Bun achizitionat de debitor in leasing si instrainat catre un tert

Nu exista o disproportie intre valoarea bunului predat de debitor, autoturismul achizitionat in leasing, si pretul obtinut ulterior de acesta la vanzarea aceluiasi bun, intrucat, atat pretul pentru achizitionarea in leasing, cat si pretul la cumparare au fost platite de tertul cumparator. Nu se pune problema unei disproportii de valoare intre prestatia debitorului vanzator care a transmis autoturismul pentru care nu a efectuat plati si prestatia cumparatorului care a achitat pretul pentru acest autoturism, si nici problema unui pret neserios.

In contextul, in care autoturismul a fost utilizat de tert, care a platit ratele de leasing si rata reziduala, nu se poate prezuma ca debitorul, prin administratorul sau, a urmarit la vanzarea autoturismului destabilizarea activitatii societatii si starea de insuficienta a fondurilor banesti sau diminuarea gajului general al creditorilor cu efectul prejudicierii acestora. intelegerea dintre administratorul societatii debitor si tertul cumparator nu a avut ca scop fraudarea intereselor creditorilor, intrucat a existat inca de la data incheierii contractului de leasing, cu mult anterior aparitiei insolventei si deschiderii procedurii si a vizat achizitionarea de catre tertul cumparator a autoturismului prin intermediul societatii debitoare care a contractat leasingul.

Prin sentinta nr. 210 din data de 25.03.2015, Tribunalul Gorj - Sectia a II-a Civila a admis actiunea formulata de lichidatorul judiciar CC IPURL desemnat sa administreze procedura falimentului privind pe debitoarea SC GPIIN GSRL.

A dispus anularea transferului patrimonial efectuat prin factura fiscala nr.2836 din 8 martie

2012.

A obligat paratul NDF sa restituie debitoarei bunul ce a facut obiectul transferului patrimonial, iar in situatia in care bunul nu mai exista, valoarea acestuia la data transferului.

Pentru a hotari astfel, judecatorul - sindic a retinut urmatoarele:

La data de 07.11.2012 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei in dosarul nr. 10755/95/2012 privind pe debitoarea SC GPIING SRL.

Anterior acestei date, la 08.03.2012, prin factura fiscala nr.2836 debitoarea a instrainat catre parat autoturismul Citroen C4 descris in actiune, pentru pretul de 5270 lei fara TVA.

In urma expertizei auto, efectuate in cauza la solicitarea paratului, s-a concluzionat ca valoarea de piata a autoturismului marca Citroen C4 instrainat paratului cu factura nr. 2836/08.03.2012 este de 5083 euro, reprezentand echivalentul a 22.138 lei la cursul BNR leu/euro de la data efectuarii transferului patrimonial.

Avand in vedere aceste valori, judecatorul sindic a constatat ca instrainarea autoturismului catre parat s-a facut de catre debitoare la un pret mult mai mic decat valoarea de piata, creandu-se debitoarei un prejudiciu care a constat in scoaterea acestui activ din patrimoniul societatii debitoare, aceasta neputand sa achite propriile datorii catre creditori.

Mai mult decat atat, odata ce debitoarea a incasat aceasta suma de la parat, cu chitanta nr.4/08.03.2012, suma a fost ridicata in aceeasi zi si in ziua urmatoare de asociatul unic PC ca restituire de sume aport.

Prin urmare, conform dispozitiilor de plata catre casierie nr.1/08.03.2012 si nr.2/09.03.2012, asociatul PC, care avea calitatea si de administrator al societatii a ridicat intreaga suma de 5270 lei plus TVA, total 6534 lei, incasata din vanzarea autoturismului catre parat, banii neputand fi utilizati pentru plata vreunei datorii catre creditori.

S-a retinut ca, desi autoturismul a fost achizitionat in leasing, acesta a fost achitat de societatea debitoare, care a devenit proprietara lui, contractul de leasing incetand la data de 31.03.2012, conform datelor furnizate de Pcom.P (fila 17 a dosarului), chiar daca o parte a ratelor a fost achitata de parat.

In aceste conditii, judecatorul sindic a constatat incidenta in cauza a dispozitiilor art.79 si 80 alin.1 lit. b si c din Legea nr.85/2006, in sensul ca in aceasta operatiune comerciala prestatia debitorului depaseste vadit pe cea a paratului, a fost efectuata in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii si intentia este aceea de a sustrage de la urmarirea creditorilor acest bun.

