Abatere disciplinara recunoscuta de
Conseil d’Etat
in baza unor fapte stabilite de o instanta penala care a dispus incetarea procesului penal ca urmare a prescriptiei:
inadmisibila

In fapt
- Reclamantul a fost urmarit penal pentru dare  si luare de mita, in selaciune  si complicitate la in selaciune afectand interesele autoritatii municipale unde era angajat ca functionar public. Prin doua hotarari succesive, a fost suspendat din functie, cu titlu de sanctiune, pe motivul urmaririi penale incepute impotriva sa. Camera preliminara
(chambre d’accusation)
a curtii de apel a dispus incetarea procesului penal, motivand ca, pentru faptele de care era acuzat, intervenise prescriptia raspunderii penale de trei ani. Reclamantul a solicitat repunerea sa in functie, dar, cum nu a primit niciun raspuns de la primar, a adresat instantei administrative o cerere pentru anularea deciziei implicite de respingere. Cererea i-a fost respinsa. Reclamantul a atacat hotararea la
Conseil d’Etat,
care a anulat hotararea contestata motivand ca suspendarea nu putea fi mentinuta ulterior incetarii procesului penal. Primarul a dispus, cu titlu de sanctiune disciplinara, pensionarea reclamantului, masura care a fost anulata de instanta administrativa. Primarul, in baza concluziilor din hotararea camerei preliminare a curtii de apel, a dispus din nou pensionarea din oficiu a reclamantului. Acesta a sesizat instanta administrativa, care a dispus anularea deciziei respective. Printr-o alta hotarare, instanta administrativa a anulat refuzurile implicite ale primarului de a-l repune in functie pe reclamant  si de a-l repune in drepturi. Reclamantul  si autoritatea locala au declarat apel impotriva celor doua hotarari. Curtea de apel administrativa a conexat cererile. Instanta a redus suma pe care autoritatea locala a fost obligata sa o plateasca cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material  si a confirmat suma acordata pentru prejudiciul moral. Ambele parti au formulat recurs in casatie.
Conseil d’Etat
a anulat hotararea curtii de apel administrative luand in considerare, in special, faptele retinute de judecatorul de instructie.

In drept
- Art. 6 § 2: Referitor la eventuala existenta a unei acuzatii in materie penala, Curtea constata ca inalta instanta administrativa nu l-a identificat in mod oficial pe reclamant ca fiind autorul unei infractiuni.
Conseil d’Etat
s-a limitat la constatarea faptelor materiale - evident, contestate de catre reclamant - care rezultau din dosarul inaintat instantei de fond administrative  si care au fost dezbatute in mod liber  si in contradictoriu,
Conseil d’Etat
abtinandu-se sa le dea o incadrare penala. Astfel, in masura in care deciziile privind incetarea procesului penal pronuntate de judecatorul de instructie nu prezinta autoritate de lucru judecat pentru instanta administrativa, era sarcina acesteia din urma sa evalueze in mod suveran, in speta, caracterul material al faptelor imputate reclamantului  si caracterul adecvat al sanctiunii aplicate in raport cu faptele, in cadrul dreptului functiei publice.. Rezulta astfel ca
Conseil d’Etat
s-a limitat la evaluarea incidentei faptelor imputate asupra sarcinilor  si obligatiilor de probitate care ii revin oricarui membru al administratiei locale. Autoritatile nationale  si-au mentinut decizia intr-un domeniu pur administrativ. Referitor la eventuala existenta a unei legaturi intre procedura penala  si procedura administrativa in litigiu, Curtea constata ca solutia procedurii penale nu a fost decisiva pentru procedura administrativa deoarece, de si s-a dispus incetarea procesului penal, exista posibilitatea legala ca reclamantul sa fie cercetat in fata instantelor disciplinare. Independent de decizia pronuntata la incheierea procedurii penale, procedura administrativa in litigiu, complet autonoma atat in privinta conditiilor sale de punere in aplicare, cat  si in privinta regimului sau procedural, nu era a sadar corolarul direct al procedurii din urma. Astfel, prezenta cauza se deosebe ste de alte cauze in care Curtea a hotarat ca procedura in litigiu era corolarul  si complementul procedurii penale  si ca i se aplica art. 6 § 2. In concluzie, Curtea considera ca art. 6 § 2 nu este aplicabil in prezenta cauza.

Concluzie
: inadmisibila (inaplicabila).