Actiune in constatarea contractului de colaborare ca avand natura unui contract de munca

• Codul civil: art. 1266
• Legea nr. 53/2003: art. 16

Interpretarea unui act juridic, inclusiv din perspectiva naturii sale juridice, trebuie realizata nu prin raportare la sensul literal al termenilor, ci in functie de vointa concordanta a partilor, astfel cum dispune in mod expres art. 1266 C.civ.

Vointa partilor rezulta din manifestarea exterioara a conduitei lor, concretizata in cazul de fata in prestarea de catre reclamant in favoarea societatii parate a serviciilor unice de securitate, insa in baza unor acte juridice diferite care au coexistat, respectiv contractul individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata, dar cu program partial de o ora pe zi si contractul de colaborare prin care s-a justificat prestarea in continuare a activitatii peste programul de o ora pe zi inserat in contractul de munca. Asadar, activitatea prestata este identica, dar raporturile juridice de munca au fost limitate la o ora, desi timpul alocat prestarii acelorasi servicii a fost in fapt mai mare. In mod nelegal societatea parata a ales sa mascheze raportul de munca desfasurat, imbracandu-l in haina unui contract civil de colaborare, desi nu s-a dovedit ca reclamantul ar fi avut calitatea de persoana fizica autorizata sau pregatirea si expertiza necesara care sa justifice incheierea unui contract de colaborare pentru un proiect punctual cu caracter ocazional.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 1155 din 30 octombrie 2018, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Caras-Severin sub nr. .../115/29.n.2017, reclamantul A... a chemat in judecata intimata S.C. B... S.R.L., solicitand a se constata ca, cele doua contracte de colaborare incheiate cu intimata sub nr.

[,..]/06.12.2016 pe durata determinata, incepand cu 06.12.2016, pana la data de 31.12.2016 si nr. [,..]/31.12.2016, tot pe durata determinata, incepand cu data de 01.01.2017, pana la data de 30.04.2017, sunt contracte de munca.

Totodata s-a solicitat obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante in cuantum minim de 6.200 lei pentru perioada decembrie 2016 - martie 2017, respectiv, obligarea intimatei la inregistrarea contractelor de colaborare, drept contracte de munca, la I.T.M. Caras-Severin si in consecinta, la plata tuturor obligatiilor ce decurg dintr-un veritabil contract de munca, cu actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflatie, precum si cu acordarea dobanzii legale, pana la data platii efective, reclamantul solicitand si plata cheltuielilor de judecata.

Prin incheierea din data de 17.04.2018 pronuntata in dosarul nr. ... /115/2017, Tribunalul Caras-Severin a disjuns primul petit al actiunii, de celelalte petite ale actiunii si formarea unui nou dosar la care se vor atasa copii dupa inscrisurile din prezenta cauza, rezervandu-si dreptul ca dupa disjungere, sa se pronunte atat cu privire la competenta de solutionare a prezentei cauze potrivit dispozitiilor art. 131 alin. (1) C.pr.civ., cat si cu privire la estimarea duratei procesului potrivit dispozitiilor art. 238 alin. (4) C.pr.civ.

Prin sentinta civila nr. 1966/26.06.2018 pronuntata in dosarul nr. [,..]/115/2017, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea civila formulata de catre reclamantul A..., in contradictoriu cu intimata SC B... SRL.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca:

Referitor la solicitarile reclamantului formulate potrivit capatului de cerere, ce formeaza obiectul prezentului dosar, privind constatarea ca veritabile contracte de munca a contractelor de colaborare incheiate de catre reclamant cu intimata si care au fost inregistrate sub nr. [,..]/06.12.2016 si nr. [,..]/31.12.2016, instanta a retinut ca un Contract de colaborare este un contract civil care nu se supune prevederilor Codului muncii, ci prevederilor Codului civil. Aceasta se incheie de regula cu persoane fizice autorizate, dar poate fi incheiat si cu persoane fizice pentru un proiect punctual care are un caracter ocazional si, cel mai important, care nu presupune o relatie de subordonare intre beneficiarul activitatii si prestatorul de servicii.

