Actiunea in constatare 

Actiunea in constatare (mai este numită şi acţiune în recunoaşterea sau confirmarea dreptului) este acea acţiune prin care se solicită fie constatarea existenţei dreptului reclamantului (acţiune în constatare pozitivă) fie inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva reclamantului (acţiune în constatare negativă).

Acțiunea în constatare este reglementată de art. 111 Cod procedură civilă. Hotărârea pronunţată este lipsită de forţă executorie, întrucât prin ea instanţa se mărgineşte să constate iar nu să-l oblige pe pârât la a da, a face sau a nu face.

Pe lângă condiţiile generale de exercitare a unei acţiuni civile (capacitate procesuală, calitate procesuală şi interes procesual) pentru exercitarea unei acţiuni în constatare legea impune şi două condiţii suplimentare:

- Reclamantul să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept iar nu a unei stări de fapt.

- Reclamantul să nu aibă la îndemână o acţiune în realizarea acelui drept.

Actiunea in constatare

În consecinţă, acţiunea în constatare este una subsidiară în sensul că admisibilitatea ei este condiţionată de inexistenţa la îndemâna reclamantului a unei acţiuni în realizarea dreptului litigios.

Afla mai multe detalii pe pagina Avocat drept civil  .