Solicitare despagubiri, tratamente inumane si degradante aplicate in perioada de detentie

Desi reclamantul nu a administrat nici o proba referitoare la conditiile in care a fost cazat in penitenciare in perioada in care a fost privat de libertate, problemele sistemului penitenciar din Romania privind supraaglomerarea si conditiile de detentie au fost deja constatate prin mai multe hotarari pronuntate intr-o jurisprudenta constanta si pe parcursul mai multor ani de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instanta europeana constatand incalcarea art.3 din Conventia europeana a drepturilor omului referitor la conditiile de detentie.

Urmand recomandarea data de Curtea Europeana in hotararea pilot din 25 aprilie 2017, Cauza Rezmives si altii c. Romaniei, prin adoptarea Legii nr.169/2017 pentru completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, Statul Roman a creat un mecanism compensatoriu menit sa inlature vatamarea drepturilor garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Prin adoptarea acestui act normativ Statul Roman a inteles, recunoscand in acelasi timp conditiile necorespunzatoare de detentie din penitenciarele romanesti, sa acorde o masura compensatorie adecvata pentru asigurarea repararii incalcarii art. 3 din Conventie, cu un impact masurabil asupra cuantumului pedepsei, masura care poate f apreciata ca un remediu efectiv menit sa inlature pe cat posibil efectele tratamentelor inumane sau degradante pe care le-au suferit persoanele incarcerate.

Cauza Rezmives si altii c. Romaniei Legea nr. 169/2017pentru completarea Legii nr. 254/2013

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea la 30 mai 2017, sub nr. .../88/2017, reclamantul [...] a chemat in judecata paratul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 1500 Euro cu titlu de despagubiri.

In motivarea cererii reclamantul a aratat, in esenta, ca in penitenciar sunt conditii inumane si degradante, ca a fost supus la rele tratamente, fiind incalcate prevederile art. 3 din Conventia europeana a drepturilor omului. A sustinut reclamantul ca a fost cazat intr-o camera situata langa toaleta, in care existau gandaci si plosnite.

In precizarile ulterioare la actiune reclamantul a sustinut ca a fost supus torturii de catre angajatii penitenciarului, ca nu a primit hrana corespunzatoare si asistenta medicala si nu a fost lasat sa isi execute pedeapsa aproape de familie, ci a fost dus in Penitenciarele Tulcea, Slobozia, Craiova, Arad.

In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art. 3, 4 si 5 din CEDO.

In dovedire, reclamantul a depus la dosar copia B.I. si mandatul de executare nr. .../2014 din 05.01.2015.

In aparare, paratul a depus la dosar intampinare prin care a solicitat chemarea in garantie a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, serviciul public responsabil cu aplicarea regimului de detentie si cu asigurarea interventiei recuperative.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca nefondata sustinand ca reclamantul nu a depus nicio proba care sa ateste sustinerile din cererea de chemare in judecata si nici nu a facut dovada ca s-a adresat judecatorului de supraveghere a privarii de libertate, potrivit dispozitiilor Legii nr.254/2013, cu privire la conditiile de detentie. Nici cererea de acordare a daunelor morale nu poate fi primita pentru ca reclamantul nu a adus argumente sau indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.

Prin sentinta civila nr. 1688, pronuntata de Tribunalul Tulcea la data de 09.10.2017, in dosarul nr. 1207/88/2017 s-a respins ca nefondata cererea reclamantului.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca reclamantul [...] a fost detinut in Penitenciarul Tulcea, in executarea unei pedepse de 23 ani de inchisoare, in baza sentintei penale nr. 1051 din 14 octombrie 2014, a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia nr. 3/P/05.01.2015 din 5 ianuarie 2015 a Curtii de Apel Constanta, iar prin actiune a invocat conditiile inumane si degradante din Penitenciar, prezenta insectelor, a mancarii foarte proaste si s-a considerat indreptatit la acordarea acestor despagubiri.

Reclamantul nu si-a intemeiat in drept plangerea formulata impotriva Statului Roman si nici nu a solicitat administrarea unor probe pentru a dovedi temeinicia sustinerilor sale.

Avand in vedere ca reclamantul, la data formularii cererii, este detinut in Penitenciarul Tulcea, instanta a apreciat ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare, in cursul procesului penal.

S-a aratat ca, potrivit disp. Legii nr. 254/2013, in cadrul Penitenciarului functioneaza Institutia judecatorului de supraveghere a privarii de libertate care „supravegheaza si controleaza asigurarea legalitatii in executarea acestor pedepse si exercita celelalte atributii stabilite prin lege”, dar ca din inscrisurile existente la dosar nu rezulta ca petentul a sesizat Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate referitor la conditiile de detentie si nici nu s-a facut dovada faptului ca Penitenciarul Tulcea ar fi fost obligat la plata de daune catre persoanele private de libertate datorita neasigurarii unor conditii de detentie corespunzatoare. Astfel, nici in ceea ce priveste cuantumul despagubirilor solicitate nu exista criterii de evaluare a acestuia si de stabilirea intinderii prejudiciului reclamat, in functie de care sa poata fi primita cererea reclamantului.

Instanta a retinut ca in speta nu s-a facut dovada indeplinirii niciuneia din elementele constitutive referitoare le existenta unui prejudiciu, cauzat prin savarsirea unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre acestea si vinovatia celui care a cauzat acest prejudiciu, respectiv a paratilor chemati in judecata, in conditiile art.1349 Cod civil si constatand ca nu a fost dovedit niciunul dintre aceste elemente care sa atraga raspunderea patrimoniala a persoanelor vinovate, ca Tribunalul Constanta nu a retinut nici incalcarea unor dispozitii ale Legii nr. 254/2013, privind executarea pedepselor de natura sa ii aduca un prejudiciul reclamantului, astfel cum s-a solicitat prin actiune, a respins ca nefondata cererea formulata de reclamant.

impotriva sentintei civile nr. 1688/9.10.2017 pronuntate de Tribunalul Tulcea, a declarat recurs reclamantul [...].

In motivarea recursului a sustinut reclamantul ca a solicitat despagubiri pentru tratamentele inumane la care a fost supus in timpul executarii pedepsei, fiindu-i incalcate drepturile prevazute de Legea nr. 254/2013. Sustine ca judecatorul delegat la Penitenciarul Tulcea a refuzat sa-i respecte aceste drepturi si solicita despagubiri de 105.000 euro.

Intimatul parat Administratia Nationala a Penitenciarelor a formulat intampinare la cererea de recurs solicitand anularea recursului pentru neindeplinirea obligatiei recurentului de a indica motivele de nelegalitate care sa se incadreze in prevederile art. 488 din Codul de procedura civila, iar pe fond a solicitat respingerea caii de atac cu motivarea ca Legea nr. 254/2013 a reglementat institutia judecatorului de supraveghere a privarii de libertate, printre atributiile acestuia regasindu- se si aceea de a solutiona plangerile detinutilor privind exercitarea drepturilor, dar detinutul nu a adresat ANP reclamatii care sa vizeze conditiile de detentie sau masurile dispuse de catre administratiile locurilor de detinere care l-au custodiat.

Prin incheierea din 13.06.2018 instanta, verificand obiectul cererii formulate de recurent si avand in vedere ordinea exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, fata de obiectul pretentiei si valoarea acesteia a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel.

In apel instanta a solicitat Penitenciarului Tulcea sa comunice modalitatea de aplicare a recursului compensatoriu in conditiile prevazute de Legea nr. 254/203, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 169/2017 si sa transmita fisa individuala a condamnatului [...], reclamantul din cauza de fata, pentru perioada in care a fost detinut in penitenciar, incepand cu anul 2012.

Prin adresa nr. .../20.08.2018 Administratia Nationala a Penitenciarelor, penitenciarul Arad, a comunicat instantei perioadele si spatiile in care a fost cazat detinutul [...], mentionand ca acestuia i-au fost considerate un numar de 330 zile ca fiind executate suplimentar ca masura compensatorie pentru executarea a 1577 de zile in conditii necorespunzatoare in penitenciarele Constanta Poarta Alba, Slobozia, Craiova, Tulcea si Giurgiu, precum si in Centrul de retinere si arestare preventiva Constanta. De asemenea, a fost inaintata instantei fisa individuala de cazare a persoanei privata de libertate [...] si adresa nr. .../27.11.2017 a Administratiei nationale a Penitenciarelor continand fisa de evidenta a zilelor considerate executate suplimentar ca masura compensatorie pentru executarea masurii arestarii preventive/pedepsei/masurii educative in conditii necorespunzatoare pentru [...].

Examinand in limitele cererii de apel temeinicia si legalitatea sentintei apelate, Curtea constata ca apelul nu este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta penala nr.113/26.01.2011 a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti apelantul reclamant [...] a fost condamnat la 4 ani si 6 luni inchisoare cu executare, prin sentinta penala nr. 1544/29.11.2012 a Judecatoriei Constanta, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 101/14.02.2013 a Curtii de Apel Constanta, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani inchisoare, iar prin sentinta penala nr. 1051 din 14.10.2014 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr. 3/P/055.01.2015 a Curtii de Apel Constanta, apelantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare. Potrivit mandatului de executare nr. .../05.01.2015 emis de Judecatoria Constanta si depus la dosar de catre apelantul reclamant, dupa contopirea cu restul ramas neexecutat si aplicarea sporului de 1 an inchisoare reclamantul avea de executat, la data emiterii mandatului, pedeapsa de 7 ani inchisoare.

Adresandu-se instantei civile prin cererea de fata reclamantul a solicitat acordarea de despagubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit urmare a tratamentelor inumane si degradante, a torturii la care a fost supus in perioada de detentie, reclamantul sustinand ca a fost plasat in mai multe penitenciare departe de familie, a fost cazat in spatii in apropierea toaletei, in care circulau gandaci si plosnite; de asemenea, a sustinut ca a fost torturat de angajatii penitenciarului si ca judecatorul delegat de la Penitenciarul Tulcea i-a incalcat drepturile prevazute de Legea nr. 254/2013.

Desi reclamantul nu a administrat nici o proba referitoare la conditiile in care a fost cazat in penitenciare in perioada in care a fost privat de libertate, Curtea retine ca problemele sistemului penitenciar din Romania privind supraaglomerarea si conditiile de detentie au fost deja constatate prin mai multe hotarari pronuntate intr-o jurisprudenta constanta si pe parcursul mai multor ani de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instanta europeana constatand incalcarea art.3 din Conventia europeana a drepturilor omului referitor la conditiile de detentie. Astfel, in perioada 2007 - 2012 Curtea Europeana a pronuntat 93 de hotarari de condamnare a statului roman pentru incalcari ale articolului 3 sub aspectul suprapopularii carcerale si al conditiilor materiale inadecvate de detentie atat in penitenciare, cat si in centrele de retinere si arest preventiv (lipsa de igiena, aerisire si lumina naturala insuficiente, instalatii sanitare nefunctionale, alimentatie insuficienta sau inadecvata, accesul limitat la dusuri, prezenta sobolanilor si a insectelor in celulele de detentie).

Avand in vedere constatarile Curtii Europene, instanta de apel nu gaseste ca era necesar ca si in cauza de fata reclamantul sa prezinte dovezi suplimentare asupra conditiilor suportate in penitenciarele in care a executat pedeapsa privativa de libertate in perioada 2012 - prezent, astfel ca nu poate retine apararile paratului privind lipsa dovezilor care sa sustina afirmatiile reclamantului privind conditiile din penitenciar.

Instanta de apel nu neaga, din perspectiva celor mentionate anterior, ca reclamantul a putut suferi, in perioada incarcerarii, tratamente inumane care sa depaseasca nivelul inevitabil de suferinta inerent detentiei si ca, din acest motiv, sanatatea sau demnitatea reclamantului sa fi fost afectate, iar conditiile de viata pe care a trebuit sa le suporte reclamantul sa fi fost de natura a aduce atingere demnitatii sale.

