Stabilirea conditiilor de munca, Calitate procesuala pasiva

Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 40 alin. (2) lit. h)

Legea nr. 263/2010: art. 138, art. 139, art.158 alin. (4), art. 165 alin. (2)

Casa Judeteana de Pensii nu poate fi substituita angajatorului asiguratului, care are obligatia de a elibera angajatilor si fostilor angajati toate documentele care atesta calitatea lor de salariat, conform art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, precum si adeverintele care dovedesc stagiile de cotizare realizate de catre acestia, potrivit art.158 alin. (4) si art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Atributiile si competentele caselor teritoriale de pensii sunt prevazute de art.138 - 139 din Legea nr. 263/2010. Intre acestea nu se regaseste si activitatea de incadrare a salariatilor, ai caror fosti angajatori s-au desfiintat, in grupele superioare de munca, conform procedurilor prevazute de Ordinul nr. 50/1990, care este abrogat in prezent.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 930/A din 16 iulie 2015, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 244 din 3 martie 2015, pronuntata in dosarul nr. 3397/115/2014, Tribunalul Caras-Severin a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, invocata de catre parata, si a respins actiunea civila formulata de reclamantul F.P. impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii Caras Severin.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca din analiza inscrierilor din carnetul de munca al reclamantului rezulta ca acesta a desfasurat activitate in cadrul S.C. „B.” S.A. Caransebes, fosta I.T.A. Caras-Severin -

Autobaza Caransebes, in perioadele 10.01.1973-03.06.1973 si 15.07.197724.09.1982, in meseria de „sofer”.

Astfel, in cauza, nu au existat si nu exista raporturi juridice de munca intre reclamant si parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, in intelesul dispozitiilor art. 10 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 231 din Codul muncii, pentru ca, in temeiul acestor raporturi, parata sa poata face o reala aparare fata de solicitarea reclamantului, solicitare ce priveste nu numai o simpla constatare, ci chiar acordarea unei grupe de munca, care presupune administrarea unor probe privind conditiile de munca in care reclamantul a desfasurat activitate, in perioada mentionata in actiunea introductiva.

Potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, obligatia de a elibera reclamantului, la cerere, toate documentele care atesta raporturile sale de munca, revine angajatorului, si nu incumba paratei. Pe de alta parte, conform art. 4 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de munca se pastra de catre unitatea angajatoare si, la incetarea activitatii, se inmana titularului, completat cu toate inscrierile la zi. De asemenea, in conformitate cu prevederile pct. 6 din Ordinul Ministrului Muncii si Ocrotirii Sociale nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si a II-a de munca in vederea pensionarii, nominalizarea persoanelor care se incadrau in grupele I si a II-a de munca se facea de catre conducatorul unitatilor, impreuna cu sindicatele libere, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea. Potrivit prevederilor alin. (2) de la pct. 15 din ordinul mentionat, unitatile aveau obligatia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobarii ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele I si a II-a de munca incepand cu data de 18 martie 1969.

Conform pct. 8 din acelasi act normativ, perioada de timp in care o persoana a avut sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca in astfel de locuri se stabilea de catre conducerea unitatii sau prin prevederile legale care reglementau atributiile de serviciu ce revenea fiecarei persoane in raport cu functia indeplinita.

Astfel, incadrarea activitatilor sau locurilor de munca in grupele I si a II-a de munca sa efectuat sau trebuia sa se efectueze de catre angajator in momentul aparitiei fiecarui act normativ care reglementa aceasta, iar in cazul respectarii prevederilor legale nominalizarea persoanelor sa poata fi probata cu documente verificabile existente in cadrul unitatilor angajatoare.

In conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, in vigoare pana la data de 31.12.2010, precum si ale Ordinului ministrului muncii nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de intocmire, completare, pastrare si evidenta a carnetului de munca, efectuarea de catre angajator a inregistrarilor in carnetul de munca a activitatilor desfasurate in grupele I si a II-a de munca era obligatorie. Actele normative care reglementau incadrarea in fostele grupe I si a II-a de munca au fost abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv de la data de 01.04.2001. Dupa aceasta data, nu mai exista baza legala pentru incadrarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale in grupele I si a Il-a de munca, iar eliberarea adeverintelor privind atestarea faptului ca, in anumite perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, o persoana si-a desfasurat activitatea in astfel de locuri de munca se va face numai daca nominalizarea persoanei s-a efectuat anterior acestei date si numai pe baza documentelor intocmite la acea vreme, verificabile, aflate in evidenta angajatorilor sau detinatorilor de arhive.

In aceste conditii, exceptia privitoare la lipsa calitatii procesuale, constituie o exceptie de fond dirimanta si absoluta, iar calitatea procesuala pasiva se analizeaza in cerinta existentei unei identitati intre persoana paratului si cel care este parte in acelasi raport juridic. Partile trebuie sa-si legitimeze dreptul lor de a sta in instanta, aceasta obligatie apartinand reclamantului, care este dator sa justifice atat calitatea sa procesuala, cat si pe cea a paratului, pe care l-a actionat in judecata, avand, de asemenea, obligatia de a expune in cuprinsul actiunii temeiurile de fapt care l-au indreptatit sa cheme in judecata pe parat.

Avand in vedere cele expuse mai sus, Tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei si, in consecinta, a respins actiunea civila formulata de reclamantul F.P. impotriva paratei Casa Judeteana de Pensii Caras Severin.

Impotriva acestei sentinte, in termenul prevazut de lege, a declarat apel reclamantul, solicitand schimbarea ei in sensul admiterii actiunii.

In motivarea apelului s-a sustinut ca activitatea desfasurata, ca sofer, se incadreaza in grupa a II-a de munca, conform Ordinului nr. 50/1990 al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, iar alti colegi au beneficiat de grupa superioara de munca.

Totodata, s-a aratat ca angajatorul a fost in culpa ca nu a facut incadrarea corespunzatoare si arhiva societatii a fost distrusa intr-un incendiu. Angajatorul este in insolventa astfel ca reclamantul nu are alta posibilitate de a-si obtine grupa a II-a de munca.

Parata a solicitat respingerea apelului si mentinerea hotararii primei instante ca fiind temeinica si legala.

Examinand cauza, conform dispozitiilor art. 476 - 479 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca apelul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Asa cum a retinut si instanta de fond, intre reclamant si parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin nu au existat raporturi de munca. Aceasta nu poate fi substituita angajatorului, care are obligatia de a elibera salariatilor toate documentele care atesta calitatea de salariat, conform art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, si adeverintele care sa ateste stagiile de cotizare, potrivit art.158 alin. (4) si art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Nici raportat la dispozitiile Ordinului nr. 50/1990, parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin nu are nici un fel de atributii cu privire la incadrarea salariatilor in grupele superioare de munca, aceasta activitate revenind angajatorului.

Atributiile si competentele caselor teritoriale de pensii sunt prevazute de art.138 - 139 din Legea nr. 263/2010. Intre acestea nu se regaseste si activitatea de incadrare a salariatilor, ai caror fosti angajatori s-au desfiintat, in grupele superioare de munca, conform procedurilor prevazute de Ordinul nr. 50/1990, care este abrogat in prezent.

Prin urmare, instanta de fond a admis in mod intemeiat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si, in baza art. 480 din Codul de procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat