Audit intern, Lipsa unui drept vatamat si a interesului in promovarea actiunii

7

• Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1)
• Legea nr. 672/2002

Masurile stabilite in cadrul unui audit intern reglementat prin Legea nr. 672/2002, pot face obiectul actiunii in contencios administrativ numai daca reclamantul face dovada unui interes legitim in promovarea acesteia
.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 10224 din 9 decembrie 2014, R.O.

Prin sentinta civila nr. 120/05.02.2014 pronuntata in dosarul nr. 5732/115/2013, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea reclamantului Serviciul Public de Gospodarie Comunala Bocsa pentru anularea Raportului de audit intern nr. 5947/13.03.2013.

Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timisoara prin decizia civila nr. 10224/09.12.2014 pronuntata in dosarul nr. 6732/115/2013, cu motivarea ca auditul public intern este reglementat de Legea nr. 672/2002 republicata, privind auditul public intern, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 856 din 5 decembrie 2011, Normele generale privind exercitarea activitatii de audit public intern fiind aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 38/2003 - in prezent abrogat prin Hotararea Guvernului nr. 1086/2013, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2014.

Curtea a retinut ca situatie din speta ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 672/2002 si cele ale Ordinului ministrului finantelor publice nr. 38/2003, care erau in vigoare la momentul efectuarii auditului din speta, respectiv in perioada 10.01.2013 -

2013. conform principiului „tempus regit actum” si al neretroactivitatii legii civile, Hotararea Guvernului nr. 1086/2013 nefiind in vigoare in perioada in litigiu.

Dupa cum a aratat si instanta de fond, Legea nr. 672/2002 defineste audit public intern ca fiind o „activitate functional independenta si obiectiva, de asigurare si consiliere, conceputa sa adauge valoare si sa imbunatateasca activitatile entitatii publice”, care „ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele, printr-o abordare sistematica si metodica, evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea managementului riscului, controlului si proceselor de guvernanta”.

Intreaga economie a Legii nr. 672/2002, precum si dispozitiile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 38/2003 converg spre ideea conform careia activitatea de audit public intern nu are drept scop sau efect stabilirea vreunei raspunderi patrimoniale, civile, disciplinare sau penale in sarcina vreunei persoane din cadrul unitatii supuse controlului de audit, ci are drept scop „sa imbunatateasca activitatile entitatii publice”, precum si „eficienta si eficacitatea managementului riscului, controlului si proceselor de guvernanta”.

Conform Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 38/2003, controlul de audit se finalizeaza printr-un raport in care sunt facute anumite recomandari, cu efecte pentru viitor - deci fara a aduce atingere raporturilor juridice finalizate, epuizate anterior controlului, iar in ceea ce priveste urmarirea recomandarilor, la capitolul referitor la „responsabilitatea structurii auditate” se mentioneaza ca „responsabilitatea structurii auditate in aplicarea recomandarilor consta in:

• elaborarea unui plan de actiune, insotit de un calendar privind indeplinirea acestuia;
• stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
• punerea in practica a recomandarilor;
• comunicarea periodica a stadiului progresului actiunilor;
• evaluarea rezultatelor obtinute”.

Aceste reglementari confirma faptul ca raportul de audit nu poate viza decat masuri ce implica activitatea viitoare a unitatii auditate, iar nu stabilirea vreunei raspunderi patrimoniale, civile, disciplinare sau penale in sarcina vreunei persoane din cadrul unitatii supuse controlului de audit.

Revenind la raportul de audit din speta, Curtea a constatat ca auditul intern a recomandat urmatoarele: „4.1 Contabilitatea mijloacelor fixe se va tine atat sintetic, cat si analitic; 4.2 In lipsa unor rezervoare de combustibil calibrate, la scoaterea combustibilului din cele existente se vor utiliza vase calibrate; 4.3 Pentru lucrarile efectuate de terti, nu se vor accepta la plata facturi neinsotite de devize si situatii de lucrari care sa justifice sumele cerute la decontare; 4.5 Atat conducerea entitatii verificate, cat si serviciul financiar economic vor urmari reducerea stocurilor de sorturi, in corelatie cu lucrarile care urmeaza a fi efectuate efectiv; 4.6 Se va urmari realizarea masurilor prin ultimul raport de audit”.

In judecarea prezentului recurs, Curtea a retinut ca reclamantul Serviciul Public de Gospodarie Comunala Bocsa nu a justificat interesul contestarii acestor recomandari, care vizeaza conduita in viitor a personalului entitatii controlate, impunand masuri suplimentare in ceea ce priveste contabilitatea mijloacelor fixe, utilizarea de vase calibrate la scoaterea combustibilului din rezervoare de combustibil necalibrate, neacceptarea de facturi neinsotite de devize si situatii de lucrari care sa justifice sumele cerute la decontare pentru lucrarile efectuate de terti, urmarirea reducerii stocurilor de sorturi etc.

Curtea a amintit ca existenta interesului este o conditie necesara promovarii unei cereri in justitie, astfel cum impune art. 32 alin. (1) din noul Cod de procedura civila - conform caruia „orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia:

1. are capacitate procesuala, in conditiile legii;
2. are calitate procesuala;
3. formuleaza o pretentie;
4. justifica un interes”.

Conform art. 33 din noul Cod de procedura civila, „interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea u nui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara”.

Este adevarat ca raportul de audit contestat contine si unele referiri la o pretinsa conduita eronata si responsabilitate a unor persoane cu functii de conducere sau contabilitate din cadrul entitatii auditate, insa nu sunt prevazute masuri de stabilire a raspunderii acestor persoane sau de recuperare a unor prejudicii pretins pricinuite unitatii controlate prin activitatea acestor persoane, astfel incat nu se poate retine ca recomandarile raportului de audit ar conduce la aplicarea unor sanctiuni sau la imputarea unor prejudicii in sarcina persoanelor din conducerea unitatii controlate.

Astfel fiind, Curtea a retinut temeinicia hotararii instantei de fond, care a retinut in mod corect lipsa interesului, respectiv a folosului practic pentru reclamantul Serviciul Public de Gospodarie Comunala Bocsa in admiterea actiunii in justitie

In consecinta, Curtea a apreciat ca solutia Tribunalului Caras Severin este temeinica si legala, recursul formulat de reclamantul Serviciul Public de Gospodarie Comunala Bocsa impotriva sentintei civile nr. 120/05.02.2014, pronuntata de Tribunalul Caras Severin in dosar nr. 5732/115/2013 a fost respins ca nefondat, in temeiul art. 496 alin. (1) din noul Cod de procedura civila.