Aplicarea dispozitiilor din Contractul colectiv de munca privind dreptul la c/val masa calda, ajutor de Pasti, prima de vacanta si sporul de 100% pentru sambete duminici si sarbatori legale, de la intrarea in vigoare a  Legii nr. 330/2009, personalului contractual bugetar .

 

Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, art. 7

O.U.G. nr. 1/25.01.2010 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, Legea nr. 330 /2009  privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, art. 3

 

Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 se interzice negocierea unor clauze ale contractelor colective de munca referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale in cazul salariatilor institutiilor bugetare.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 130 din 17 ianuarie 2012.  

 

Prin actiunea   inregistrata  la Tribunalul Prahova  reclamantii B. I,,s.a. au solicitat  in contradictoriu cu parata D.G.A.S.P.C. P ca instanta prin hotararea ce o va  pronunta sa dispuna obligarea paratei la respectarea CCMU I-A, 13567 J/22.05.2009 si a acordului   colectiv de munca  incheiat la nivel de unitate, obligarea  paratei la plata c. valorii mesei calde, respectiv 10 lei/zi, incepand cu data de 01.01.2010 si pana la data platii efective,  la plata ajutorului de Paste pentru anul 2010, la  plata primei de vacanta  egala cu  salariul de baza  brut  din luna anterioara plecarii in concediu, la plata sporului de 100% pentru sambete, duminici si sarbatori  legale efectiv lucrate  de la  aparitia  Legii nr. 330/2009 si  pana la data platii efective, precum si la plata dreptului special pentru refacerea capacitatii de munca in cuantum  de 74 lei/ luna net pana la data platii efective.

In motivarea  actiunii s-a aratat ca la data de 29.01.2010 li s-a adus la cunostinta incheierea unui proces verbal prin care parata elimina  prima de vacanta,  contravaloarea mesei calde, ajutorul de Paste si dreptul special  pentru  refacerea capacitatii de munca.

Au mai aratat reclamantii  ca  pentru  sambetele si duminicile efectiv lucrate  se acorda un spor de 50% din salariul de baza, acest spor fiind  acordat, insa incepand cu 01.01.2010 acesta trebuia acordat in procent de 100%.

In acest  sens,  de la data  aparitiei legii  mai favorabile, sporul pentru  orele  efectiv  lucrate, sambata si duminica trebuia acordat in  proportie de 100%.

La cerere s-au  atasat inscrisuri.

Parata DGASPC  P  legal citata, a  formulat intampinare  prin care a solicitat  respingerea actiunii ca neintemeiata, motivat de faptul ca acordul colectiv se aplica numai functionarilor publici, reclamantii neavand aceasta calitate, fiind personal contractual.

Raportat la contravaloarea mesei calde s-a aratat ca plata acestor drepturi s-a facut in baza CCMU, care si-a incetat aplicabilitatea la data de 25.11.2009.

Cu privire la  ajutorul  de Paste s-a  aratat ca se afla   in imposibilitate de a-l acorda, intrucat prin OUG nr.114/23.12.2009 nu se prevad sume pentru  acordarea de tichete cadou  si de vacanta personalului din cadrul  institutiilor publice locale si  centrale.

In ce  priveste  plata primei de vacanta s-a mentionat ca drepturile solicitate  au fost acordate tot in baza CCMU 2007-2009 care a  fost valabil pana la data de 20.11.2009.

La termenul de judecata  din data de 17.02.2011, s-a  depus la dosar  o cerere de interventie in interesul paratei, din partea Consiliului Judetean Prahova prin care  a aratat  ca parata a  fost infiintata prin hotararea Consiliului Judetean Prahova nr.123/2004, ca institutie publica in subordinea Consiliului Judetean Prahova, finantarea acesteia asigurandu-se din bugetul  judetului Prahova.

In cauza s-a  administrat proba cu inscrisuri.

