Boala profesionala. Cauze vatamatoare.

 

Art.5 alin.1 lit h) din Legea nr.319/2006

Art.2 din HG 1083/2016

 

Potrivit dispozitiilor art.5 alin.1 lit h) din Legea nr.319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca, boala profesionala este „afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;”

Conform Fisei de declarare a cazului de boala profesionala BP2 depusa la dosar (9) cauza bolii reclamantului a reprezentat-o expunerea la zgomot si microclimat nefavorabil.

Ori, expunerea la zgomot sau praf nu pot fi retinute ca si cauze vatamatoare in sensul dispozitiilor art.2 din HG 1083/2016

Aceasta  boala profesionala, chiar daca a fost de natura sa produca o invaliditate de gradul III, a fost cauzata de cu totul alte imprejurari decat cele avute in vedere de textul HG 1083/2008 , astfel ca nu raspunde  cerintelor art.4 din HG 1083/2008.

 

(Decizia nr. 1415/R-CONT/18 octombrie 2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 19.01.2016 reclamantul IC a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul de Politie al Judetului Arges, solicitand obligarea paratului la plata despagubirii prevazute de art.4 alin.2 lit.c din HG nr.1083/2008, in cuantum de 6.000 euro, echivalentul in lei la data platii, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr.459 din 10 mai 2016, Tribunalul Arges a respins actiunea.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, tribunalul a retinut ca reclamantul a fost politist in cadrul IPJ Arges, iar prin decizia medicala nr.274/06.10.2015, Comisia centrala de expertiza medico-militara a MAI l-a clasat inapt pentru indeplinirea serviciului de politie si l-a incadrat in gradul III de invaliditate.

In aceasta decizie s-au mentionat ca diagnostice clinice si functionale: hipoacuzie mixta profunda US, hipoacuzie neurosenzoriala moderata UD, otoscleroza labirintizata US protezata,  mentionandu-se la legatura de cauzalitate/cauza invaliditatii ca este boala profesionala (conform art.68 alin.1 lit.a din Legea 263/2010).

Conform art.3 din HG nr.1083/2008, se acorda despagubiri politistilor pentru urmatoarele categorii de riscuri: a) ranirea politistului; b) invaliditate de gradul I; c) invaliditate de gradul II; d) invaliditate de gradul III; e) deces ; f) prejudicii aduse bunurilor.

Potrivit art.2 lit.b si c din acelasi act normativ politistul ranit este politistul supus in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa lui, efectelor unor cauze vatamatoare, in urma carora ii este afectata integritatea anatomica si/sau functionala a organismului; politist invalid este politistul ranit clasat inapt pentru serviciul politienesc de catre comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacitatii de munca.

Tribunalul a retinut, din interpretarea acestei dispozitii legale, ca pentru a beneficia  de despagubiri pentru invaliditate de gradul III, in care a fost incadrat prin decizia medicala , este necesar ca acesta sa faca in prealabil dovada ca se incadreaza in categoria politistilor raniti.

Asa cum s-a aratat mai sus, notiunea de politist ranit presupune ca acesta sa fi fost supus in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa lui, efectelor unor cauze vatamatoare, in urma carora ii este afectata integritatea anatomica si/sau functionala a organismului.

Contactarea unor boli profesionale precum cele cu care a fost diagnosticat reclamantul nu poate justifica incadrarea acestuia in categoria politistilor raniti, deoarece in aceasta categorie intra,  a apreciat instanta, doar acei politisti care in timpul sau in legatura cu serviciul au fost victima unei agresiuni care a avut drept consecinta afectarea integritatii anatomice si/sau functionale a organismului.

Determinarea ariei de cuprindere a notiunii de cauze vatamatoare la care face trimitere definitia politistului ranit rezulta in mod implicit din interpretarea gramaticala a notiunii de politist ranit, interpretare care, in mod lipsit de echivoc presupune existenta unei rani produse in urma unei agresiuni exercitate asupra politistului.

In sprijinul acestei interpretari vin si prevederile Ordinului nr.35/2014 care definesc politistul ranit ca fiind politistul incadrat intr-un grad de invaliditate ca urmare a ranirii printr-un accident de munca, cercetat si inregistrat conform legislatiei in vigoare.

Bolile profesionale contactate pe parcursul exercitarii profesiei nu reprezinta accidente de munca, astfel ca, in urma contactarii acestora, persoana in cauza nu este indreptatita sa solicite despagubiri in conditiile HG nr.1083/2008, riscurile pentru care acestea se acorda fiind expres si limitativ prevazute, iar o interpretare extensiva in sensul celei dorite de reclamant nu a putut fi primita, deoarece ar deturna textul legal de la scopul avut in vedere de legiuitor.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea cererii s-a aratat ca sentinta instantei este nelegala, fiind data cu incalcarea/aplicarea gresita a normelor de drept material, potrivit art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.

