Decizie de sanctionare disciplinara, Inaplicabilitatea regulamentului de ordine interioara neadus la cunostinta salariatului sanctionat

- Codul muncii: art. 243

Nesemnarea de catre un salariat a tabelului intocmit de catre angajator pentru a se atesta incunostintarea angajatilor cu privire la dispozitiile regulamentului de ordine interioara are ca efect inaplicabilitatea acestuia in raportul sau juridic de munca cu angajatorul, astfel incat nu poate fi invocat ca temei al aplicarii unei sanctiuni disciplinare acestui salariat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

decizia civila nr. 667 din 14 iulie 2014, dr. C. P.

Prin sentinta civila nr. 612 din 27 martie 2014, pronuntata in dosarul nr. 8506/30/2013, Tribunalul Timis a respins actiunea formulata de catre reclamantul C.I. impotriva paratului Teatrul pentru Copii si Tineret „Merlin” Timisoara, fara a acorda cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamantul este angajatul paratului, in baza contractului individual de munca nr. 180/19.11.2007, pe postul de maistru lumini.

Paratul, prin Decizia nr. 19/16.07.2013, a dispus, in temeiul art. 248 lit. c) din Codul muncii, sanctionarea disciplinara a reclamantului cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 2 luni, cu 10 %.

Angajatorul a respectat dispozitiile art. 251 din Codul muncii, in privinta cercetarii disciplinare a angajatului, sub aspectul convocarii si a desfasurarii cercetarii.

La cercetarea disciplinara prealabila a salariatului a participat si presedintele Sindicatului salariatilor Teatrului „Merlin”, care a facut parte din comisia de cercetare.

In privinta componentei comisiei disciplinare, reclamantul a invocat nerespectarea dispozitiilor Hotararii Guvernului nr. 1344 din 31 octombrie 2007 privind normele de organizare si functionare a comisiilor de disciplina, cu modificarile si completarile ulterioare.

Teatrul pentru Copii si Tineret „Merlin” Timisoara este o institutie publica de cultura de interes judetean, cu personalitate juridica, aflata in subordinea Consiliului Judetean Timis, dar reclamantul este personal contractual si nu functionar public, astfel ca incheierea, executarea, modificarea si incetarea raporturilor de munca se face in conformitate cu dispozitiile Codului muncii, iar nu ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sau ale Hotararii Guvernului nr. 1344 din 31 octombrie 2007.

Decizia de sanctionare reprezinta un act unilateral, manifestarea de vointa a angajatorului, care nu trebuie sa se adreseze justitiei ori altor organe pentru a exercita obligatia juridica de disciplina muncii, legea in vigoare recunoscand angajatorului dreptul, unilateral si punitiv, de a constata, cerceta abaterile disciplinare si de a aplica sanctiuni disciplinare.

Pentru a preveni eventualele comportari abuzive ale angajatorilor, prin care sar leza drepturile si interesele legitime ale salariatilor, legiuitorul a inteles sa reglementeze, in mod expres, conditiile de fond si de forma in care angajatorul poate dispune cu privire la sanctionarea disciplinara.

Instituirea acestor obligatii de ordin formal in sarcina angajatorului reflecta expresia principiului statului social si al dreptatii, instituit prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei, principiu care se oglindeste si in dispozitiile art. 8 din Codul muncii.

Conform art. 247 alin. (2) din Codul muncii, abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Potrivit art. 247 alin. (1) din Codul muncii, „angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara”.

Dispozitiile cu caracter imperativ ale art. 252 alin. (2) din Codul muncii, referitoare la necesitatea respectarii cerintelor obligatorii de continut ale deciziei de sanctionare, urmaresc punerea la adapost a angajatorului de eventualele actiuni abuzive sau nejustificate ale angajatului, precum si viceversa.

In cazul concret al reclamantului, aceste cerinte de ordin formal, in intelesul dat de normele legale sus-indicate, au fost respectate de catre angajator.

In decizie s-a mentionat, in concret, fapta, constand in parasirea locului de munca in data de 22 iunie 2013, fara a anunta in prealabil si fara a fi invoit, s-au precizat prevederilor din regulamentul de ordine interioara, din contractul individual de munca si din fisa postului incalcate de salariat si normele legale in baza carora sa aplicat sanctiunea disciplinara, precum si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.

Conform prevederilor Fisei postului 30, anexa la contractul individual de munca, reclamantului ii revenea, ca obligatie de serviciu, prezenta la spectacol si asigurarea corespunzatoare a partii tehnice a spectacolului, respectiv asigurarea corespunzatoare cu lumini a scenei de spectacol.