Potrivit art. 10 din Codul muncii, „contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu”.

Totodata instanta a retinut ca potrivit art. 278 alin. (2) din Codul muncii prevederile acestuia „se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective”.

Din analiza contractelor de colaborare depuse in cauza, instanta a retinut ca potrivit acestora, de la bun inceput partile au perfectat aceste contracte, care nu sunt supuse dispozitiilor Codului muncii, ci celor din Codul civil, drepturile si obligatiile partilor fiind stipulate expres in cuprinsul acestora, atat sub aspectul modalitatii de plata cat si a obligatiilor fiscale datorate.

Mai mult instanta a retinut ca sintagmele si expresiile utilizate in redactarea clauzelor contractelor de colaborare nu sunt caracteristice dreptului muncii. De exemplu, in continutul contractului se vorbeste despre prestator-beneficiar, iar nu despre angajator-angajat si nu sunt stipulate drepturi si obligatii specifice raporturilor juridice de munca fiind mentionat modalitati de plata si pretul sub forma unei remuneratii.

Fata de acestea instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor legislatiei fiscale se considera ca un asemenea contract este posibil doar pentru o prestatie unica, ocazionala, si nu pentru activitati regulate, desfasurate pe o perioada de timp nelimitata sau mai lunga decat cere prestatia respectiva.

In privinta pretinsei presiuni psihice a ramanerii fara venituri, cat si a existentei unui raport de subordonare, simpla existenta a raportului de subordonare nu inseamna ca un contract incheiat intre doua persoane ar fi automat unul de munca, deoarece un asemenea raport se intalneste (este caracteristic) si in cazul altor contracte civile sau comerciale.

Astfel, cum este mentionat in cuprinsul contractelor de colaborare incheiate de catre reclamant cu intimata si care au fost inregistrate sub nr. [,..]/06.12.2016 si nr. [,..]/31.12.2016, relevant in cauza este faptul ca acestea au fost incheiate pe perioada determinata, au produs efecte intre partile semnatare, ca urmare a principiului libertatii de vointa a partilor, reprezentand legea partilor conform Codului civil, iar la data formularii prezentei actiuni contractul de colaborare nr. [,..]/2016 si-a incetat valabilitatea la data de

2016. respectiv la data de 30.04.2017 contractul de colaborare nr. [,..]/2016.

Fata de aceste considerente de fapt si de drept avand in vedere dispozitiile legale mentionate, instanta a respins actiunea civila formulata de reclamantul A... in contradictoriu cu intimata S.C. B... S.R.L.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul A..., schimbarea in tot, in sensul art. 480 alin. (2) Teza a II-a N.C.pr.civ., pentru motivele prevazute de art. 488 alin. (6) si (8), N.C.pr.civ. si rejudecand sa se dispuna constatarea contractelor de colaborare incheiate cu parata: nr. ..., din data de 06.12.2016, pe o durata determinata, incepand cu data de

2016. pana la data de 31.12.2016; si respectiv: nr. ..., din data de 31,12.2016, pe o durata determinata, incepand cu data de 01.01.2017, pana la data de 30.04.2017, drept veritabile contracte de munca, mascate sub forma de contracte de colaborare.

De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea paratei la plata drepturilor salariate restante catre acesta, in cuantum minim de 6.200 lei, aferent lunilor decembrie 2016, ianuarie, februarie si martie 2017; obligarea paratei la inregistrarea contractelor de colaborare, drept contracte de munca, la I.T.M Caras-Severin si, in consecinta, la plata tuturor obligatiilor ce decurg dintr-un veritabil contract de munca; actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflatie, precum si cu acordarea dobanzii legale, pana la data platii efective, pentru urmatoarele motive:

Instanta de fond, cu toate ca a dat dovada de o disponibilitate maxima in aflarea adevarului, a dat o interpretare gresita in ceea ce priveste capatul de cerere privind compararea si constatarea contractelor de colaborare drept variabile contracte de munca, contrazicandu-se in motivarea de la fila nr. 2 - ultimul alineat, randul 4 - mijloc, de motivarea de la fila nr.3, al 6-lea alineat, randul 2. Relatiile de subordonare reies din art. 2 „Prestatorul se obliga sa asigure beneficiarului servicii de securitate si monitorizare.” si art. 2 alin. 1 „servicii de securitate si monitorizare in functie de necesitatile beneficiarului” si art. 5 pct. 3, 4, 5, 11 din Contractul de colaborare, atasat cererii de chemare in judecata, a carui verificare face obiectul prezentei cereri.