Arata recurentul ca, raportat la speta dedusa judecatii, indeplineste conditiile legale pentru acordarea despagubirii prevazute de acest act normativ, intrucat a fost incadrat in gradul III de invaliditate, a fost clasat inapt pentru indeplinirea serviciului in politie, de catre Comisia de expertiza medicala a M.A.I., inaptitudinea si incadrarea in grad de invaliditate datorandu-se efectelor unor cauze vatamatoare la care a fost supus, in timpul si in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa sa, ce i-au afectat integritatea functionala a organismului, prin surditate.

Hotararea nr.1083/2008, privind asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri ale politistilor, a fost emisa tocmai pentru a despagubi politistul in cazul producerii riscurilor prevazute de acest act normativ.

Instanta de fond, in loc sa analizeze definitia politistului ranit asa cum este prevazuta de Hotararea nr. 1083/2008, a sustinut ca definitia politistului ranit este aceea din Ordinul MAI nr.35 din 13 martie 2014 privind masurile de sprijin acordate politistilor incadrati intr-un grad de invaliditate si familiilor acestora, precum si familiilor politistilor decedati.

Cele doua acte normative sunt diferite, Ordinul MAI nr. 35 din 13 martie 2014 cuprinde masuri de sprijin acordate politistilor incadrati intr-un grad de invaliditate si familiilor acestora, precum si familiilor politistilor decedati, pe cand Hotararea nr. 1083/2008, reglementeaza asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri ale politistilor, cele doua acte normative avand conditii si drepturi distincte, unul referindu-se la masuri de sprijin politistilor incadrati in grad de invaliditate, iar celalalt privind acordarea de despagubiri de viata, sanatate si bunuri.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului, cu cheltuieli de judecata.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 20  din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct. 8 si urmatoarele Cod procedura civila.

Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prevederile art. 28, alin. 1, lit. m din Legea 360/2012, cu modificarile si completarile ulterioare, statueaza faptul ca, politistul are dreptul la: asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului, in aplicarea acestor prevederi fiind emisa HG nr.1083/2008, privind asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri ale politistilor.

Astfel, conform, art. 1 pct. 2 din HG nr.1083/2008, acordarea despagubirilor se face in situatia producerii „riscurilor specifice activitatii de politie”.

Or, in situatia in care acordarea acestor despagubiri se face in considerarea riscurilor specifice activitatii de politie, nu  poate fi incadrata situatia care a generat gradul de invaliditate a recurentului, in categoria riscurilor specifice activitatii de politie.

In sustinerea celor de mai sus, intimatul a evidentiat in fata instantei de fond si prevederile OMAI nr.35/2014 privind masurile de sprijin acordate politistilor incadrati intr-un grad de invaliditate si familiilor acestora, precum si familiilor politistilor decedati, care stabilesc in art. 2 intelesul sintagmei „politist ranit” ca fiind „politistul incadrat intr-un grad de invaliditate, ca urmare a ranirii printr-un accident de munca, cercetat si inregistrat conform legislatiei in vigoare;”

Au fost invocate si prevederile Legii nr.319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, care definesc urmatorii termeni la art. 5 lit.g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;

Din analizarea acestor prevederi, prin perspectiva despagubirilor acordate de HG nr.1083/2008, rezulta faptul ca legiuitorul a distins cu privire la categoriile de politisti invalizi, beneficiari ai despagubirilor prevazute de lege, avand in vedere acordarea de despagubiri numai acelor politisti clasati inapt pentru indeplinirea atributiilor de serviciu in politie, ca urmare a contractarii starii de invaliditate prin ranire, in timpul si din cauza indeplinirii atributiilor de serviciu.

Aspectele invocate de catre recurent, referitoare la faptul ca HG nr.1083/2008 si OMAI nr.35/2014 sunt doua acte normative diferite nu reprezinta un argument in admiterea actiunii promovate de catre recurentul-reclamant, fiind evident faptul ca atata timp cat si unul si celalalt act normativ vizeaza categoria „politistului invalid”, notiunea necomportand sensuri diametral opuse, ci realizandu-se doar o intregire a intelesului acestei sintagme, a face abstractie de maniera in care s-a dorit de catre legiuitor sa se acorde aceste beneficii, ar reprezenta o interpretare restrictiva, care nu are nicio legatura cu vointa legiuitorului.

Astfel, pentru justa si corecta aplicare a normelor juridice, pentru atingerea scopului pentru care au fost elaborate, se impune cunoasterea exacta a prevederilor si intelegerea continutului lor.

Asadar, argumentul invocat de catre recurent, nu poate fi primit de catre instanta de recurs, intrucat aceasta este obligata sa judece cauza dedusa judecatii, avand drept criteriu clar, vointa legiuitorului.

