Acord de recunoastere a vinovatiei. Respingerea de catre prima instanta. Motivare.

 

Cod procedura penala,  art. 480 si urm.

 

Solutia primei instante care a respins acordurile de recunoastere a vinovatiei incheiate de procuror cu cei 2 inculpati, motivata prin referirea la generalizarea furturilor de produse petroliere si a componentelor instalatiilor de extragere nu poate constitui temei pentru justificarea ei deoarece acest element care tine de politica penala iar nu de aplicarea legii, este in atributul exclusiv al puterii legiuitoare iar nu al celei judecatoresti, care in circumstante determinate ce demonstreaza interesul infractorilor fata de anumite bunuri, are indreptatirea de a reglementa inasprirea sanctiunilor penale pentru a reprima acest interes si a curma activitatea infractionala constatata statistic a fi in crestere.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 718 din 23 iulie 2015.

 

Prin sentinta penala nr.91/27 aprilie 2015 pronuntata de judecatorie, in temeiul art.485 al.1 lit.b C.pr.pen. s-au respins acordurile de recunoastere a vinovatiei incheiate la data de 05.02.2015 intre procurorul din cadrul parchetului si inculpatii M.M.R. si N.F. si s-a trimis cauza procurorului in vederea continuarii urmaririi penale.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 12 martie 2015 pe rolul instantei a fost inregistrata sesizarea parchetului de pe langa judecatorie privind acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat intre reprezentantul acestuia si cei 2 inculpati pentru savarsirea infractiunii de furt prev.de art. 228 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 5 din noul cod penal.

Analizand acordurile de recunoastere a vinovatiei nr.679/P/2012 incheiate la data de 05.02.2015 intre procuror si inculpati avand ca obiect recunoasterea comiterii de catre fiecare in parte a savarsirii infractiunii de furt prev. si ped.de art.228 al.1 Cod penal cu aplic.art.5 Cod penal si acceptarea incadrarii juridice a faptelor pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala, instanta de fond a stabilit ca in fapt la data de 27.03.2012, in urma unei intelegeri prealabile, cei doi inculpati au sustras de la sonda sus-mentionata un reductor metalic, dupa ce inculpatul M.M.R. i-a desfacut suruburile de fixare si l-a deplasat de pe platforma din beton, cu ajutorul unei parghii din lemn. Bunul respectiv a fost transportat prin tarare circa 50 m si apoi incarcat intr-o caruta, fiind transportat la stana inculpatului M. M. R.

         Valoarea prejudiciului cauzat este de 58.069,13 lei, suma cu care S.C.OMV  Petrom S.A. s-a constituit parte civila.

         Instanta de fond a apreciat ca solutia cu privire la care s-a ajuns prin  acordurile incheiate intre procuror si inculpati, aceea a amenzii in cuantum de cate 4.000 lei este vadit disproportionata fata de gravitatea faptelor comise si nici nu poate avea scopul prevenirii savarsirii unor asemenea infractiuni, nefiind o masura de constrangere sau reeducare a inculpatilor.

Drept urmare, fata de considerentele expuse mai sus, in temeiul art.485 al.1 lit.b C.pr.pen. prima  instanta a respins acordurile de recunoastere a vinovatiei incheiate la data de 05.02.2015 intre procuror si inculpati si a trimis cauza procurorului in vederea continuarii urmaririi penale.

          Impotriva acestei sentinte, in termen legal a exercitat apel parchetul de pe langa judecatorie sustinand ca in mod gresit prima instanta a refuzat sa admita cele doua acorduri de recunoastere a vinovatiei incheiate cu inculpatii argumentand ca pedepsele stabilite nu ar fi proportionale cu gravitatea faptelor deoarece, in realitate cele doua acorduri indeplinesc toate cerintele legale si contin toate mentiunile obligatorii la care se refera art.480-483 cod pr.pen. iar felul si cuantumul precum si forma de executare a pedepselor convenite prin acordurile la care s-a ajuns sunt apte sa asigure functiile de represiune, preventie si reeducare pe care trebuie sa le indeplineasca orice sanctiune de drept penal.

Curtea, examinand sentinta apelata, in raport de critica formulata, de actele si lucrarile dosarului, dar si sub toate aspectele, conform art.417 alin.2 cod pr.pen., a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed :

Sentinta penala apelata este fundamentata juridic pe dispozitiile art. 485 al.1 lit.b C.pr.pen. potrivit carora daca instanta apreciaza ca solutia la care s-a ajuns prin acordul incheiat intre procuror si inculpat este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului, respinge acordul de recunoastere a vinovatiei.