Instanta de fond nu a constatat aspectul ca, nu are calitatea de persoana fizica autorizata, in sensul art. 3 alin. (2) si art. 4 din Legea nr. 300/1954, pentru a putea incheia un contract veritabil de colaborare.

Instanta a retinut ca s-a atasat la dosarul cauzei adresa nr. [,..]/06.03.2017, privind neplata salariilor restante, insa nu a observat ca in paralel cu Contractul de munca, cu durata de o ora pe zi, in continuarea acelei ore, reclamantul muncea pentru parata, in baza contractului de colaborare, in medie minim 12 ore pe tura de lucru, pentru asigurarea pazei obiectivului, conform graficelor/pontajelor atasate la dosarul de fon.

Instanta de fond, nu a tinut cont de aspectul ca, din extrasele de cont atasate reiese ca parata facea plata, cu titlu de plata salarii si nicidecum plata contract de colaborare. Astfel, reclamantul, in calitate de fost angajat al paratei, a incheiat cu parata un nou contract de munca si doua contracte de colaborare, sub presiunea psihica a ramanerii fara sursa de venit in pragul sarbatorilor de iarna, astfel: contractul individual de munca nr. 2311/02.12.2016, in functia de agent de securitate, pe o durata nedeterminata [C, lit. a) din CIM], cu inceperea activitatii de la data de 05.12.2016, cu program de lucru limitat la o ora/zi [lit. H), pct. 2 din CIM], contract modificat prin act aditional nr. [.. ,]/16.12.2016, privind repartizarea pe ture de la orele 07:00 la orele 08:00 si orele 19:00 la orele 20:00; contractele de colaborare nr. ..., din data de 06.12.2016, pe o durata determinata, incepand cu data de 06.12.2016, pana la data de 31.12.2016 si respectiv contractul de colaborare nr. ..., din data de 31.12.2016, pe o durata determinata, incepand cu data de 01.01.2017, pana la data de 30.04.2017. De asemenea, a mentionat ca nu are calitatea de persoana fizica autorizata, in sensul art. 3 alin. 1 si art. 4 din Legea nr. 300/2004, fiind incadrat in categoria persoana fizica descrisa in Decretul nr. 31/1954.

Reclamantul a aratat ca a incercat solutionarea pe cale amiabila a prezentului litigiu, adresandu-se in acest sens unui mediator, sedinta de mediere a care a fost chemata din timp parata, cu mentiunea pretentiilor reclamantului, avand loc la data de 07.11.2017, insa parata neintelegand sa dea curs invitatiei, sens in care s-a incheiat procesul-verbal nr. 114/07.11.2017, privind prezenta partilor la sedinta de mediere.

In drept, a invocat dispozitiile art. 10, 16 alin. (1) si (2), art. 164 si urmatoarele, art. 231, 266 si urmatoarele, art. 270, 281 din Legea nr. 53/2003, precum si dispozitiile din Contractul Individual de Munca, Decretul 31/1954, art. 3 alin. (1) si art. 4 din Legea nr. 300/2004, art. 1289 si urmatoarele Cod civil, art. 411 alin. (2), art. 242 alin. (2), art. 466 si urmatoarele din Noul Cod de procedura civila.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Pentru intelegerea corecta a limitelor investirii instantei de apel, cu atat mai mult cu cat solicitarile reclamantului exced cadrului procesual din perspectiva obiectului actiunii, Curtea aminteste ca, desi obiectul actiunii introductive de instanta a vizat mai multe capete de cerere, prin incheierea pronuntata in sedinta publica din data de 17 aprilie 2018 Tribunalul Caras-Severin a disjuns capetele accesorii referitoare la obligarea paratei la plata drepturilor salariale si la indeplinirea celorlalte obligatii ce revin angajatorului in derularea raportului de munca, ramanand investita in dosarul supus controlului judiciar cu petitul referitor la calificarea celor doua contracte de colaborare ca fiind contracte de munca.