Judecatorul sindic a retinut faptul ca paratul a achitat suma de 6534 lei conform facturii fiscale nr.2836/08.03.2012 catre societatea debitoare, care la momentul achizitionarii autoturismului de catre parat nu era inca proprietarul acestuia, ci doar utilizator, conform contractului de leasing depus la fila 72 a dosarului.

Faptul ca debitoarea a inteles sa transmita la randul sau autoturismul paratului care s-a ocupat de plata unor rate ale contractului debitoarei, a platit impozitele aferente si alte asemenea cheltuieli, nu modifica natura juridica a contractului incheiat cu proprietarul, si mai ales efectele acestuia, debitoarea ramanand raspunzatoare fata de parat in conditiile in care acesta este obligat sa restituie masei credale contravaloarea facturii fiscale in discutie.

Desi paratul a sustinut ca suma trecuta pe factura reprezinta de fapt un rest de plata din intreaga valoare a autoturismului vandut, totusi acest lucru nu reiese sub nicio forma din actele incheiate de debitoare cu paratul, astfel incat judecatorul sindic nu poate retine ca probat acest fapt.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs paratul NDF, criticand-o pentru nelegalitate si netemeincie, solicitand in principal modificarea hotararii si respingerea cererii privind anularea transferului patrimonial si, in subsidiar, casarea si trimiterea cauzei spre rejudecare.

In motivele de recurs, recurentul a aratat ca solutia de anulare a transferului patrimonial efectuat prin factura fiscala nr. 2836 in 08.12.2012 este gresita, intrucat nu a existat intentia partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori.

A subliniat recurentul ca a utilizat si achizitionat autoturismul marca Citroen C4 prin intermediul societatii debitoare, avand o intelegere cu administratorul societatii pentru achizitionarea in leasing prin societate a acestuia, procedura fiind mai facila si mai rapida.

Totodata a precizat ca nu a cunoscut problemele financiare ale societatii debitoare si a continuat sa plateasca ratele pentru autoturism, astfel incat la achizitionarea sa nu a avut vreo intentie ascunsa.

Recurentul a criticat hotararea recurata si sub aspectul evaluarii efectuate de expertul tehnic, aratand ca valoarea calculata de expert (14.670 euro) este mai mare decat valoarea specificata in contractul de leasing (12.022, 69 euro).

Nu s-a depus intampinare.

Analizand recursul prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea a retinut urmatoarele:

Cu privire la anularea transferului patrimonial efectuat prin factura fiscala nr. 2836 din data de 08.03.2012, Curtea a analizat atat aplicabilitatea prevederilor art. 80 lit. b, cat si aplicabilitatea prevederilor art.80 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Sub aspectul aplicarii prevederilor art. 80 lit. b din Legea nr. 85/200, Curtea a apreciat ca acestea nu isi gasesc aplicabilitatea in speta.

Potrivit art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

Textul de lege are in vedere anularea (revocarea) actelor in care exista diferenta vadita de valoare intre prestatii in defavoarea debitorului.

Art. 80 alin.1 lit. b reglementeaza deci o situatie similara leziunii din dreptul comun numai sub aspectul prejudiciului care este egal cu disproportia de valoare intre contraprestatii, cu diferenta ca prejudiciul nu se produce direct in patrimoniul debitorului, ci se reflecta asupra creditorilor.

In cazul prevazut de art. 80 alin.1 lit. b frauda debitorului este prezumata de legiuitor, debitorul urmarind sau cel putin acceptand posibilitatea vatamarii celorlalti creditori in beneficiul persoanei cu care a contractat si caruia ii transfera o valoare patrimoniala mult mai mare in raport de prestatia efectiv primita de el.

In speta, prin transferul patrimonial efectuat prin factura fiscala nr. 2836 din data de 08.12.2012 debitorul SC GPIING SRL, in calitate de vanzator, a instrainat catre NFD, in calitate de cumparator, autoturismul marca Citroen C4 la pretul de 6534 lei inclusiv TVA.

Autoturismul marca Citroen C4 a fost achizitionat de societatea debitor SCGPIING SRL in leasing, urmare a unei intelegeri intre administratorul debitorului si NFD, acesta din urma utilizand autoturismul, platind ratele de leasing si taxa reziduala (aspecte ce rezulta din nota de livrare si prezentare vehicul, revizii si control de calitate, proces - verbal seria PCA nr. 3540378/27.02.2008, nota de constatare si comanda de lucru pentru reparatii autoturism intocmite in martie 2008, chitante de plata rate leasing si taxa reziduala).