Art. 10 alin. (2) lit. a) din Regulamentul intern al Teatrului pentru Copii si Tineret „Merlin” prevede ca, pentru personalul artistic si tehnic de scena, programul este stabilit conform programarii afisate la avizier, neprezentarea Ia ora stabilita atragand, dupa sine, consecintele legale prezentate la capitolul „Sanctiuni”.

Potrivit art. 50 lit. c) din Regulamentul intern, salariatului ii revenea obligatia indeplinirii atributiilor corespunzatoare functiei detinute, precum si a atributiilor ce i-au fost delegate, iar conform lit. j) a aceluiasi articol, ii revenea obligatia de a se conforma programului de lucru.

Art. 56 lit. c) din Regulamentul intern instituie, in sarcina personalului tehnic de scena, obligatia de a nu parasi locul in care au loc repetitiile, spectacolele sau alte manifestari la care au fost convocati, inainte de terminarea lor sau fara aprobarea regizorului artistic sau a sefului de compartiment.

Reclamantul face parte din personalul tehnic de scena al paratului. In dupa - amiaza zilei de 22.06.2013, el nu a fost invoit de regizorul artistic sau de seful de compartiment.

Faptul ca dl. S.D.A., in calitate de regizor tehnic al spectacolului, a vorbit cu reclamantul la telefon, afland astfel care este motivul lipsei sale de la teatru in acel moment, nu-l poate exonera pe reclamant, intrucat, potrivit art. 56 lit. c) din Regulamentul intern, putea fi invoit doar de regizorul artistic sau de seful de compartiment.

Pentru problemele personale invocate de catre reclamant, se impunea ca, in prealabil, sa solicite o invoire de la personalul de conducere pentru a nu fi afectata desfasurarea normala a activitatii angajatorului.

Prin urmare, tribunalul a conchis ca nu se pot retine, ca si cauze exoneratoare, executarea ordinului de serviciu sau starea de necesitate.

Pentru considerentele enuntate, instanta de fond a constatat ca sanctiunea disciplinara este legala si temeinica, fiind aplicata cu respectarea prevederilor legale.

Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamantul, solicitand admiterea apelului si modificarea sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii, asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

In sustinerea cererii de apel, se arata, in esenta, ca reclamantul nu a semnat regulamentul de ordine interioara, asa cum rezulta din tabelul cu semnaturile de luare la cunostinta a acestui regulament, tabel atasat apelului, astfel incat niciuna din dispozitiile acestuia nu ii sunt aplicabile.

Acest regulament a fost impus angajatilor si s-a solicitat semnarea lui doar cu ocazia sanctiunilor disciplinare multiple care au fost aplicate in cadrul institutiei in perioada in care a fost sanctionat si reclamantul. Prin hotararea judecatoreasca pronuntata in cazul unui coleg care a fost sanctionat, instanta nu a tinut cont de dispozitiile regulamentului de ordine interioara, intrucat colegul nu semnase tabelul anexat.

In aceste conditii, sunt aplicabile doar dispozitiile din fisa postului, anexa la contractul de munca, care il obligau pe reclamant sa fie prezent la spectacol si sa asigure corespunzator partea tehnica a spectacolului, respectiv sa asigure corespunzator cu lumini scena de spectacol. Or, din declaratiile martorilor rezulta, in mod clar, ca asigurarea corespunzatoare cu lumini a spectacolului a fost realizata cu ocazia spectacolului „Si vin Sanzienele”.

Calitatea de sef ierarhic superior, pentru spectacolul „Si vin Sanzienele”, o avea dl. S.D.A. Instanta de fond s-a rezumat la a sustine ca nu a existat ordinul sefului ierarhic superior si nici o stare de necesitate, insa nu face nicio referire la declaratiile martorilor audiati in cauza coroborate cu contractul individual de munca.

In contractul individual de munca nu se mentioneaza persoana care are calitatea de sef ierarhic superior, iar regulamentul de ordine interioara nu ii este aplicabil reclamantului. Chiar daca s-ar admite, prin absurd, ca sunt aplicabile, in speta, dispozitiile regulamentului de ordine interioara, art. 56 lit. c) se refera la aprobarea regizorului artistic sau a sefului de compartiment. Or, din declaratia martorului S.D.A. rezulta ca acesta avea calitatea de sef al compartimentului tehnic, avand in subordine 7 persoane, printre care si reclamantul.

Fata de aspectele de mai sus, apelantul apreciaza ca executarea ordinului de serviciu, respectiv a sefului ierarhic superior, reprezinta un motiv de exonerare a lui cu privire la raspunderea disciplinara. Pentru dovedirea celor sustinute a solicitat audierea celor doua persoane, dintre care unul este seful sau ierarhic superior.

