vigoare prin dispozitiile art. 48 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 330/2009, care abroga aceasta OG nr. 10/2008, aprobata cu modificari prin Legea nr. 177/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia art. 23, 25 si 302.

Mai mult, pentru personalul didactic, in temeiul disp.art.103 din Legea nr.128/1997, ce se refera la dreptul cadrelor didactice la concediu si al HG nr.250/1992, a fost emis Ordinul Ministrului Educatiei Nationale nr.3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihna al personalului didactic din invatamant.

In conformitate cu dispozitiile pct.21 din anexa Ordinului sus-mentionat, pe durata concediului de odihna, cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul zilelor de concediu, inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu; in cazul in care concediul de odihna se efectueaza in cursul a doua luni consecutive, media veniturilor se calculeaza distinct pentru fiecare luna in parte, iar potrivit pct.22 si 23 din anexa Ordinului,  media zilnica a veniturilor se stabileste in raport cu numarul  zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza concediul de odihna, in calculul indemnizatiei concediului de odihna acordat personalului didactic luandu-se in considerare si sporurile care fac parte din salariul de baza conform Legii nr.128/1997.

Faptul ca potrivit prevederilor legale, indemnizatia de concediu se plateste de catre angajator inainte de plecarea in concediu, nu poate conduce la concluzia temeiniciei actiunii, cata vreme imprejurarea ca plata trebuie efectuata inainte de plecarea in concediu reprezinta, asa cum corect a retinut si prima instanta, o facilitate in favoarea salariatului, iar data scadentei, care este anterioara plecarii in concediu, nu poate determina in cazul de fata si norma aplicabila modului de calcul al indemnizatiei, care  se stabileste, potrivit Ordinului nr. 3251/1998, in raport cu numarul zilelor de concediu, inmultite cu media zilnica a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu.

Ca atare, chiar daca plata indemnizatiei ar fi trebuit facuta anterior plecarii in concediu de odihna a membrilor de sindicat ai reclamantului, cadre didactice, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr.118/2010, care a avut loc la data de 3 iulie 2010, este evident ca sumele finale efective la care sunt indreptatiti membrii de sindicat respectivi, cu titlu de indemnizatie de concediu, nu pot fi decat cele calculate cu respectarea pct.21, 22 si 23 din anexa Ordinului nr. 3251/1998, prin raportare la media zilnica a veniturilor corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care s-a efectuat concediul.

S-a precizat ca potrivit inscrisurilor depuse la dosarul de fond de catre  intimata  ....reducerea de 25% prevazuta de Legea nr. 118/2010 a fost operata incepand cu data de 3 iulie 2010, iar nu si pentru perioada anterioara acestei date.

Tot neintemeiata a fost apreciata si critica potrivit careia prevederile  Legii nr.118/2010 nu s-ar aplica, de principiu, in ceea ce priveste indemnizatiile de concediu, cata vreme aceste indemnizatii constituie un drept salarial, care se calculeaza, dupa cum s-a aratat mai sus, in raport de numarul zilelor de concediu inmultite cu media zilnica  a salariului de baza, a sporului de vechime si, dupa caz, a indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu.

 Avand in vedere considerentele ce preced, nu au fost primite sustinerile recurentului potrivit carora Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar ar fi fost aplicata retroactiv, cu nerespectarea disp.art.78 din Constitutie si nici cele legate de incalcarea dispozitiilor din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si, corelativ, ale art.41 alin.5 din Constitutia Romaniei.  

In ceea ce priveste al doilea motiv de recurs, s-a constatat ca in cuprinsul acestuia s-a invocat faptul ca prin reducerea indemnizatiei de concediu cu 25% in temeiul dispozitiilor Legii nr.118/2010 s-ar contraveni dispozitiilor art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru considerentele expuse de recurenta.

Or, toate aspectele invederate pe larg de recurenta in cel de-al doilea motiv de recurs reprezinta, in realitate, motive noi, care nu au fost invocate de aceasta pe parcursul judecarii pricinii la prima instanta, cu respectarea dispozitiilor legale procesuale, ca temei de drept al actiunii promovate, neformand, in consecinta, nici obiect al cercetarii realizate de instanta de fond cu privire la temeinicia actiunii formulate, astfel ca recurenta nu poate invoca direct in recurs aceste motive noi, care nu au facut obiect al judecatii la prima instanta.

Pentru aceste considerente, Curtea a privit recursul ca nefondat, astfel incat in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila l-a respins, in cauza nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentintei invocate de recurenta in motivarea recursului, sentinta atacata fiind legala si temeinica.

 

(Judecator Vera Popescu)