Raportat la contractul de leasing si evaluarea facuta de expertul desemnat de instanta de fond, exista o diferenta intre pretul platit de debitor la achizitionarea bunului si pretul obtinut de acesta la vanzare, insa, fata de situatia concreta descrisa anterior, in care practic plata ratelor de leasing pentru autoturism s-a efectuat de catre NFD, diferenta nu conduce la concluzia disproportiei intre prestatia debitorului vanzator constand in predarea bunului pentru care nu a efectuat plati si prestatia cumparatorului NFD constand in plata sumei de 6534 lei inclusiv TVA la care se adauga platile din cadrul contractului de leasing.

In realitate nu exista o disproportie intre valoarea bunului predat autoturismul in leasing si pretul obtinut ulterior de acesta la vanzarea aceluiasi bun conform facturii nr. 2836 din data de 08.03.2012, intrucat, asa cum am aratat, atat pretul pentru achizitionarea in leasing, cat si pretul mentionat in factura au fost platite de cumparatorul NFD.

Textul art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006 se refera la disproportie vadita intre prestatiile ce fac obiectul actului de transfer patrimonial, sintagma „vadita” conducand la ideea unui pret lezionar, neserios.

Or, in speta nu se pune problema unei disproportii de valoare intre prestatia debitorului vanzator care a transmis autoturismul pentru care nu a efectuat plati si prestatia cumparatorului care a achitat pretul pentru acest autoturism, si nici problema unui pret neserios.

Ca urmare, chiar daca este vorba de o operatiune comerciala efectuata in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii (data deschiderii procedurii - 07.11.2012, data facturii -08.03.2012, circa 10 luni inainte de deschiderea procedurii), nefiind vorba de un act in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, Curtea a apreciat ca in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 80 lit. b din Legea nr. 85/2006.

Sub aspectul indeplinirii conditiilor prevazute de dispozitiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, Curtea a apreciat ca nici aceste dispozitii nu isi gasesc aplicabilitatea in cauza.

Potrivit art.80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin actele incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile.

Ca urmare, legiuitorul a prevazut pentru admisibilitatea actiunii revocatorii speciale reglementate de art. 80 alin.1 lit. c urmatoarele conditii: 1) actul juridic a carui anulare se solicita sa fie unul fraudulos in sensul de a se urmari fraudarea intereselor creditorilor, 2) actul juridic sa aiba ca efect prejudicierea creditorilor, 3) complicitatea tertului dobanditor la frauda, 4) actul sa fi fost incheiat in cei 3 anteriori deschiderii procedurii.

Chiar daca actul a fost incheiat in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii si la data incheierii facturii nr. 2836/ 08.03.2012 societatea debitor SC GPIING SRL avea datorii catre creditori, nu se poate sustine ca prin vanzarea catre NFD s-a urmarit fraudarea intereselor creditorilor, ca actul a avut ca efect prejudicierea acestora si nici ca tertul dobanditor a fost complice la frauda.

In contextul deja descris, in care autoturismul a fost utilizat de NFD, care a platit ratele de leasing si rata reziduala, nu se poate prezuma ca debitorul, prin administratorul sau, a urmarit la vanzarea autoturismului destabilizarea activitatii societatii si starea de insuficienta a fondurilor banesti sau diminuarea gajului general al creditorilor cu efectul prejudicierii acestora.

Nici conditia privind complicitatea tertului dobanditor la frauda nu este indeplinita.

Daca in celelalte cazuri prevazute la alin.1 pentru admiterea actiunii in anulare legiuitorul a prevazut doar dovedirea fraudei debitorului, care este prezumata, in cazul prevazut de art. 81 alin.1 lit. c din Legea nr.85/2006 legiuitorul cere si complicitatea tertului contractant ca o conditie pentru admiterea actiunii.

In speta, neexistand frauda in dauna creditorilor, nu sunt nici elemente care sa duca la concluzia complicitatii la frauda.

intelegerea dintre administratorul societatii debitor si cumparatorul NFD nu a avut ca scop fraudarea intereselor creditorilor, intrucat a existat inca de la data incheierii contractului de leasing in anul 2006, cu mult anterior aparitiei insolventei si deschiderii procedurii si a vizat achizitionarea de catre NFD a autoturismului prin intermediul societatii debitor care a contractat leasingul.

In consecinta, desi actul este incheiat in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, celelalte conditii stabilite de art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu sunt intrunite.

Pentru considerentele expuse, avand in vedere dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat
(Decizia nr. 197/15.09.2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Lotus Gherghina.