Intr-adevar, reclamantul a supus apelului inclusiv incheierea premergatoare din data de

2018. dar legalitatea sau oportunitatea masurii de disjungere adoptata prin aceasta incheiere nu mai poate fi criticata cu succes in prezentul apel, cata vreme in dosarul nou format ca urmare a disjungerii, avand nr. .../115/2018, instanta a pronuntat deja solutia de declinare a competentei in favoarea Judecatoriei Resita, solutie ce se impune cu autoritate de lucru judecat, prin efectul art. 430 si urm. din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte, exprimand jurisprudenta anterioara a instantei in privinta naturii juridice a disjungerii, Curtea apreciaza ca aceasta reprezinta o masura de administrare judiciara care, potrivit art. 465 C.pr.civ., nu poate face obiectul niciunei cai de atac. Desi codul nu defineste sfera masurilor de administrare judiciara, acestea reprezinta acele masuri de ordin organizatoric menite sa asigure partilor cadrul unei bune desfasurari a actului de justitie, astfel incat acestea sa poata beneficia, conform legii, de activitatea de judecata ca serviciu public si de accesul la instanta atat din punct de vedere procedural, cat si substantial.

Acestea fiind in linii mari premisele de fapt si de drept ale cauzei de fata, prin raportare la dispozitiile art. 476 C.pr.civ., instanta de apel va statua in fapt si in drept, ca urmare a caracterului devolutiv al acestei cai de atac, doar asupra capatului de cerere cu care prima instanta a ramas investita in litigiul pendinte.

In consecinta, Curtea constata ca reclamantul A. a investit instanta cu o actiune in constatarea raportului de munca derulat intre parti, urmarind recunoasterea jurisdictionala a tuturor drepturilor legale derivand din desfasurarea raporturilor de munca, raporturi incetate anterior sesizarii instantei. In esenta, reclamantul a aratat ca a prestat munca in favoarea societatii parate B... SRL, activitatea sa integrala nefiind insa atestata printr-un contract individual de munca incheiat in forma scrisa, ci societatea parata a recurs la mecanismul incheierii unui contract de munca pe durata partiala de o ora pe zi, pentru restul activitatii desfasurate de reclamant fiind incheiat un contract de colaborare intre parti.

Prin raportare la decizia nr. 37/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constata ca, din punct de vedere procesual, o astfel de actiune in constatare este admisibila, fiind guvernata sub aspectul probatiunii de regulile specifice actiunii in constatare si sustrasa exigentelor formale stabilite de art. 16 Codul muncii.

Verificand istoricul raporturilor juridice derulate intre parti, instanta constata ca reclamantul a avut calitatea de angajat al societatii parate pe postul de agent de securitate, izvorul raportului de munca constituindu-l contractul individual de munca nr. [,..]/02.12.2016 incheiat pe durata nedeterminata cu program de lucru limitat la o ora pe zi, contract modificat prin actul aditional nr. [,..]/02.12.2016 privind repartizarea pe ture, de la orele 07:00 la orele 08:00, respectiv 19:00-20:00. La data de 06.12.2016 partile au incheiat contractul de colaborare nr. 1267, avand ca obiect asigurarea de catre reclamant, in calitate de prestator, a serviciilor de securitate si monitorizare in favoarea paratei beneficiare. Contractul de colaborare a fost incheiat pe o perioada determinata, urmand sa produca efecte incepand cu data de 06.12.2016 pana in data de 31.12.2016. La expirarea acestei perioade partile au incheiat un nou contract de colaborare, nr. [,..]/31.12.2016, avand acelasi obiect, durata de derulare a acestei ultime conventii incadrandu-se in intervalul 01.01.2017-30.04.2017.

