Aprecierea subiectivă a creditoarei, pur formală, că prezenţa sa ar fi fost inutilă, dat fiind că nu are drept de vot, nu poate servi drept motivaţie a lipsei de la şedinţa adunării creditorilor

Cuprins pe materii: Insolvenţă

Indice alfabetic: Contestaţie

Temei de drept: Art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006.

Art. 14 din Legea 85/2006 nu condiţionează prezenţa creditorilor la şedinţa adunării creditorilor în funcţie de natura creanţei; de vreme ce creditoarea A este înscrisă în tabelul definitiv cu o creanţă sub condiţie suspensivă, aceasta are dreptul de a participa la şedinţele adunării generale a creditorilor şi, corespunzător, obligaţia de a se implica în administrarea eficientă a activităţii debitorului, legiuitorul sancţionând lipsa de la şedinţe la art. 14 alin. 7, cu excepţia situaţiilor în care se probează că lipsa a fost motivată, justificată de elemente obiective.

Prin sentinţa civilă nr. nr. 23/17.01.2017 tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei X şi în consecinţă:

A respins contestaţia formulată de A prin administrator AA împotriva Hotărârii adunării generale a creditorilor debitoarei Y reprezentată de administrator judiciar YY din 8.06.2016.

A respins contestaţiile formulate de creditoarea B prin administrator judiciar BB şi de debitoarea Y, prin administrator special împotriva măsurii luate de administratorul judiciar YY de a nu recunoaşte, în şedinţa adunării generale din 8.06.2016, categoria creditorilor indispensabili.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei A este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

Potrivit art. 3 alin. 8 Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, creditorul îndreptăţit sa participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedura şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor.

SC „A” nu a participat la adunarea generală a creditorilor din 8.06.2016, aspect ce rezultă chiar din menţiunile procesului verbal al şedinţei. De altfel, reprezentantul acestei societăţi a precizat că nu a participat la adunare. Motivul pentru care această societate nu a fost prezentă la adunarea generală a creditorilor nu constituie însă unul „întemeiat”, care să justifice neexercitarea acestui drept. Textul articolului 14 din Legea 85/2006 nu condiţionează prezenţa creditorilor la şedinţă în funcţie de natura creanţei; în condiţiile în care creditoarea A este înscrisă în tabelul definitiv cu o creanţă sub condiţie suspensivă, aceasta are legitimare procesuală activă de a participa la şedinţele adunării generale a creditorilor.

În consecinţă, respinge contestaţia formulată de creditoarea A reprezentată de administrator împotriva Hotărârii adunării generale a creditorilor debitoarei Y reprezentată de administrator judiciar YY, din 8.06.2016.

Cu privire la motivele invocate de către contestatoare referitoare la neavizarea de către administratorul judiciar a listei creditorilor indispensabili A şi B, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate.

Deşi administratorul judiciar a solicitat să se întocmească un referat de oportunitate, totuşi administratorul special a comunicat doar că debitoarea nu şi-a achitat obligaţiile curente faţă de cei doi creditori, precum şi dovada reeşalonării debitului faţă de A.

Aşadar, în mod corect, administratorul judiciar nu a avizat lista creditorilor indispensabili. Instanţa constată că B, ce a fost propusă să facă parte lista creditorilor indispensabili, nu a votat pentru aprobarea planului de reorganizare.

Cu privire la motivul invocat de către contestatoarea B, prin administrator judiciar BB, privitor la aplicarea nelegală a dispoziţiilor art.100 al.5 din Lega 85/2006, instanţa constată că este neîntemeiat.

Adunarea creditorilor a apreciat că pentru creditoarele B şi C se află sub incidenţa art.100 al.5 din Lega 85/2006 care prevede că „categoriile care, direct sau indirect, controlează, sunt controlate sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.,,

Din procesul verbal al şedinţei rezultă că cei doi creditori au participat la adunare, însă sau abţinut de la vot.

A formulat apel debitoarea Y solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul anulării măsurii luate de administratorul judiciar de a nu recunoaşte, în cadrul şedinţei adunării creditorilor din 8 iunie 2016, categoria creditorilor indispensabili, respectiv categoria separată de creanţe prevăzută de art. 96 alin. (1) şi art. 100 alin. 3 lit. d) din Legea nr. 85/2006 şi, pe cale de consecinţă, obligarea administratorului de a fixa o altă dată pentru ţinerea şedinţei.

A formulat apel creditoarea B solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate şi, pe cale de consecinţă, să se dispună:

1. anularea măsurii administratorului judiciar de a nu confirma lista creditorilor

indispensabili,

2. anularea hotărârii Adunării creditorilor din 08.06.2016, astfel cum a fost aceasta consemnată în cuprinsul Procesului verbal nr. .. ./08.06.2016, cu consecinţa supunerii din nou la vot a aceleiaşi ordini de zi, motivat de considerentele următoare:

A formulat apel creditoarea A solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, iar pe fondul cauzei admiterea, ca fondată, a contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, anularea Hotărârii Adunării Creditorilor şi a procesului-verbal al Adunării Creditorilor debitoarei Y din data de 08 iunie 2016 privind respingerea planului de reorganizare .

Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a respins apelurile ca fiind neîntemeiate, reţinând următoarele:

Se va respinge, ca fiind neîntemeiat, apelul formulat creditoarea A.