Pe de alta parte, starea de fapt prezentata mai sus reprezinta si o stare de necesitate, reclamantul fiind obligat sa salveze, de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, integritatea corporala si sanatatea mamei sale. Or, starea de necesitate este o situatie care exonereaza angajatul de la raspunderea disciplinara.

In mod normal, angajatii din compartimentul tehnic au program de lucru de luni pana vineri, fiind pontati ca atare, sambata si duminica fiind zile libere. Atat timp cat reclamantul nu a fost remunerat pentru ziua de sambata, in care a avut loc spectacolul, nu se poate discuta de obligatia sa corelativa, respectiv aceea de a presta munca intr-o zi in care nu este remunerat, conform legii.

Decizia atacata este nelegala si netemeinica, deoarece nu exista vinovatia reclamantului pentru aplicarea sanctiunii disciplinare.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Paratul-intimat a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinand apelul promovat de catre reclamant prin prisma motivelor invocate, prin cererea de apel, si a apararilor formulate de catre intimat, prin intampinare, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele Cod procedura civila, Curtea constata ca este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Imprejurarea ca motivarea primei instante referitoare la forma deciziei de sanctionare disciplinara, contestata de catre reclamant, excede criticilor reclamantului privitoare la aceasta decizie si inserate in cuprinsul cererii de chemare in judecata, nu conduce la calificarea acesteia ca fiind straina cauzei, in conditiile in care instanta de judecata trebuie sa verifice legalitatea unei astfel de decizii prin raportare la prevederile art. 252 alin. (2) din Codul muncii, putand invoca si din oficiu nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare disciplinara care nu cuprinde mentiunile stipulate de art. 252 alin. (2) din Codul muncii.

Prin decizia nr. 19/16.07.2013, emisa de catre parat, reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului de baza pe o perioada de doua luni cu 10%, conform art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, retinandu-se ca a savarsit, in data de 22.06.2013, o abatere disciplinara, constand in faptul ca, desi in dimineata zilei de 22.06.2013 a fost prezent la serviciu, ulterior a parasit locul de munca fara a anunta in prealabil si fara a fi invoit, astfel incat nu a asigurat partea tehnica a spectacolului „Si vin Sanzienele”, respectiv partea de lumini scena, conform incadrarii pe postul de maistru lumini, avand in vedere programul artistic al paratului si dispozitia nr. 1145/21.06.2013, emisa de managerul teatrului. Astfel, reclamantul a incalcat prevederile art. 10 alin. (2) lit. a), art. 50 lit. c), lit. j) si lit. t), art. 51 lit. c) si art. 56 lit. c) din Regulamentul intern al Teatrului pentru Copii si Tineret „Merlin” Timisoara, ale Cap. IX din contractul individual de munca si ale pct. II si pct. III din fisa postului.

Avand in vedere dispozitiile art. 243 din Codul muncii si nesemnarea regulamentului de ordine interioara de catre reclamant, asa cum rezulta din tabelul cu semnaturile de luare la cunostinta a acestuia, are ca efect inaplicabilitatea acestuia in speta, deoarece paratul nu a probat ca si-a indeplinit obligatia legala de informare a reclamantului cu privire la continutul regulamentului intern, astfel incat Curtea va analiza temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara fara a tine seama de prevederile regulamentului de ordine interioara.

Din fisa postului, anexa la contractul individual de munca, rezulta ca reclamantul avea, potrivit pct. II, urmatoarele indatoriri de serviciu: „sa fie prezent la scena cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea repetitiilor generale si a spectacolelor, iar la premiera cu o ora inainte, pentru a se asigura ca totul este pregatit si aparatura este in stare de functionare; asigura functionarea aparaturii de scena in bune conditii; respecta programul de pe avizierul teatrului; asigura iluminarea scenei, manevrarea si manipularea reflectoarelor si a altor surse de lumina; colaboreaza cu scenograful si regizorul artistic la realizarea unor efecte speciale de lumina pentru spectacole si face propuneri in acest sens ...”.

Din dispozitia nr. 1145/21.06.2013, emisa de managerul teatrului, coroborata cu programul zilei de 22.06.2013, rezulta ca reclamantul trebuia sa participe la repetitii pentru spectacolul „Si vin Sanzienele”, in Parcul Copiilor, in intervalul 10,00

1. urmand sa se prezinte la sediul paratului la ora 9,00 pentru deplasarea cu autocarul la Parcul Copiilor. Totodata, la ora 22,00, trebuia sa participe la prezentarea spectacolului „Si vin Sanzienele” in Parcul Copiilor.