Curtea este chemata sa statueze asupra naturii juridice a raporturilor desfasurate intre partile prezentului dosar, in conditiile in care reclamantul sustine ca a prestat munca in favoarea societatii parate in cadrul unor raporturi specifice de dreptul muncii, sustinere necontestata de societatea parata care, desi a receptionat personal citatiile comunicate pe parcursul judecatii, a manifestat o atitudine pasiva, neprezentandu-se in instanta si necomunicand un punct de vedere in raport de alegatiile reclamantului.

Analizand materialul probator administrat in cauza, Curtea apreciaza ca instanta de fond a interpretat in mod eronat contractul de colaborare dedus judecatii, apreciind ca acesta nu se supune prevederilor Codului muncii, ci celor ale Codului civil, bazandu-se in principal pe sintagmele si expresiile utilizate in redactarea clauzelor contractuale. Or, Curtea apreciaza ca interpretarea unui act juridic, inclusiv din perspectiva naturii sale juridice, trebuie realizata nu prin raportare la sensul literal al termenilor, ci in functie de vointa concordanta a partilor, astfel cum dispune in mod expres art. 1266 C.civ.

Vointa partilor rezulta din manifestarea exterioara a conduitei lor, concretizata in cazul de fata in prestarea de catre reclamant in favoarea societatii parate a serviciilor unice de securitate, insa in baza unor acte juridice diferite care au coexistat, respectiv contractul individual de munca incheiat pe perioada nedeterminata, dar cu program partial de o ora pe zi si contractul de colaborare prin care s-a justificat prestarea in continuare a activitatii peste programul de o ora pe zi inserat in contractul de munca. Asadar, activitatea prestata este identica, dar raporturile juridice de munca au fost limitate la o ora, desi timpul alocat prestarii acelorasi servicii a fost in fapt mai mare.

Pentru a evidentia perioada de timp in care reclamantul a prestat munca si s-a aflat la dispozitia societatii parate, reclamantul a depus foi colective de prezenta aferente lunilor decembrie 2016 - aprilie 2017 in care este evidentiat timpul alocat prestarii activitatilor desfasurate de reclamant in baza ambelor contracte, ceea ce denota atat continuitatea activitatii desfasurate, cat si similitudinea serviciilor prestate. Foile colective depuse poarta semnatura sefului de obiectiv C... si chiar daca nu contin parafa societatii parate, instanta va considera ca fiind dovedite aspectele reliefate in aceste scripte, cata vreme societatea parata nu le-a contestat si nici nu a prezentat alte pontaje care sa ateste o alta stare de fapt.

Totodata, instanta va avea in vedere extrasul de cont depus la dosar de catre reclamant, in care sunt evidentiate operatiunile financiare derulate pe contul reclamantului in perioada vizata, in care remuneratia aferenta serviciilor prestate apare a-i fi achitata cu titlu de drepturi salariale. In mod corespunzator, se va acorda relevanta juridica sub aspect probator si adresei nr. 781/06.03.2017 emisa de societatea parata, prin care aceasta aduce la cunostinta propriilor angajati obtinerea fondurilor financiare necesare achitarii integrale a drepturilor salariale aflate in plata pana la data de 31 ianuarie 2017, inclusiv a restantelor, cu solicitarea de a asigura serviciile de paza si securitate in mod corespunzator, asa cum au fost stabilite prin planurile de paza de la obiectivele beneficiare. Or, reclamantul a depus la dosarul cauzei procesele-verbale incheiate in perioada decembrie 2016-martie 2017 de predare-primire a postului de paza la obiectivul Enel-B.H., rezultand asadar ca acesta face parte din categoria angajatilor SC B... SRL, destinatari ai informatiilor cuprinse in adresa emisa de societatea parata in calitate de angaj ator.

In sfarsit, atitudinea pasiva de care a dat dovada parata pe tot parcursul procesului, in conditiile in care s-a dovedit ca a receptionat toate actele procedurale comunicate de instanta, fapt atestat prin semnatura si parafa aplicate pe dovezile de indeplinire a procedurii de citare si comunicare, va fi sanctionata de catre instanta, cu atat mai mult cu cat, parata fiind atrasa intr-un litigiu supus jurisdictiei muncii, in calitate de angajator, sarcina probei ii revenea, conform art. 272 C.muncii.