Instanţa de fond în mod corect a stabilit că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active raportat la prevederile art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006 care circumstanţiază persoanele cărora li se recunoaşte dreptul de a contesta în instanţă legalitatea hotărârii adunării creditorilor.

Apelanta-contestatoare A nu contestă faptul că nu a participat la şedinţa adunării creditorilor din data de 08.06.2016 însă solicită să se constate să lipsa sa a fost una motivată. În acest sens arată că nu ar fi avut drept de vot, raportat la art. 64 alin. 5 din lege, întrucât deţine o creanţă sub condiţie suspensivă, astfel că prezenţa sa ar fi fost inutilă şi, totodată, costisitoare.

În mod corect instanţa de fond a stabilit că nu se poate prevala apelanta-contestatoare A de motive întemeiate pentru lipsa de la şedinţa adunării creditorilor, ipotezele avansate în justificarea lipsei de la şedinţă conturând optica creditoarei în sensul inutilităţii prezenţei sale. Or, cele două situaţii nu se pot confunda.

În plus, se reţine în mod corect că art. 14 din Legea 85/2006 nu condiţionează prezenţa creditorilor la şedinţă în funcţie de natura creanţei şi, în acest context, că de vreme ce creditoarea A este înscrisă în tabelul definitiv cu o creanţă sub condiţie suspensivă, aceasta are dreptul de a participa la şedinţele adunării generale a creditorilor şi, corespunzător, obligaţia de a se implica în administrarea eficientă a activităţii debitorului, legiuitorul sancţionând lipsa de la şedinţe la art. 14 alin. 7, cu excepţia situaţiilor în care se probează că lipsa a fost motivată, justificată de elemente obiective. Or, este evident că nu poate servi drept motivaţie a lipsei de la şedinţa adunării creditorilor din data de 08.06.2016, în sensul vizat de legiuitor, aprecierea subiectivă, pur formală a creditoarei, că prezenţa sa ar fi fost inutilă, dat fiind că nu are drept de vot.

Apelurile formulate debitoarea Y, prin administrator special, respectiv de creditoarea B, prin lichidator judiciar BB se impun a fi respinse ca nefondate, având în vedere următoarele:

Ambele apeluri vizează nelegalitatea soluţiei judecătorului sindic de a confirma legalitatea măsurii administratorului judiciar de a nu aviza lista creditorilor indispensabili SC A şi B.

Curtea reţine că legea conferă administratorului judiciar atribuţia de confirmare a categoriei de creanţe chirografare a creditorilor indispensabili, conform art. 96 din Lege, atribuţie în exercitarea căreia în speţă administratorul judiciar YY a solicitat administratorului special al debitoarei să întocmească un referat de oportunitate.

Curtea subliniază că, în esenţă, crearea acestei categorii separate de creditori chirografari interesează exclusiv etapa votării planului de reorganizare în sensul că este menita a facilita votarea planului de reorganizare. În ipoteza în care ar exista doar cele 4 categorii obişnuite de creanţe (garantate, bugetare, salariale, chirografare), iar votul favorabil planului nu ar fi foarte sigur, atunci o a cincea categorie de creditori, formata din aceşti creditori indispensabili, ar putea crea majoritatea necesara pentru ca planul sa se considere votat. Creditorii indispensabili vor vota planul daca programul de plăţi preconizează realizarea intr-o proporţie serioasa a acestor creanţe.

Decizia referitoare la crearea acestei categorii distincte de creanţe chirografare ţine în mod evident de oportunitate şi de aceea legiuitorul a stabilit în sarcina administratorului judiciar să decidă dacă ea se justifică sau nu constituirea în vederea votării planului de reorganizare.

Or în condiţiile în care administratorul special al societăţii debitoare nu a justificat utilitatea creării categoriei de creanţe, corect administratorul judiciar a optat pentru refuzul de confirmare, motivarea instanţei de fond în acest sens fiind îndestulătoare.

În plus, astfel cum just s-a subliniat, B a votat împotriva planului de reorganizare, fapt ce atestă în sine lipsa de utilitate a demersului solicitat de apelanţi şi confirmă temeinicia deciziei administratorului judiciar.

În atare condiţii, este indiferent că planul de reorganizare conţinea categoria distinctă a creditorilor indispensabili şi că debitoarea a depus la dosarul cauzei lista furnizorilor indispensabili cu celelalte documente prev. la art. 28 din Lege.

Referitor la alegaţia apelanţilor în sensul că, în raportul publicat în BPI, administratorul judiciar YY a recunoscut această categorie de creditori este nu doar nereală - pentru că raportul depus la dosar în extras conţine menţiunea administratorului judiciar că s-a luat act de lista furnizorilor fără de care activitatea debitoarei nu se poate desfăşura şi nu pot fi înlocuiţi şi totodată că această listă urmează a fi analizată după definitivarea masei credale -_ci şi lipsită de importanţă în speţă, dat fiind că operaţiunea de confirmare a acestei categorii de creanţe este una distinctă, care nu a făcut obiectul activităţilor descrise în raportul de activitate la care se face referire.

Prin urmare, criticile de nelegalitate şi de netemeinicie invocate sub acest aspect se vor respinge.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din C.proc.civ. apelurile formulate în cauză se resping ca fiind neîntemeiate.