Pentru a justifica solutia data, judecatorul fondului a argumentat ca cei 2 inculpati au actionat dupa o intelegere prealabila, pregatind sustragerea bunului pe de o parte iar pe de alta, ca amploarea furturilor de produse petroliere ori a componentelor instalatiilor de extragere coroborata cu valoarea de peste 10.000 euro a prejudiciului si cu imprejurarea ca dupa sustragerea reductorului, sonda nu a mai fost functionala dovedeste gravitatea deosebita a faptei comise si impune pedepse mai aspre decat cele aplicate, de cate 4.000 lei amenda care nu sunt apte sa asigure scopurile represiv si educativ fata de infractorii N.F. si M.M.R.

             Solutia astfel motivata este gresita in conditiile in care referirea la generalizarea furturilor de produse petroliere si a componentelor instalatiilor de extragere nu poate constitui temei pentru justificarea cuantumului pedepsei efectiv aplicate deoarece acest element care tine de politica penala iar nu de aplicarea legii, este in atributul exclusiv al puterii legiuitoare iar nu al celei judecatoresti, care in circumstante determinate ce demonstreaza interesul infractorilor fata de anumite bunuri, are indreptatirea de a reglementa inasprirea sanctiunilor penale pentru a reprima acest interes si a curma activitatea infractionala constatata statistic a fi in crestere.

              Asa se explica inserarea in textul art.229 din codul penal care reglementeaza furtul calificat, a alin.3 care la lit.a pedepseste cu inchisoarea cuprinsa intre 3 si 10

 

ani, intre altele, sustragerea de titei, gazolina, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna.

Sub un alt aspect, nici argumentul intinderii prejudiciului folosit de judecatorul fondului pentru a motiva solutia de respingere a acordurilor de recunoastere a vinovatiei nu este just fiindca in realitate, obiectul material al sustragerii din noaptea de 27-28 martie 2012 comise de cei 2 inculpati l-a constituit un reductor de tipul.R.P.U-5 tone de la Sonda nr.332 Gura Vitioarei, conform adresei persoanei vatamate pagubite SC OMV Petrom SA –E&P Zona de Productie VII, nr. 2960 din 30 mai 2012 depuse in dosarul de urmarire penala.

Comunicand valoarea acestui bun, societatea a transmis organului de urmarire penala ca respectivul reductor are o valoare de achizitie de 58.437 lei din  care a fost scazuta”valoarea pe care compania o va incasa in cazul in care va valorifica piesele recuperate ca si deseu de fier vechi” constituindu-se parte civila cu diferenta de 58069,13 lei plus TVA.

Din actele dosarului de urmarire penala rezulta ca toate componentele reductorului unitatii de pompare si constand intr-un capac superior; axul principal cu coarba si roata;axul intermediar si cel secundar;baia de ulei, potrivit declaratiei date de D.G.-lacatus mecanic in cadrul societatii pagubite-Sectorul Predeal Sarari si care a intocmit si o schita a acestui bun au fost gasite la locuinta inculpatului M. M. R. . si predate maistrului sef de schimb din cadrul societatii C.P. .

In aceste conditii, cererea de despagubiri formulata de societatea pagubita constand in
contravaloarea de achizitie
a reductorului din care s-a scazut valoarea ce s-ar putea obtine prin eventuale valorificare ca deseu de fier vechi este nejustificata, asa incat nu reprezinta un element de care judecatorul sa tina seama la individualizarea sanctiunilor in conditiile in care SC OMV Petrom SA –E&P Zona de Productie VII nu a explicat nici la instanta de fond nici in cea de control judiciar, unde a fost legal citata, de ce nu este posibila reasamblarea componentelor recuperate pentru a repune in integritatea sa reductorul asa cum acesta exista anterior datei de 27 martie 2012 si nici daca acesta mai era sau nu in functiune pentru ca numai in ipoteza afirmativa, s-ar fi justificat referirea la valoarea lui de achizitie.

Acestor elemente li se adauga persoana celor 2 inculpati si situatia lor familiala precum si conduita procesuala ca aspecte ce nu evidentiaza cerinta periculozitatii infractorului la care se refera expres textul art.485 al.1 lit.b C.pr.pen.-gresit considerat a fi incident in cauza de prima instanta.

Drept consecinta, stabilind ca in mod legal si justificat de circumstantele concrete ale faptei si datele personale ale celor 2 inculpati, procurorul a constatat indeplinite cerintele art.480 cod pr.pen., iar acordurile de recunoastere a vinovatiei incheiate cu ambii infractori contin toate elementele inscrise in art.482 din acelasi cod,  sanctiunile penale aplicate atat in privinta felului si cuantumului lor cat si al modalitatilor de executare stabilite de procuror fiind proportionale cu infractiunile savarsite si indeplinind functiile de represiune, reeducare si preventie, in baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., Curtea a admis apelul declarat de parchet si desfiintand in totalitate in latura penala sentinta primei instante, a pronuntat o noua hotarare prin care a admis cele doua acorduri de recunoastere a vinovatiei incheiate de procuror cu ambii inculpati.

 

 (Judecator Simona Petruta Buzoianu)