In consecinta, coroborand inscrisurile depuse la dosar cu prezumtia judiciara derivata din neindeplinirea de catre parata a obligatiei prevazute de art. 272 C.muncii, de a depune documentele existe in arhiva proprie si de a propune probe concludente in elucidarea deplina a imprejurarilor deduse analizei instantei, Curtea va concluziona ca intreaga activitate prestata de reclamant in favoarea societatii parate este specifica unui raport tipic de munca. Va concluziona ca in mod nelegal societatea parata a ales sa mascheze raportul de munca desfasurat, imbracandu-l in haina unui contract civil de colaborare, desi nu s-a dovedit ca reclamantul ar fi avut calitatea de persoana fizica autorizata sau pregatirea si expertiza necesara care sa justifice incheierea unui contract de colaborare pentru un proiect punctual cu caracter ocazional. Dimpotriva, raportul de munca s-a caracterizat printr-o relatie de subordonare, imprejurare ce reiese cu evidenta din analizarea obligatiilor asumate de reclamant si inserate in contractul de colaborare, printre care se numara si obligatia de a cunoaste si respecta regulamentele de ordine interioara ale societatii parate, obligatie specifica salariatilor care trebuie sa respecte normele de conduita obligatorii cuprinse in regulamentele interne, ce constituie expresia puterii de directivare a angajatorului. In acelasi timp, prevederea in contractul de colaborare a mentiunii retinerii la sursa si platii de catre societatea parata a impozitului pe venit datorat de catre reclamant reprezinta un alt indiciu ce consolideaza prezumtia judiciara a existentei exclusiv a unui raport de munca intre partile litigante.

In concluzie, avand in vedere ca suntem in prezenta unui raport juridic bilateral, cu caracter personal, caracterizat printr-un mod specific de subordonare a reclamantului fata de beneficiarul muncii prestate, ca serviciile oferite au fost remunerate printr-o contraprestatie salariala, Curtea va aprecia ca cele doua contracte de colaborare incheiate avand nr. [,..]/06.12.2016, respectiv nr. [,..]/31.12.2016 reprezinta veritabile contracte de munca.

Faptul ca acest raport juridic de munca nu a cunoscut o consacrare scriptica corespunzatoare nu constituie un impediment in recunoasterea sa retroactiva, cata vreme insasi instanta suprema a depasit obstacolul reprezentat de nerespectarea formei scrise a contractului individual de munca prevazuta ad validitatem de art. 16 C.muncii si a statuat prin decizia nr. 37/2016 pronuntata in dezlegarea unor chestiuni de drept ca, in ipoteza neindeplinirii de catre parti a obligatiei de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa, persoana fizica care a prestat munca pentru si sub autoritatea celeilalte parti are deschisa calea actiunii in constatarea raportului de munca si a efectelor acestuia si in situatia in care respectivul raport de munca a incetat anterior sesizarii instantei.

Prima instanta a ajuns la o solutie diametral opusa celei ce rezulta din considerentele prezentate, motiv pentru care, in temeiul art. 480 alin. (1) si (2) C.pr.civ., se impune admiterea
apelului si schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii actiunii formulata de reclamantul A..., instanta urmand sa constate ca cele doua contracte de colaborare avand nr. [,..]/06.12.2016, respectiv nr. .../31.12.2016 reprezinta veritabile contracte de munca.

Retinand culpa procesuala a societatii parate, in temeiul art. 453 C.pr.civ. instanta a obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant in prima instanta, in cuantum de 200 lei, reprezentand onorariu de avocat, in apel nefiind depusa dovada cheltuielilor de judecata solicitate. Instanta nu a acordat contravaloarea cheltuielilor de deplasare solicitate de reprezentantul reclamantului, in conditiile in care solicitarea nu a fost insotita de dovezi si explicatii corespunzatoare referitoare la perioada in care au fost efectuate cheltuielile respective, distanta parcursa, cantitatea de combustibil necesara parcurgerii distantei avute in vedere s.a.