Contestatie la executare jurisprudenta penal
1 aprilie 2020Contestatie proces verbal de constatare intocmit de Directia Regionala Antifrauda Fiscala
1 aprilie 2020
Contestatie la executare, cai de atac Recurs inadmisibil
Art. 718 (fost 717) alin.1 Cod procedura civila prevede ca „ hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, cu exceptia hotararilor pronuntate in temeiul art. 712 alin. 4 si art. 715 alin.4 care pot fi atacate in conditiile dreptului comun".
Textul art. 712 alin. 4 Cod procedura civila se refera la „ impartirea bunurilor proprietate comuna pe cote - parti sau in devalmasie (...), la cererea partii interesate, si in cadrul judecarii contestatiei la executare”, iar textul art. 715 (714) alin. 4 vizeaza „ (..fcontestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit (.)”.
In afara exceptiilor prevazute de art. 712 lin.4 si art. 715 alin.4 Noul Cod de Procedura Civila, hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, recursul fiind inadmisibil
Prin sentinta civila nr. 4846 din 16.05.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 6946/311/2013 s-a respins exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare cu privire la incheierea executorului judecatoresc, prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, ca neintemeiata.
S-a admis cererea formulata de contestatorul IPJO, in contradictoriu cu intimatul RA si s-a dispus anularea actelor de executare intocmite in dosarul de executare nr. 106/5789/311/2013, intocmit de BVC.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel apelantul RA, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul respingerii contestatiei la executare intrucat au fost achitate atat debitul, cat si cheltuielile de executare.
Prin decizia nr. 193 din data de 04.12.2014, Tribunalul Olt - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a admis apelul formulat de apelantul RA in contradictoriu cu intimatul IPJO impotriva sentintei numarul 4846 din 16.05.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 6946/311/2013, a schimbat sentinta in sensul ca a respins contestatia la executare ca ramasa fara obiect.
Pentru a hotari astfel , tribunalul a constatat urmatoarele:
Prin sentinta nr. 3615/01.04.2013, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 8713/104/2012 a fost admisa plangerea contraventionala formulata de apelantul - petent RA si a fost obligata intimata IPJO la plata sumei de 800 de lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Intrucat intimatul-contestator nu si-a executat de buna-voie obligatia stabilita in sarcina sa, apelantul-petent a formulat cerere de executare silita, constituindu-se dosarul de executare silita nr. 106/5789/311/2013, intocmit de BEJVC, in care a fost emisa somatia din data de 19.06.2013, data la care s-a emis si incheierea nr. 106/19.06.2013, cu privire la cheltuielile de executare.
Prin Incheierea nr. 6622/10.06.2013, pronuntata de Judecatoria Slatina in dosar nr. 5789/311/2013 a fost incuviintata executarea silita, iar somatia a fost comunicata la sediul intimatei - contestatoarei la data de 25.06.2013 (fila 69).
Tribunalul a retinut ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca in cauza dedusa judecatii sunt aplicabile dispozitiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, atata timp cat creanta apelantului-intimat nu reprezinta o creanta fiscala, ci doar cheltuieli de judecata stabilite printr-o hotarare judecatoreasca.
Titlul de creanta fiscala este actul juridic prin care se stabileste si se individualizeaza, fie de catre organele fiscale, fie de catre contribuabil, marimea unei obligatii fiscale (impozite, taxe, contributii, amenzi etc.), pe fiecare contribuabil, pentru o materie impozabila, pe o perioada de timp.
O creanta fiscala nu se poate naste in lipsa unei baze de impozitare, a unei materii impozabile.
Astfel, s-a constatat ca apelantul nu are calitatea de contribuabil fata de IPJO, ci doar pe aceea de creditor derivata dintr-un raport de drept procesual civil, motiv pentru care, in speta, nu sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura fiscala, apelantul neavand obligatia de a se adresa initial cu o cerere intimatului in vederea achitarii cheltuielilor de judecata, ci avand posibilitatea de a recurge direct la procedura executarii silite reglementata de dispozitiile Codului de procedura civila.