Fata de motivarea reclamantului din cuprinsul actiunii, respectiv a caii de atac, referitoare la faptul ca nu poate fi conceput ca vreo persoana sa isi doreasca afectarea in mod intentionat a integritatii anatomice si functionale a organismului, intimatul arata ca institutia parata nu a imbratisat aceasta motivare, ci doar aspectul legat de faptul ca ansamblul conditiilor in care reclamantul si-a desfasurat activitatea au fost cunoscute de la inceput de catre acesta.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.205 si urmatoarele, art.483 si urmatoarele Cod procedura civila, Legea nr.554/2004, HG nr.1083/2010 si OMAI nr.35/2014.

Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, a apararilor formulate, a materialului probator administrat si a dispozitiilor legale incidente, se apreciaza ca fiind nefondat.

Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratului Inspectoratul de Politie al Judetului Arges la plata despagubirii prevazute de art.4 alin.2 lit.c din HG nr.1083/2008, in cuantum de 6.000 euro, echivalentul in lei la data platii, cerere respinsa de instanta de fond.

A criticat recurentul sentinta instantei de fond, sustinand ca a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevazut de art.488 pct.8 Cod procedura civila.

Astfel, a sustinut ca instanta a retinut gresit dispozitiile Ordinul MAI nr.35 din 13 martie 2014, cata vreme acest  act normativ reglementeaza alte situatii decat cele avute in vedere de HG 1083/2008 si care a constituit temeiul juridic al pretentiei sale.

In esenta, critica recurentului vizeaza interpretarea notiunii de politist ranit si politist invalid in sensul dispozitiilor HG 1083/2008, in opinia sa boala profesionala pentru care a fost incadrat in gradul III de invaliditate reprezinta o invaliditate de natura sa atraga aplicarea dispozitiilor art.4 din HG 1083/2008.

Critica recurentului nu poate fi primita, instanta de fond facand o interpretare corecta a dispozitiilor Legii 360/2002 si HG 1083/2008.

In primul rand,  mentionarea dispozitiilor Ordinului MAI nr.35/2014 nu poate fi retinuta ca motiv de nelegalitate a hotararii.

Atat dispozitiile HG 1083/2008 cat si dispozitiile Ordinului MAI nr.35/2014 au in vedere acelasi politist ranit/invalid, ceea ce difera este natura masurilor reglementate, primul act normativ reglementeaza cuantumul si modalitatea de acordare a despagubirilor banesti, iar cel de-al doilea stabileste masuri de sprijin de alta natura.

Conform art.3 din HG nr.1083/2008 „Ministerul Internelor si Reformei Administrative acorda despagubiri politistilor pentru urmatoarele categorii de riscuri: a) ranirea politistului; b) invaliditate de gradul I; c) invaliditate de gradul II; d) invaliditate de gradul III; e) deces; f) prejudicii aduse bunurilor”.

Potrivit art.4 alin.2 lit.c) din HG nr.1083/2008, „In situatia producerii unuia dintre riscurile prevazute la art. 3 lit. b) - d), politistului i se acorda despagubiri in suma de: (…) c) pentru invaliditate de gradul al III-lea - 6.000 euro, echivalent in lei la data platii.

Prin acelasi act normativ, mai precis prin dispozitiile art.2 sunt definite notiunile de politist ranit si politist invalid.

Politistul invalid, conform art.2 lit.c) , este politistul ranit clasat inapt pentru serviciul politienesc de catre comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacitatii de munca, iar potrivit art.2 lit.b) politistul ranit este politistul supus in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa lui, efectelor unor cauze vatamatoare, in urma carora ii este afectata integritatea anatomica si/sau functionala a organismului.

Cauza vatamatoare, in sensul textului de lege, trebuie sa fie o actiune fizica externa, eveniment neprevazut, un accident de natura sa produca  o ranire, o vatamare fizica, trauma, etc.

Recurentul-reclamant a fost diagnosticat cu hipoacuzie mixta profunda US, hipoacuzie neurosenzoriala moderata UD, otoscleroza labirintizata US protezata,  actul medical calificand acest diagnostic  ca fiind o boala profesionala in sensul art.68 alin.1 lit.a din Legea 263/2010.

Potrivit dispozitiilor art.5 alin.1 lit h) din Legea nr.319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca, boala profesionala este „afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;”

Conform Fisei de declarare a cazului de boala profesionala BP2 depusa la dosar (9) cauza bolii reclamantului a reprezentat-o expunerea la zgomot si microclimat nefavorabil.

Ori, expunerea la zgomot sau praf nu pot fi retinute ca si cauze vatamatoare in sensul dispozitiilor art.2 din HG 1083/2016

Aceasta  boala profesionala, chiar daca a fost de natura sa produca o invaliditate de gradul III, a fost cauzata de cu totul alte imprejurari decat cele avute in vedere de textul HG 1083/2008 , astfel ca nu raspunde  cerintelor art.4 din HG 1083/2008.

Fata de aceste considerente, Curtea, apreciind legala sentinta instantei de fond , in temeiul art.496 cod proc.civ., a respins recursul ca nefondat.