Pe baza probatoriilor administrate in cauza, prin sentinta civila nr. 513 din data de 18 martie 2011 Tribunalul Prahova a respins cererea de interventie  formulata de tertul intervenient C J Ph,  ca neintemeiata.

Prin aceeasi sentinta s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanti,  in contradictoriu cu parata D.G.A.S.P.C. Ph, a fost obligata parata sa plateasca reclamantilor, membri de sindicat, drepturile salariale cuvenite si neachitate constand in contravaloarea masa calda (10 lei/zi net) incepand cu 01.01.2010 si pana la 25.05.2010, contravaloare prima Paste in suma de 650 lei pentru anul 2010, prima de vacanta egala cu salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu, pentru salariatii ce au efectuat concediul de odihna pe anul 2010 pana in luna mai 2010, sporul de 100% pentru sambete, duminici si sarbatori legale efectiv lucrate, incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009 si pana la data de 22.05.2010 si s-a respins in rest actiunea.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:

In conformitate cu CCM nr. I/A/13567/J/22.05.2009 incheiat intre mai multe sindicate (printre care si Sindicatul Liber al D.G.A.S.P.C. Ph , reprezentant al reclamantilor in prezenta cauza) si parata D.G.A.S.P.C. Ph , personal contractual incadrat in cadrul paratei – membrii de sindicat - are dreptul in cazul acordarii raportului saptamanal sau al sarbatorilor legale, in alte zile decat sambata si duminica si sarbatorile legale,  la un spor de pana la 50% din salariul de baza (art.15 al.4,lit.”c

¹

”)  pentru orele efectiv lucrate, au dreptul la plecarea in concediu la o prima de vacanta egala cu salariul brut din luna anterioara plecarii in concediu (art. 15 alin. 6), tichete cadou cu ocazia sarbatorilor de Paste si Craciun in cuantum de 650 lei net pe eveniment, o masa calda in cuantum de 10 lei pe zi sau in situatia in care aceste obligatii nu se pot indeplini in natura, se va achita suma neta de 10 lei pe zi (art. 28 din CCM).

Referitor la dreptul special pentru refacerea capacitatii de munca prevazut de art. 52  de CCMU tribunalul a apreciat ca acesta se va putea acorda incepand cu 01.01.2010 in limitele bugetului negociat intre parti.

Prima instanta a considerat ca la data de 29.01.2010, sindicatele (inclusiv sindicatele din prezenta cauza) si parata au incheiat Procesul – verbal nr. 2352/29.01.2010 prin care s-au adus la cunostinta modificarile legislative, urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 si OUG/2010 si faptul ca o parte din drepturile solicitate prin prezenta actiune, nu vor mai fi acordate, insa semnaturile de pe respectivul inscris echivaleaza cu o luare la cunostinta a acestor modificari legislative si implicit a reducerii unor drepturi de natura salariala, nu si un acord in acest sens.  

In aceasta situatie, in conformitate cu art.244 Codul Munci, instanta de  fond  a apreciat ca aceasta aducere la cunostinta   nu poate echivala cu un act aditional de modificare a CCM.

Mentioneaza instanta de fond ca potrivit art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, CCM indicat cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor, executarea acestuia fiind obligatorie pentru partile semnatare, nerespectarea clauzelor contractuale putand fi constata in instanta de judecata.

Avand in vedere ca CCM este valabil pana la data de 22.05.2010, iar in conformitate cu Legea nr. 330/2009, CCM legal incheiat produce efecte pana la data la care sunt valabile, prima  instanta a obligat parata sa plateasca fiecarui reclamant (membri de sindicat) drepturile salariale cuvenite si neachitate, constand in contravaloarea masa calda (10 lei/zi net) contravaloare prima Paste in suma de 650 lei (pentru anul 2010) cu mentiunea ca suma de achitat a fost mentionata de catre parti ca fiind in tichete cadou, plata prima de vacanta (conform CCM), cat si sporul de 100% pentru orele efectuate sambata si duminica (conform prevederilor Legii nr. 330/2009 si incepand cu data intrarii in vigoare a acestei legi) urmand ca toate aceste drepturi sa fie acordate pana la data expirarii termenului pentru care a fost incheiat CCM.