De asemenea, instanta a retinut ca intimatul-contestator si-a achitat obligatiile stabilite in sarcina sa, atat cheltuieli de judecata cat si cheltuieli de executare, astfel ca, pe cale de consecinta, s-a constatat contestatia la executare ramasa fara obiect.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul IPJO, criticand-o pentru nelegalitatate si netemeinicie.
Verificand din oficiu legalitatea caii de atac, Curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului si a facut aplicarea prevederilor art. 248 alin.1 din Codul de procedura civila, potrivit carora „instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei”.
Asupra exceptiei inadmisibilitatii, Curtea a retinut urmatoarele:
Conform dispozitiilor art.457 alin. 1 din Codul de procedura civila „hotararea este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei”.
Art. 718 ( fost 717) alin.1 Cod procedura civila prevede ca „ hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, cu exceptia hotararilor pronuntate in temeiul art. 712 alin. 4 si art. 715 alin.4 care pot fi atacate in conditiile dreptului comun”.
Textul art. 712 alin. 4 Cod procedura civila se refera la „impartirea bunurilor proprietate comuna pe cote - parti sau in devalmasie (...), la cererea partii interesate, si in cadrul judecarii contestatiei la executare”, iar textul art. 715 (714) alin. 4 vizeaza „(...) contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit (...)”.
Cum, in speta, nu este vorba de exceptiile stabilite de art. 712 alin. 4 si art. 715 alin. 4 Cod procedura civila, hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, recursul fiind inadmisibil.
De altfel, si in dispozitivul deciziei pronuntate de Tribunalul Olt - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal ca instanta de apel s-a mentionat ca hotararea este definitiva si, prin urmare, nesusceptibila de recurs.
Fata de considerentele expuse, Curtea a respins recursul declarat in cauza de catre contestatorul IPJO ca inadmisibil.
Avand in vedere art. 453 Cod procedura civila, Curtea va obliga recurentul IPJO, in culpa procesuala, la 348 lei cheltuieli de judecata catre intimatul RA.
(Decizia nr.123/12 mai 2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Lotus Gherghina).
Conditia ca interesul sa fie nascut si actual presupune ca acesta sa existe nu numai in momentul in care se exercita dreptul la recurs, ci si pe tot parcursul procesului, in sensul ca partea s-ar expune la un prejudiciu daca nu ar exercita si sustine calea de atac.
Partea nu mai justifica un interes nascut si actual pentru sustinerea recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei in temeiul art. 413 alin.2 Cod procedura civila, in contextul in care in ziua urmatoare declararii recursului, cauza a fost suspendata in considerarea acelorasi dispozitii.
Prin incheierea din 24 martie 2015, Tribunalul Dolj -Sectia a II-a Civila a respins ca neintemeiata cererea de suspendare formulata de parata SC V SA.
A acordat termen la data de 12.05.2015 pentru continuarea judecatii si a dispus citarea partilor. A prorogat dezbaterile cu privire la exceptiile invocate de parate prin intampinare.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a constatat urmatoarele:
Fapta penala pentru care s-a inceput urmarirea penala nu este susceptibila de a influenta judecata in cauza, de vreme ce in cadrul actiunii penale astfel declansate nu s-a solicitat si anularea respectiv desfiintarea titlului de proprietate al reclamantei.
Mai mult decat atat, in masura in care, ulterior se obtine si o desfiintare a titlului de proprietate al reclamantei, in ipoteza unei hotarari defavorabile paratei, aceasta pastreaza calea unei cereri de revizuire, o atare suspendare avand de altfel caracter facultativ.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata SC V SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de recurs, recurenta a sustinut ca cererea de suspendare a solutionarii cauzei formulata in temeiul art. 413 alin.2 Cod procedura civila a fost nelegal respinsa, deoarece nu s-a avut in vedere existenta unei stranse legaturi intre cauza penala invocata si cauza ce face obiectul dosarului in care s-a solicitat suspendarea, aceasta din urma bazandu-se pe dreptul de proprietate asupra unui teren obtinut printr-o infractiune.
La data de 07.07.2015 intimata reclamanta RS a depus intampinarea solicitand respingerea recursului.
Analizand recursul prin prisma exceptiei lipsei de interes, Curtea a retinut urmatoarele:
Interesul reprezinta folosul practic urmarit de cel ce pune in miscare calea de atac si trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa fie legitim, sa fie nascut si actual, sa fie personal si direct.
Prima cerinta vizeaza mai putin exercitiul dreptului la declararea caii de atac, ci priveste temeinicia sau netemeinicia pretentiei concrete intrucat pentru a verifica daca interesul este in conflict sau nu cu legea este necesara dezbaterea fondului pretentiei.
Conditia ca interesul sa fie nascut si actual presupune ca acesta sa existe nu numai in momentul in care se exercita dreptul la recurs, ci si pe tot parcursul procesului, in sensul ca partea sar expune la un prejudiciu daca nu ar exercita si sustine calea de atac.
In ceea ce priveste ultima cerinta privind caracterul personal si direct al interesului, aceasta se refera la faptul ca cel ce recurge la recurs urmareste un folos practic reprezentat de modificarea hotararii atacate.
In speta, Curtea a constatat ca recursul a fost exercitat la data de 11.05.2015 impotriva incheierii din 24 martie 2015, precum si ca, ulterior, la data de 12.05.2015 Tribunalul Dolj - Sectia a II-a Civila a dispus suspendarea cauzei pana la solutionarea dosarului nr. 11068/215/2015 in temeiul art. 413 alin.2 Cod procedura civila.
Prin prisma considerentelor expuse, Curtea a apreciat ca recurenta nu mai justifica un interes nascut si actual pentru sustinerea recursului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecarii cauzei in temeiul art. 413 alin.2 Cod procedura civila, in contextul in care in ziua urmatoare declararii recursului, cauza a fost suspendata in considerarea dispozitiilor art. 413 alin.2 Cod procedura civila.
In consecinta, Curtea a respins recursul declarat de parata SC V SA impotriva incheierii din 24 martie 2015, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia a II-a Civila, ca lipsit de interes.
(Decizia nr. 209/22.09.2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Lotus Gherghina).
- Ordonanta presedintiala. Cererea de obligare provizorie a paratei de
a nu utiliza biletele la ordin
in sensul de a nu le introduce la decontare si de a nu incepe executarea silita a acestora.
In lipsa unei prevederi legale exprese, procedura speciala a ordonantei presedintiale nu poate fi folosita in locul sau pentru atingerea scopului altei proceduri speciale.
Prin solicitarea executarii silite a titlurilor de credit, in cauza se solicita neinceperea executarii silite a titlurilor de credit, adica este vizata executarea silita, dispozitiile privind aceasta procedura fiind cele din Cartea a V a Despre executarea silita, art.622-913 Cod procedura civila, in care se incadreaza si art. 718 ce vizeaza suspendarea executarii ( alin 1) si suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare (alin 7), asa cum corect a retinut prima instanta.
Prin sentinta nr. 133 din 23.09.2015 pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia a II-a civila in dosarul nr. 5399/95/2015, s-a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta BVAC SRL, in contradictoriu cu paratul CEO SA Tg-Jiu.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca intre partile procesuale s-a incheiat Contractul nr. 2964/CEO/19.12.2014 prin care vanzatorul CEO SA s-a obligat ca prin trei unitati miniere, L si H) sa asigure si sa vanda o cantitate de 1.200.000 tone de carbune tip lignit, cu o granulatie de 0-6 mm, cumparatoarei BVAC SRL, contract al carui termen de valabilitate a fost stabilit la o perioada de maxim 6 luni de zile de la data semnarii, cu posibilitate de prelungire prin acordul ambelor parti - manifestare de vointa exprimata prin semnarea unor acte aditionale.
In art. 11 din contract s-a prevazut constituirea unei garantii de buna executie, cu prevederea de la punctul 4 ca garantia de buna executie se restituie astfel: operatorului economic castigator, la solicitarea scrisa a acestuia, in termen maxim de 15 zile de la finalizarea fara divergente a contractului. Operatorul economic va pierde garantia de buna executie, daca contractul de vanzare este reziliat din culpa acestuia.
Pentru garantia de buna executie, reclamanta BVAC SRL a emis urmatoarele bilete la ordin: BO BTRL3BS 2627611, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la 19.08.2015, pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627612, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la19.08.2015, pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627613, emis Ia data de
- cu data scadenta la 19.08.2015, pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627614, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la 19.08.2015, pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627615, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la 19.08.2015, pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627616, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la
- pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627617, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la 19.08.2015, pentru suma de 443.600,00 RON; BO BTRL3BS 2627618, emis la data de 13.03.2015, cu data scadenta la 19.08.2015, pentru suma de 354.880,00 RON .
Prin prezenta cerere de chemare in judecata reclamanta BVAC SRL a solicitat in contradictoriu cu parata CEO SA ca pe calea ordonantei presedintiale - obligatia de a nu face, in urma analizarii motivelor invocate si a probatoriului administrat, in temeiul dispozitiilor art. 997 si urmatoarele din Codul de procedura Civila, a se da curs cererii de suspendare a executarii dispozitiilor contractuale mentionate in art. 11.4 din Contractul 2964/CEO/19.12.2014, in sensul obligarii - provizorii - a paratei de a nu utiliza - bilete la ordin - (de a nu le introduce in entitatea bancara spre decontare si de a nu incepe executarea silita a societatii reclamante in baza acestor documente de plata - ca si titluri executorii), instrumentele de plata - puse de societatea reclamanta la dispozitia paratei, pentru asigurarea platii garantiei de buna executie. Precizeaza reclamanta ca face aceasta cerere pe calea unei actiunii de urgenta motivat de faptul ca data platii pe fiecare instrument de plata a fost mentionata ca fiind 19 august 2015, iar creanta pentru care se intentioneaza obligarea reclamantei la plata nu are caracterul de creanta certa, lichida exigibila.
Potrivit art. 997 Cod procedura civila, instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Conform acestor dispozitii legale masura ce se solicita a se lua pe calea ordonantei presedintiala trebuie sa fie o masura provizorie, respectiv limitata in timp.
Aceasta limitare in timp este cel mai bine definita pana la solutionarea unei actiuni de drept comun in care se discuta fondul cauzei, in speta efectele clauzei contractuale din art. 11.4 din contractul partilor, a caror suspendare se solicita pe calea ordonantei presedintiale.
Prin cererea de ordonanta presedintiala nu s-a definit nici un interval de timp pentru producerea efectelor suspendarii provizorie a dispozitiilor contractuale cuprinse in art. 1.4 din contract, fapt pentru care instanta nu are elemente de determinare a limitarii in timp a efectelor clauzei contractuale, si ca urmare nu poate dispune o masura provizorie in conditiile art. 997 Cod procedura civila.
Reclamanta nu a facut dovada ca a intentat o actiune de drept comun in care sa se discute efectele clauzelor contractuale a caror suspendare o solicita.
S-a mai retinut ca prin cererea introductiva, reclamanta a precizat ca solicita suspendarea executarii dispozitiilor art. 11.4 din contract in sensul obligarii provizorii a paratei de a nu utiliza biletele la ordin, respectiv de a nu le introduce in entitatea bancara spre decontare si de a nu incepe executarea silita a societatii reclamante in baza acestor documente de plata ca si titluri executorii.
Cat priveste solicitarea reclamantei in sensul obligarii provizorii a paratei de a nu utiliza biletele la ordin, respectiv de a nu le introduce in entitatea bancara spre decontare, s-a retinut ca parata a introdus bieletelor la ordin spre incasare in data de 18 august 2015, fiind refuzate din lipsa totala de disponibil, scadent la termen, biletele la ordin nr. BTRL3BS 2627611/13.03.2015, BTRL3BS 2627614/13.03.2015 si BO BTRL3BS 2627615/13.03.2015, iar cu privire la restul biletelor la ordin, respectiv BTRL3BS 2627612/13.03.2015, BTRL3BS 2627613/13.03.2015, BTRL3BS 2627617/13.03.2015, banca a comunicat, prin adresele nr. 1, 2, 3 din 19.08.2015, ca nu au putut fi procesate intrucat suma in litere-element obligatoriu, nu poate fi stabilita cu exactitate (suma in litere gresit completata).
S-a mai retinut ca cererea reclamantei de a se dispune obligarea paratei de a nu introduce biletele la ordin in entitatea bancara spre decontare, este ramasa fara obiect.
Cu privire la solicitarea obligarii provizorii a paratei de a nu incepe executarea silita a societatii reclamante in baza acestor documente de plata ca si titluri executorii, pentru ca ar fi prejudiciata, instanta a apreciat ca asupra temeiniciei suspendarii executarii silite a unor titluri executorii se pronunta instanta de executare in cadrul unei contestatii la executare in conformitate cu art. 719 Cod procedura civila, partea interesata putand solicita, chiar o suspendare provizoriu in regim de urgenta (art. 719 alin.7 Cod procedura civila).
impotriva sentintei a declarat apel reclamanta BVAC SRL, solicitand admiterea apelului, cu consecinta modificarii in tot a sentintei apelate si, pe fond, admiterea cererii de ordonanta presedintiala asa cum a fost formulata, cu precizarile depuse la termenul din data de 16.09.2015.
Apelanta critica solutia instantei de fond pentru netemeinicie, aratand ca ordonanta presedintiala ce face obiectul dosarului, intruneste toate conditiile de admisibilitate.
Chiar daca in ceea ce priveste primul capat de cerere a ordonantei presedintiale, de a nu introduce biletele la ordin spre decontare, intimata nu a acceptat solutia instantei si a procedat la introducerea acestora la ordin, apelanta arata ca a ramas de solutionat cel de-al doilea capat de cerere, respectiv de a nu incepe executarea silita a societatii reclamante in baza acestor documente de plata, intrucat s-ar crea o paguba ireparabila pentru SCBVACSRL, in sensul ca inceperea unei executari silite mobiliare si imobiliare si blocarea conturilor prim poprire, ar avea consecinte negative in buna desfasurare a activitatii viitoare a societatii, care pot duce chiar la falimentul societatii.
Astfel, arata ca s-ar ajunge ca BVACSRL sa fie executata silit pentru o creanta nedatorata, mai inainte ca instanta de fond sa se pronunte asupra situatiei de drept si de fapt, situatie care reclama tocmai urgenta si caracterul provizoriu al masurii solicitate a fi luate pe calea ordonantei presedintiale.
Sustine ca atat prezentarea faptica a situatiei litigioase, dar mai ales inscrisurile depuse in probatiune, dovedeau faptul ca , in realitate, culpa exclusiva in modul de derulare a relatiei contractuale dintre parti, in baza contractului nr.2964/CEO/2014 apartine chiar intimatei, situatie care nu putea avea decat urmarea evidenta ca aparenta de drept este in favoarea apelantei reclamante SC BVAC SRL.
Considera ca SC BVAC SRL nu a prejudiciat in niciun fel interesele intimatei, nu i-a incurcat planul de afaceri, iar intimata, la randul ei, nu a dovedit in niciun fel ca BVAC SRL ar fi prejudiciat-o, ca marfa ce trebuia achizitionata i-ar fi fost pusa la dispozitie si ca BVAC SRL a refuzat sa o ridice. Sustine apelanta, ca nu i-a fost livrata marfa nici la cantitatea contractata si stabilita prin conventie si nici la calitatea contractata.
Sustine ca, asa cum prevad dispozitiile contractului nr.2964/CEO/19.12.2014, conditia obligatorie impusa de vanzatoarea intimata societatii, a fost aceea de a achita marfa in avans, conditie ce a fost respectata de catre societate, astfel ca prejudiciata a fost BVAC SRL care a asigurat intimatei un fond banesc in avans, in conditiile in care intimata a dat dovada de grave deficiente in asigurarea marfii contractate.
Apelanta arata ca, in mod abuziv intimata reclama dreptul de a solicita garantia de buna executie, sub pretextul dispozitiilor art.11 din contractul nr. 2964/CEO/2014, in conditiile in care perioada de valabilitate a contractului a fost de maxim 6 luni , incepand cu data de 19.12.2014, nicidecum data de 14.01.2015 cand pretinde intimata ca a informat Consiliul de supraveghere, contractul putand fi finalizat oricand in acest termen de 6 luni de zile. Mai arata ca anexa 2 din actul constitutiv al SC CEO SA, nu este un document opozabil apelantei, fiind un act cu caracter intern al societatii intimate, acest document invocat in sustinere de catre CE Oltenia nefacand parte din contractul nr.2964/CEO/19.12.2014.
Sustine ca, daca intimata CEO SA ar fi putut sa puna la dispozitie cantitatea de marfa contractata de 1.2000.000 tone in granulatia contractata si cu livrare zilnica minima de 10.000 tone, atunci contractul s-ar fi finalizat in mai putin de 4 luni de zile, adica in jurul datei de 17 aprilie 2015, acesta fiind motivul pentru care s-a stabilit contractual, un termen de maxim 6 luni, iar intre 19 decembrie 2014 - data incheierii contractului si 19 iunie 2015, era deja trecut termenul de valabilitate al contractului, situatie care avea consecinta directa de respectare a obligatiei impuse contractual intimatei, respectiv de a restitui garantia de buna executie la expirarea termenului de valabilitate a contractului.
Totodata, arata ca notificarea pe care apelanta a primit-o la data de 19 iunie 2015 de la intimata, privind incetarea contractului, a fost facuta in afara termenului de valabilitate a contractului, si nu ca urmare a faptului ca apelanta s-a aflat in culpa contractuala, in perioada cat mai era valabil contractul.
Apelanta invedereaza ca, niciodata in perioada de derulare a contractului, intimata CEO SA nu a reusit sa-i puna la dispozitie cantitatea zilnica de 10.000 de tone de carbune tip lignit, cantitatea pe care intimata a reusit sa o livreze cu propriile sale resurse tehnice si de procesare, fiind de pana la 3000 tone/zi. Mai arata ca CEO SA datoreaza catre reclamanta BVAC SRL aproximativ 600 tone de carbune tip energetic, marfa achitata de reclamanta inca din 27.03.2015, dar pe care parata nu a livrat-o.
Sustine apelanta ca, ulterior expirarii termenului de valabilitate, a formulat cereri catre intimata, prin care a solicitat incheierea unui act aditional pentru prelungirea perioadei de valabilitate a contractului, cereri la care nu a primit niciun fel de raspuns din partea SC CEO SA, intrucat, in mod constant, intentia societatii BVAC SRL a fost de continuare a derularii relatiei contractuale si de achizitionare a intregii cantitati de marfa, pana la 1.200.000 tone carbune.
In concluzie, culpa exclusiva in modul defectuos de derulare a contractului nr.2964/CEO/2014, apelanta sustine ca apartine intimatei CEO SA, aspect dovedit cu un probatoriu concludent
In drept, au fost invocate dispozitiile art.1000 alin.1, art-466 si urmatoarele, art.480 alin.2, art.481 si art.482 Cod procedura civila.
Intimata CEO SA a depus note scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate, aratand ca nu sunt indeplinite dispozitiile legale statuate prin art.996 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora cele trei conditii speciale de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala si anume urgenta, caracterul provizoriu (vremelnic) al masurii solicitate a se lua pe aceasta cale si neprejudecarea fondului prin masura luata nu sunt indeplinite cumulativ.
Urgenta nu mai poate fi justificata, tinand seama de faptul ca biletele au fost investite cu formula executorie, in conformitate cu deciziile irevocabile pronuntate de Judecatoria Tg.Jiu.
Totodata, arata ca pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi luate masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt. Utilizarea instrumentelor de garantare, respectiv a biletelor la ordin, nu are caracter vremelnic, ea fiind definitiva, astfel ca nu se poate dispune pe calea ordonantei presedintiale.
Instanta de fond a considerat ca nu sunt aplicabile prevederile art.997 Cod procedura civila, deoarece prin cererea de ordonanta presedintiala nu s-a putut defini o perioada, un interval pentru producerea efectelor suspendarii provizorii a dispozitiilor contractuale prevazute in art.11.4.
Solicita respingerea ordonantei presedintiale ca inadmisibila, iar in situatia in care se apreciaza ca este admisibila cererea de ordonanta presedintiala, solicita respingerea acesteia ca nefondata, aratand ca dreptul societatii CEO SA de a uza de prevederile contractuale, este urmare a acordului reclamantei, a neindeplinirii obligatiilor contractuale recunoscute implicit prin acceptarea penalitatilor de intarziere, a neasigurarii capacitatii de transport lignit.
Avand in vedere ca data informarii Consiliului de supraveghere a fost 14.01.2015, sustine ca aceasta este data de la care curge termenul de maxim 6 luni, reprezentand durata contractului.
Totodata, arata ca opinia reclamantei ca rezilierea contractului nr. 964/CEO/19.12.2014 s-a produs ca urmare a finalizarii termenului de valabilitate al contractului de 6 luni este neintemeiata, contractul fiind in vigoare la data emiterii notificarii de reziliere a contractului, iar la momentul transmiterii adresei nr.3503/30.04.2015, adresa prin care societatea CEO SA isi manifesta acordul de principiu al prelungirii termenului de valabilitate al contractului”, reclamanta nu a mai manifestat niciun fel de diligenta in acest sens.
Astfel, considera ca Societatea CEO SA, in calitate de vanzator, era indreptatita sa faca aplicarea prevederilor art.13.3 din contract, asa cum a fost modificat prin actul aditional nr.1.
A atasat in fotocopie inscrisuri respectiv: Incheierile nr. 3358/12.10.2015, 3338/12.10.2015, 3294/08.10.2015, 3312/08.10.2015, 3313/08.10.2015, 3337/12.10.2015, 3314/08.10.2015 si 3291/08.10.2015 pronuntate de Judecatoria Tg-Jiu in dosarele nr. 13352/318/215, 13356/318/2015, 13353/318/2015, 13354/318/2015, 13355/318/2015, 13357/318/2015, 13358/318/2015 si respectiv 13359/318/2015.
Analizand hotararea atacata in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 477 si 478 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Noul Cod de procedura civila reglementeaza ordonanta presedintiala in Cartea a VI a destinata procedurilor speciale, in titlul VI, art. 996- 1001.
Conform textelor de lege susmentionate, cererea de ordonanta presedintiala este admisibila cand sunt indeplinite
cumulativ
cerintele: a) aparentei dreptului; b) caracterul provizoriu al masurilor; c) existentei unor cazuri grabnice; d) neprejudecarii fondului.
Aparenta de drept este in favoarea reclamantului daca pozitia acestuia, in cadrul raportului juridic pe care se grefeaza ordonanta presedintiala, este preferabila din punct de vedere legal, in conditiile unei sumare caracterizari si analize a situatiei de fapt.
Caracterul provizoriu se refera pe de o parte la continutul reversibil al masurilor luate iar pe de alta parte la durata limitata in timp a acestor masuri.
Caracterul urgent trebuie stabilit prin raportare la scopul luarii acestora si anume: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara; inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori al nasterii situatiei care justifica urgenta si pana la momentul introducerii cererii de ordonanta presedintiala constituie motiv de respingere pentru lipsa urgentei. Asadar pentru a fi admisibila cererea, este nevoie de reactia prompta a persoanei care solicita luarea unei masuri provizorii, intr-un caz grabnic. Altfel, pretentiile acesteia vor putea fi cercetate doar pe calea dreptului comun.
Cerinta neprejudecarii fondului a determinat legiuitorul sa limiteze judecata in cererea de ordonanta doar la verificarea aparentei dreptului afirmat de catre reclamant. Daca obiectul cererii de ordonanta si situatia de fapt invocate nu permit respectarea exigentei neprejudecarii fondului, cererea de ordonanta presedintiala va fi respinsa ca inadmisibila.
De asemenea, in lipsa unei prevederi legale exprese, procedura speciala a ordonantei presedintiale nu poate fi folosita in locul sau pentru atingerea scopului altei proceduri speciale.
In cauza s-a retinut ca prin cererea introductiva formulata la data de 18.08.2015 reclamanta a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna obligarea provizorie a paratei de
a nu utiliza biletele la ordin
in sensul de a nu le introduce la decontare si de a nu incepe executarea silita a acestora. A invocat contractul nr. 2964/CEO/19.12.2014 incheiat intre parti si faptul ca in legatura cu executarea acestuia exista divergente fapt ce a determinat-o sa introduca la Tribunalul Gorj o actiune avand ca obiect obligatie de a face- restituire instrumente de plata si constatarea lipsei culpei sale in derularea contractului.
Prin sentinta nr. 133/23.09.2015 Tribunalul Gorj a respins cererea de ordonanta presedintiala.
Sustinerile apelantei in sensul intrunirii conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale au fost apreciate ca nefondate.
Astfel, in ceea ce priveste aparenta dreptului, biletul la ordin este un titlu de credit formal, care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma, iar cauza obligatiei este un element extern, care nu are nici o influenta asupra titlului comercial.
Raporturile juridice preexistente biletului la ordin justifica emiterea acestuia, insa, odata emis,
biletul la ordin constituie un titlu de sine statator.
Toate operatiunile privind biletele la ordin fac abstractie de raporturile fundamentale si sunt supuse unor reguli speciale (Legea nr. 58/1994) diferite de regulile care reglementeaza raporturile care au justificat emiterea. Prin urmare, stingerea/modificarea raporturilor fundamentale dintre parti, nu influenteaza drepturile si obligatiile izvorate din biletul la ordin,
care au caracter autonom, independent de cele izvorate din contractul fundamental.
In cauza, apelanta invoca culpa intimatei in executarea contractului nr. 2964/CEO/19.12.2014, adica sustineri ce vizeaza raportul juridic fundamental si care deci sunt irelevante in cauza dat fiind caracterul de titlu de sine statator al biletelor la ordin a caror punere in executare s-a solicitat a fi blocata/suspendata. Prin urmare, este fara dubiu ca in cauza aparenta dreptului este in favoarea intimatei - creditor, detinatoare a biletelor la ordin.
In ceea ce priveste caracterul provizoriu al masurilor, prin cererea introductiva reclamanta nu a indicat perioada pentru care se solicita suspendarea provizorie, ci a aratat ca a formulat actiune de drept comun avand ca obiect obligatie de a face-restituire bilete la ordin si plata de daune interese, invocand abuzul de drept al paratei in interpretarea clauzelor si in executarea contractului nr. 2964/CEO/19.12.2014. Curtea constata pe de o parte ca apelanta nu a facut dovada ca ar fi solicitat pe calea dreptului comun si suspendarea executarii clauzelor respective, iar pe de alta parte ca respectiva actiune de drept comun nu poate produce consecinte referitor la drepturile si obligatiile partilor rezultate din titlurile de credit - biletele la ordin, dat fiind caracterul autonom si abstract al acestora, asa cum s-a aratat mai sus. In raport de acestea, nici conditia privind caracterul provizoriu al masurilor nu este indeplinita.
In ceea ce priveste caracterul urgent, in cauza nu se regaseste nici una dintre situatiile vizate de textul de lege: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara; inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Totodata, Curtea constata ca in lipsa unei prevederi legale exprese, procedura speciala a ordonantei presedintiale
nu poate fi folosita in locul sau pentru atingerea scopului altei proceduri speciale.
In cauza, se solicita neinceperea executarii silite a titlurilor de credit, adica este vizata executarea silita, dispozitiile privind aceasta procedura fiind cele din Cartea a V a Despre executarea silita, art.622-913 Cod procedura civila, in care se incadreaza si art. 718 ce vizeaza suspendarea executarii (alin 1) si suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare (alin 7), asa cum corect a retinut prima instanta.
In raport de considerentele de fapt si de drept de mai sus, Tribunalul a apreciat ca in mod corect prima instanta a respins cererea de ordonanta presedintiala, in cauza nefiind intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 996 Cod procedura civila astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 480 NCPC apelul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr.834/03.11.2015 - Sectia a II-a civila, rezumat judecator Popescu Constantin.)