Cu toate acestea, Curtea retine ca cererea de acordare de despagubiri formulata de apelantul reclamant nu poate fi primita, solutia de respingere pronuntata de prima instanta fiind corecta in conditiile in care, urmand recomandarea data de Curtea Europeana in hotararea pilot din 25 aprilie 2017, Cauza Rezmives si altii c. Romaniei, prin adoptarea Legii nr.169/2017 pentru completarea Legii nr.254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal Statul Roman a creat un mecanism compensatoriu menit sa inlature vatamarea drepturilor garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Prin acest act normativ s-a stabilit ca pentru fiecare perioada de 30 de zile executate in spatiu necorespunzator, chiar daca acestea nu sunt consecutive, sa fie considerate ca executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicata. Potrivit expunerii de motive a legii, mecanismul este conceput ca un instrument juridic potrivit caruia, in vederea acordarii liberarii conditionate, in calculul pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata, se include, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca masura compensatorie, executarea pedepsei intr-un spatiu necorespunzator.

Prin adoptarea acestui act normativ Statul Roman a inteles, recunoscand in acelasi timp conditiile necorespunzatoare de detentie din penitenciarele romanesti, sa acorde o masura compensatorie adecvata pentru asigurarea repararii incalcarii art.3 din Conventie, cu un impact masurabil asupra cuantumului pedepsei, masura care poate fi apreciata ca un remediu efectiv menit sa inlature pe cat posibil efectele tratamentelor inumane sau degradante pe care le-au suferit persoanele incarcerate.

De aceasta masura compensatorie, astfel cum rezulta din adresele inaintate Curtii de Apel Constanta de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor, mentionate anterior, a beneficiat si reclamantul [...], caruia i-au fost considerate un numar de 330 de zile ca fiind executate suplimentar ca masura compensatorie pentru executarea a 1577 de zile din durata pedepsei in conditii necorespunzatoare in penitenciarele Constanta Poarta Alba, Slobozia, Craiova, Tulcea si Giurgiu, precum si in Centrul de retinere si arestare preventiva Constanta, calculate din anul 2012, motiv pentru care Curtea apreciaza ca reclamantul nu mai poate beneficia si de acordarea unei indemnizatii banesti pentru aceeasi perioada, cererea reclamantului fiind neintemeiata.

De asemenea, Curtea nu poate primi solicitarea apelantului reclamant de a fi despagubit pentru incalcarea drepturilor sale prevazute de Legea nr. 254/2013 de catre judecatorul delegat la Penitenciarul Tulcea pentru ca, pe de o parte, reclamantul nu a aratat in concret care a fost dreptul care i-a fost incalcat de catre judecatorul de supraveghere a privarii de libertate, respectiv care a fost solicitarea adresata judecatorului si care nu i-a fost ascultata, iar pe de alta parte pentru ca, potrivit art. 56 din Legea nr. 254/2004, reclamantul avea la dispozitie un temei legal care ii permitea sa conteste in fata instantei, respectiv a judecatoriei, modul de solutionare de catre judecatorul de supraveghere a privarii de libertate a plangerii adresate de catre reclamant cu privire la incalcarea exercitarii drepturilor sale de catre administratia penitenciarului; ori, in speta, apelantul reclamant nu a sustinut ca a formulat o plangere lasata nesolutionata de catre judecatorul de supraveghere si nici ca impotriva unui astfel de tratament s-a adresat instantei cu contestatie. Prin urmare, nici din aceasta perspectiva nu poate fi retinuta o incalcare a drepturilor reclamantului.

In consecinta, pentru considerentele expuse, in temeiul art.480 alin.1 Cod procedura civila Curtea va respinge apelul reclamantului ca neintemeiat.

Avand in vedere ca, la data pronuntarii prezentei hotarari, prin Decizia nr.52/2018 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit ca ”/n
interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotararile judecatoresti pronuntate dupa publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, in litigiile evaluabile in bani de pana la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicarii deciziei (20 iulie
2017)”, iar litigiul de fata a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea la 30 mai 2017, instanta de apel constata ca prezenta decizie este definitiva.

Decizia civila nr. 126/C/19.09.2018 Judecator redactor Daniela Petrovici