Instanta de fond a considerat ca, in speta nu sunt aplicabile dispozitiile OUG nr. 114/2009 intrucat nu exista o solicitare privind plata unor tichete cadou sau de vacanta ci, o prima de Pasti, in echivalent tichete.

Referitor la cererea privind acordarea dreptului special pentru refacerea capacitatii de munca, prevazut de art. 52 din CCM, aceasta cerere a fost respinsa, intrucat art. 52 din CCMU, acest drept nu se va mai acorda incepand cu 01.01.2010, decat in limitele bugetului aprobat, buget ce nu mai prevede posibilitatea acordarii acestui drept salarial.

Cu privire la cererea de interventie, tribunalul a apreciat-o ca neintemeiata, intrucat in cauza se  urmareste acordarea unor drepturi salariale in temeiul  unui CCMU care reprezinta legea partilor, insusit de acestea prin semnatura, neavand  nicio legatura cu modalitatea de finantare a paratei.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiei art. 282-289 CM si a CCM nr. IA 13567/22.05.2009 al DGASPC Prahova, prima instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamanti, a respins cererea de interventie ca neintemeiata, a obligat parata sa plateasca reclamantilor, membri de sindicat, drepturile salariale cuvenite si neachitate constand in contravaloarea masa calda (10 lei/zi net) incepand cu 01.01.2010 si pana la 25.05.2010, contravaloare prima Paste in suma de 650 lei pentru anul 2010, prima de vacanta egala cu salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu, pentru salariatii ce au efectuat concediul de odihna pe anul 2010 pana in anul 2010, sporul de 100% pentru sambete, duminici si sarbatori legale efectiv lucrate incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr.330/2009 si pana la data de 22.05.2010, a respins in rest actiunea si a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Impotriva  sentintei instantei de fond a declarat recurs parata D.G. A.S.P.C. , criticand-o ca nelegala si netemeinica, invocand in acest sens disp.art.304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila.

In motivarea recursului se mentioneaza ca  drepturile  solicitate de catre reclamanti si prevazute in Contractul Colectiv de Munca nr. IA 13567/J/22.05.2009 al DGASPC Prahova au fost preluate din Contractul colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala incheiat pe perioada 2007-2009.

Desi s-a invederat instantei ca aceste drepturi nu au mai putut fi acordate incepand cu data de 01.01.2010, data intrarii in vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice la nivelul institutiilor si autoritatilor publice ale administratiei locale si a Ordinului nr. 32/42/15.01.2010 al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului finantelor publice pentru monitorizarea si controlul aplicarii prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, acte normative prin care se interzicea acordarea unor drepturi ce nu sunt prevazute in legi sau hotarari ale Guvernului, instanta a apreciat in mod eronat ca dispozitiile imperative ale actelor normative susmentionate nu se pot aplica contractelor colective de munca aflate in vigoare, ci numai noilor contracte de munca, incheiate dupa data de 01.01.2010.

In considerente instanta a retinut ca reclamantii au dreptul la toate solicitarile formulate, in baza Contractului Colectiv de Munca care e legea partilor, ca respectarea prevederilor CCM e obligatorie pentru parti atata timp cat contractul nu a fost modificat sau renegociat.

Fata de aceste afirmatii, recurenta considera ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii si cu nesocotirea normei de drept substantial potrivit careia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Aceasta regula tine seama de faptul ca, unei formulari generale a textului legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine.