In dimineata zilei de 22.06.2013, reclamantul a fost prezent la serviciu, potrivit programului mentionat anterior, pana la ora 13,00, cand a plecat spre teatru in vederea demontarii unor reflectoare necesare spectacolului, la solicitarea d-nei E.L. In jurul orei 13,45, martorul S.D.A., in calitate de regizor culise, l-a sunat pe reclamant, care i-a comunicat ca are probleme cu mama sa, astfel incat acesta i-a spus sa se ocupe de mama sa si ca ii va tine locul la reflectoare, insa „daca poate ar fi bine sa ajunga la spectacol”. Martorul a mai declarat ca reclamantul nu s-a prezentat la cea de-a doua repetitie si nici la spectacol si ca, in timpul spectacolului, era sa arda un reflector, care a fost scos din priza, astfel incat nu s-a intamplat nimic, dar daca era prezent reclamantul nu s-ar fi ajuns la aceasta problema tehnica. Acelasi martor a aratat ca nu stie daca avea dreptul sa-l invoiasca pe reclamant, iar d-na regizor E.L., care a fost prezenta la repetitii si a coordonat spectacolul, nu a fost de acord cu absenta reclamantului, insa el nu l-a informat pe reclamant cu privire la acest aspect.

Aspectele mentionate anterior sunt confirmate de declaratia martorului U.A.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca reclamantul a lipsit de la serviciu, in data de 22.06.2013, in intervalul 13,45-16,00 si pe durata spectacolului „Si vin Sanzienele”, care a inceput la ora 22,00, astfel incat nu si-a indeplinit atributiile de serviciu in aceasta perioada, iar in timpul spectacolului au aparut probleme tehnice la unul dintre reflectoare, care a fost oprit, fiind afectata, astfel, iluminarea scenei.

Reclamantul a invocat, in apararea sa, ca a fost invoit de catre regizorul tehnic: S.D.A., intrucat mama sa a avut probleme de sanatate, insa aceasta aparare nu poate fi retinuta, intrucat martorul S.D.A. a declarat, in fata instantei de judecata, ca nu stie daca avea dreptul sa-l invoiasca pe reclamant, iar d-na regizor E.L., care a fost prezenta la repetitii si a coordonat spectacolul, nu a fost de acord cu absenta reclamantului, aratand, totodata, ca i-a spus reclamantului ca „daca poate ar fi bine sa ajunga la spectacol”. Pe de alta parte, din declaratia judiciara a acestui martor coroborata cu „nota informativa” din 26.06.2013, aflata la fila 69 din dosarul de fond, cu privire la care martorul S.D.A. a declarat, in fata instantei de judecata, ca o mentine, rezulta ca reclamantul a parasit, in data de 22.06.2013, in timpul repetitiilor, locul de munca fara a informa, in prealabil, regizorul tehnic sau managerul si fara a-si justifica lipsa, iar martorul l-a contactat telefonic, cand a constatat absenta sa, ocazie cu care reclamantul si-a cerut scuze si l-a informat ca mama sa este grav bolnava. Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei nici un act medical din care sa rezulte problemele de sanatate ale mamei sale, care ar fi necesitat prezenta lui langa ea in data de 22.06.2013 pe toata durata zilei ulterioara orei 14,00.

Prin urmare, reclamantul nu a dovedit ca putea fi invoit de catre dl. S.D.A., care ar fi avut calitatea de sef ierarhic superior pentru spectacolul „Si vin Sanzienele” si nici existenta, in cauza, a unei stari de necesitate.

Imprejurarea ca, in mod normal, angajatii din compartimentul tehnic au program de lucru de luni pana vineri, sambata si duminica fiind zile libere, nu inlatura obligatia sa de a presta activitate sambata si duminica atunci cand este solicitat de catre conducerea teatrului, avand in vedere sarcinile de serviciu enumerate in cuprinsul fisei postului sau. Daca reclamantul nu a fost remunerat pentru ziua de sambata, in care a avut loc spectacolul si a prestat activitate, el are dreptul sa solicite, prin actiune in justitie, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru aceasta munca.

Avand in vedere considerentele de fapt si de drept retinute mai sus, in temeiul art. 480 alin. (1) Cod de procedura civila, Curtea a respins apelul reclamantului ca nefondat.

Dat fiind ca paratul-intimat nu a solicitat cheltuieli de judecata, vazand dispozitiile art. 453 alin. (1) Cod de procedura civila, instanta de apel nu a acordat cheltuieli de judecata in apel.