In acest sens, Legea nr. 330/2009 nu face distinctie intre contractele colective deja incheiate la data aparitiei ei si cele care urmeaza a fi incheiate ulterior, ea doar stipuleaza ca in cursul anului 2010 nu se vor mai acorda anumite drepturi, fara insa a preciza in mod expres ca se aplica doar contractelor colective incheiate dupa intrarea ei in vigoare. Avand in vedere ca drepturile solicitate de sindicate urmau a fi acordate in cursul anului 2010, fata de limitarile prevazute pentru acest an, a considerat ca se  afla in imposibilitatea acordarii lor pe parcursul anului 2010.

Arata recurenta ca art. 5 alin 2 din CCM se stipuleaza: „In situatia in care, in privinta drepturilor ce decurg din prezentul Contract de Munca, intervin reglementari legale mai favorabile salariatilor, acestea vor completa de drept contractul colectiv de munca”.

Asa cum rezulta din interpretarea acestui articol, in situatia unor reglementari legale mai favorabile, acestea urmau a fi acordate de drept, fara a mai fi necesara incheierea unui act aditional la contract.

Rationamentul prin analogie permite deducerea din opozitia acestei ipoteze a urmatoarei consecinte: unde exista aceleasi ratiuni, trebuie aplicate aceleasi legi si aceeasi solutie, respectiv, daca intervin reglementari legale care interzic acordarea unor drepturi, acestea vor completa de drept CCM, fara a mai fi necesara incheierea unui act aditional.

Considera ca motivarea instantei, referitoare la faptul ca neacordarea drepturilor pentru anul 2010 nu a fost consfintita prin act aditional, incalca acest rationament, atata timp cat, daca ar fi intervenit reglementari mai favorabile nu ar mai fi fost nevoie de niciun act aditional.

Un alt motiv de recurs este faptul ca reclamantii au solicitat obligarea recurentei la plata ajutorului de Paste, respectiv 650 lei pentru anul 2010, desi CCM al DGASPC prevedea ca salariatii „beneficiaza de tichete cadou pentru Paste si Craciun in cuantum de 650 Ron net / eveniment, cu incadrare in veniturile proprii ale institutiei si in limita resurselor bugetare” si nu de o suma neta.

Desi nu exista o alta prevedere legala pentru acordarea unei prime de Paste personalului contractual si nici nu era stipulat in CCM al DGASPC acest drept in forma solicitata de catre reclamanti, ci sub forma de tichete cadou, instanta de fond, in mod eronat, a obligat institutia recurenta la plata sumei de 650 lei, reprezentand ajutorul de Paste pentru anul 2010, in echivalent tichete.

Avand in vedere insa, ca prin Ordonanta 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare, la art. 1 alin.(2) se prevede ca „in bugetele pe anul 2010 ale institutiilor publice centrale si locale,..., indiferent de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe langa institutiile publice, nu se prevad sume pentru acordarea de tichete cadou si tichete de vacanta personalului din cadrul acestora”, considera ca nu este posibila acordarea de tichete cadou, indiferent pentru ce ar fi ele echivalent.

In continuare, recurenta sustine ca tot cu aplicarea gresita a Legii nr. 330/2009, instanta de fond a admis cererea reclamantilor referitoare la plata sporului de 100% pentru sambetele, duminicile si sarbatorile legale efectiv lucrate incepand cu data aparitiei legii mai favorabile. Astfel, desi instanta de fond a apreciat, initial, ca prevederile Legii nr. 330/2009 nu se aplica contractelor colective in vigoare la data aparitiei acesteia, revine asupra acestei aprecieri si face aplicarea legii mai favorabile desi, la Cap. IV al Legii nr. 330/2009 „ Modul de stabilire in primul an de aplicare a legii”, la art.30 alin.7 se precizeaza ca „Prevederile art.19 alin.2, art.20 si art. 24 (acordarea sporului de 100%) nu se aplica in anul 2010”.

Astfel, chiar daca in anexele specifice fiecarui domeniu de activitate sunt prevazute aceste sporuri, aplicarea lor se subordoneaza prevederilor generale ale Legii 330/2009, in cazul de fata restrictiile impuse pentru anul 2010, primul an de aplicare.

In sustinerea motivarilor sale, recurenta face trimitere si la prevederile OUG 1/2010 care la art.5alin.1 lit.b prevede:,,sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale prevazute in anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc in salariul de baza, solda/salariul functiei de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de incadrare se acorda in aceleasi cuantumuri de la 31 decembrie 2009 numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Sporul de 50% acordat in prezent este cel din luna decembrie 2009.

Potrivit adresei nr. 6343 dosar II/A/2 a C. J. P.  - ordonator principal de credite, in bugetul judetului pe anul 2010, si implicit, in bugetul DGASPC P nu au fost prevazute fonduri pentru categoriile de cheltuieli solicitate de sindicate, in consecinta, nu putea angaja resurse financiare pentru plata ilegala a unor drepturi interzise de lege.

Instanta de fond a apreciat  faptul ca un proces verbal incheiat intre parti nu are valoarea unui act aditional de natura sa modifice clauzele contractului colectiv de munca astfel cum prevad dispozitiile Codului Muncii, caz in care procesul-verbal nu poate produce efecte in sensul modificarii clauzelor contractuale, constand in eliminarea unor drepturi prevazute in mod expres in contractul colectiv de munca.

Considera recurenta ca, fata de imperativitatea dispozitiilor Legii nr. 330/2009, aprecierea instantei de fond ca numai in baza unui act aditional la contractul colectiv de munca acesta se poate modifica, este eronata.

Pentru aceste motive, recurenta solicita admiterea recursului, modificarea in parte hotararii atacate, in sensul respingerii in totalitate a actiunii .

Prin decizia civila nr. din data de … Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul formulat de DGASPC P si a modificat in parte sentinta recurata in sensul ca a dispus respingerea si a capetelor de cerere privind obligarea paratei sa plateasca reclamantilor-membri de sindicat drepturilor salariale constand in contravaloarea mesei calde incepand cu 1.01.2010 pana la 25.05.2010, contravaloarea primei de Paste in suma de 650 lei pentru anul 2010, primei de vacanta egala cu salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu pentru salariatii ce au efectuat concediul de odihna pe anul 2010, sporului de 100% pentru sambetele, duminicile si sarbatori legale efectiv lucrate, incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 si pana la data de 22.05.2010 ca neintemeiate.

Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.

Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca In ceea ce priveste plata contravalorii  mesei calde, respectiv 10 lei/zi incepand cu data de 1 ianuarie 2010 si pana la data platii efective, instanta retine ca prin art. 28(3) din Contractul colectiv de munca nr. IA 13567/J/22.05.2009 s-a stipulat ca masura de protectie sociala, in vederea  obtinerii unui randament cat mai ridicat la locul de munca asigurarea pentru fiecare salariat prezent, in fiecare zi lucratoare a unei mese calde servita in incinta  institutiei, in cuantum de 10 lei/net/zi. In  masura in care aceasta obligatie nu va putea fi indeplinita in natura se stipuleaza obligatia angajatorului de a achita, odata cu plata salariului, pentru fiecare zi lucrata in cursul lunii anterioare, a sumei nete de 10 lei/zi .

Potrivit dispozitiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 se interzice negocierea unor clauze ale contractelor colective de munca referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale in cazul salariatilor institutiilor bugetare.

Aceasta norma nu contravine dispozitiile  generale ale art. 236 alin. 1 Codul muncii, care precizeaza obiectul contractului colectiv de munca, ci se coreleaza pe deplin cu aceasta, avand  caracterul unei norme speciale, cu caracter  derogatoriu care  exclude de la negociere, in cazul salariatilor bugetari, drepturile salariale rezervate reglementarii legale.

Or, reclamantilor, care au calitatea de personal contractual in cadrul unei institutii bugetare li s-a recunoscut, in pofida  interdictiei legale enuntate de  art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de munca  acordarea mesei calde sau a  contravalorii acesteia.

Respectarea disciplinei bugetare reprezinta un interes general subsumat notiunii de ordine publica, or demersul reclamantilor acrediteaza ideea posibilitatii adaugarii la lege.

Art. 3 din O.U.G. nr. 1 din data de 25 ianuarie 2010 privind unele  masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si  alte masuri in domeniul bugetar stabileste ca prin contractele sau acordurile  colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor Legii – cadru nr. 330/2009.

Ori, acordarea mesei calde nu este prevazuta in dispozitiile  Legii – cadru nr. 330/2009, astfel incat aceasta nu poate fi  acordata. In acelasi sens sunt  si dispozitiile O.U.G nr. 55 /2010 privind unele masuri de reduce a cheltuielilor publice care au  determinat ca, incepand cu data de 1 iulie 2010 sa fie retrase prin  rectificari bugetare, sumele prevazute in  bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2010 reprezentand drepturi aferente contractului colectiv de munca.

In ce priveste acordarea ajutorului de Paste in  suma de cate 650 lei pentru anul 2010, potrivit art. 27 din Contractul colectiv de munca nr. IA 13567/J/22.05.2009, salariatii D.G.A.S.P.C. P i beneficiaza de tichete cadou (Craciun si Paste) in cuantum de 650 RON/net/eveniment  cu incadrare in veniturile proprii ale institutiei si in limita  resurselor bugetare.

Insa, prin art. 1 alin. 2 din O.U.G nr. 114/23.12.2009 privind unele masuri bugetare este  stipulat ca „in bugetele pe anul 2010 ale institutiilor  publice centrale si locale, indiferent de finantare si de  subordonare nu se prevad sume pentru acordarea  tichetelor cadou si tichetelor de vacanta personalului din cadrul acestora”.

Prin urmare, si sub acest aspect, dispozitia legala mai sus-mentionata limiteaza dreptul intimatilor-reclamantilor de a beneficia de acest drept salarial suplimentar.

Referitor la prima de vacanta pentru reclamantii care au efectuat concediul pe anul 2010 pana in luna mai 2010, potrivit art. 15(6) din Contractul colectiv de munca nr. IA 13567/J/22.05.2009, la plecarea in concediul de odihna cuvenit in fiecare an calendaristic, personalul contractual beneficiaza de o prima de vacanta egala cu salariul de baza brut din  luna anterioara plecarii in concediu care se impoziteaza conform  legii.

In considerarea dispozitiilor art. 3 din O.U.G. nr. 1/25.01.2010 si a Legii – cadru nr. 330/2009, lege care nu prevede  acordarea acestei prime de  vacanta, dreptul solicitat de reclamantii-intimati nu isi regaseste reglementare legala,  fiind incidente, prin urmare, dispozitiile art. 12 alin. 1  din Legea nr. 130/1996. In mod asemanator nici dreptul special pentru refacerea capacitatii de munca, convenit  de parti la suma de 74 lei/luna net, nu are suport in legislatia actuala.

In ce priveste acordarea sporului de 100% pentru sambetele, duminicile si sarbatorile legale efectiv lucrate incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 si pana la data de 22 mai 2010, Curtea retine ca  potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din  O.U.G. nr. 1/2010 sporurile , indemnizatiile si alte drepturi salariale prevazute in anexele la Legea – cadru nr. 330/2009 care nu se introduc in salariul de baza, solda/salariul functie de baza sau, dupa caz, indemnizatia lunara de  incadrare se acorda in acelasi cuantum de la 31.12.2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, in masura in care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea – cadru nr. 330/2009.

Chiar si in prezenta acestor  dispozitii legale mai sus-mentionate, acordarea sporului in procent de 50% conform art. 15(5) lit. c

¹

) din Contractul colectiv de munca nr. IA 13567/J/22.05.2009 si nu in procent de 100% din salariul de  baza conform  dispozitiilor art. 20 din partea a II-a, Cap. III, Sectiunea a  2-a  „Sporuri”  din Legea nr. 330/2009 apare ca fiind cea corecta, deoarece  art. 30 alin. 7 Cap. IV din acelasi act normativ se stipuleaza ca prevederile art. 20 nu se aplica in anul 2010.

Sustinerile intimatilor-reclamanti in sensul ca prevederile Legii - cadru nr. 330/2009  nu pot fi aplicabile unui contract colectiv de munca legal incheiat ce nu a fost niciodata anulat si ale carui clauze pot fi modificate numai prin acordul  partilor, nu pot fi primite, aceasta, pe de o parte,  pentru ca dispozitiile Legii nr. 330/2009 nu disting  intre contractele colective de munca aflate in  derulare si cele ce urmeaza a fi incheiate iar  pe de alta parte, intrucat, desi, contractul este legea partilor, pentru aplicarea  acestui principiu de drept este necesar ca acel  contract sa nu incalce dispozitii imperative ale legii.

Potrivit art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii) sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate din de la bugetul de stat, bugetele locale, etc. se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale . Este real faptul ca si pentru salariatii institutiilor publice se pot incheia  contracte colective de munca, dar prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale , astfel cum se prevede expres atat in art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 cat si prin art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national .

In sensul celor mai sus-aratate este si practica instantei constitutionale . Astfel, dispozitiile  
art. 12
 al
in. (1) teza a doua din Legea nr. 130/1996 au facut in mai multe randuri obiectul controlului de constitutionalitate, in Decizia nr. 768 din data de 18 septembrie 2007 Curtea  Constitutionala instanta apreciind ca acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale
(
prevederile 
art. 41
 alin. (2) si alin. (5) din Constitutie, referitoare la dreptul salariatilor la masuri de protectia sociala a muncii, respectiv la negocieri colective si la caracterul obligatoriu al conventiilor colective), pentru urmatoarele considerente:

„Conform principiilor de baza ale contractelor colective de munca, astfel de contracte constituie legea partilor, iar in continutul lor nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minimal prevazut de lege si de contractul colectiv incheiat la nivel superior.

Contractele colective de munca incheiate pentru salariatii institutiilor publice au un regim juridic special, determinat de situatia deosebita a partilor acestor contracte. Astfel, cheltuielile necesare pentru functionarea institutiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariatilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.

Art. 137 alin. (1) din Constitutie prevede ca: « (1) Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt reglementate prin lege ». In aceste conditii se impune ca si drepturile salariale ale salariatilor institutiilor publice sa fie stabilite prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor si nu pot fi modificate prin conventii colective”.

Prin urmare, cum sporurile si  stimulentele salariale solicitate prin cererea de chemare in judecata  nu se regasesc in acte normative speciale privind salarizarea personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate  de la bugetul de stat, respectiv OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza si ale altor drepturi ale personalui bugetar, sau Legea nr. 330/2009, pentru considerentele mai sus-aratate, Curtea nu poate da eficienta juridica prevederilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate, incheiat in dauna  dispozitiilor  imperative ale legii, pentru perioada dedusa judecatii.

Mai mult, acestea contravin si dispozitiilor imperative ale art. 14(3) si 23(1) din Legea nr. 273/2006, privind finantele publice locale, potrivit carora nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici nu poate fi angajata si efectuata din aceste bugete daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, iar ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Altfel spus si in deplin acord cu art. 7 din Legea nr. 130/1996, privind Contractul colectiv de munca, numai contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, or drepturile salariale ale functionarilor publici si personalului contractual din institutiile bugetare se suporta din fondurile alocate special de la bugetul de stat, in principal si de la bugetul local, iar dispozitiile legale in materia salarizarii acestui personal, sunt dispozitii speciale cu caracter imperativ care deroga de la dispozitiile generale, sunt de stricta interpretare si aplicare si nu pot face obiectul negocierilor la incheierea contractelor colective de munca.

(Judecator Elena Lazar)