Prestatii sociale incasate necuvenit, Cerere de restituire

• Legea nr. 448/2006: art. 101 alin. (1), (3)
• O.U.G. nr. 44/2014: art. I
• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.
  
  
  ^[1]
  
  
  : art. 1341 Cod civil
• Legea nr. 263/2010: art. 153
• Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.
  
  
  ^[2]
  
  
  : 94 alin. (1) lit. k)

Competenta de solutionare a cererii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de restituire a sumelor de bani pretins incasate necuvenit cu titlu de prestatii sociale nu revine in baza legii speciale sectiei specializata in litigii de munca a tribunalului ci se stabileste in functie de criteriul valoric.

 

Prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara la 11.08.2016, reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) A... a solicitat obligarea paratului B... la plata debitului in suma de 1.318 lei reprezentand prestatii sociale incasate necuvenit pentru minorii C... si D... in perioada 10.2013 - 02.2015 si a dobanzii aferente.

In drept, au fost invocate Legea nr. 134/2010, Legea nr. 287/2009, Legea nr. 448/2006, O.U.G. nr. 80/2013 si O.U.G. nr. 44/2014.

Prin sentinta civila nr. 14030/24.11.2016 pronuntata in dosar nr. x/325/2016, judecatoria a declinat competenta de solutionare a actiunii in favoarea Tribunalului Timis retinand ca, fata de dispozitiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit carora jurisdictia asigurarilor sociale se realizeaza prin tribunale si curti de apel si de cele ale art. 153 lit. a) si b) care prevede ca tribunalele solutioneaza in prima instanta litigiile privind modul de calcul si de depunere a contributiei de asigurari sociale si alte drepturi si obligatii de asigurari sociale nascute in temeiul acestei legi, competenta solutionarii actiunii revine Tribunalului Timis.

Astfel investit, prin sentinta civila nr. 175/PI/21 februarie 2017 pronuntata in dosar nr. x/325/2016, Tribunalul Timis a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a trimis cauza Curtii de Apel Timisoara pentru solutionarea acestui conflict, retinand ca prezenta cauza - avand ca obiect restituire prestatii sociale incasate necuvenit in baza Legii nr. 448/2006 - atrage competenta in prima instanta a judecatoriei, neputand fi asimilata unui litigiu in materia drepturilor si obligatiilor de asigurari sociale, astfel ca nu este atrasa jurisdictia asigurarilor sociale conform art. 152 din Legea nr. 263/2010. De altfel, a mai observat tribunalul, termenul de prescriptie indicat de Legea nr. 448/2006 este cel prevazut de art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, ceea ce trimite la natura juridica civila a cauzei.

Avand a se pronunta asupra conflictului de competenta astfel ivit, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin actiunea de fata, reclamanta a solicitat obligarea paratului la restituirea unor sume de bani, invocand ca acesta le-a incasat necuvenit cu titlu de prestatii sociale, depunand in dovedire dispozitiile prin care institutia a stabilit debitul si indicand ca temeiuri de drept Codul de procedura civila, Codul civil, Legea nr. 448/2006 si O.U.G. nr. 44/2014.

Potrivit art. 101 din legea evocata, „(1) Sumele incasate necuvenit, cu titlu de prestatii sociale, se recupereaza...(3) Pentru recuperarea sumelor. termenul de prescriptie este cel prevazut de art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.”, iar art. I din ordonanta stabileste situatiile in care beneficiarul (nu) datoreaza dobanzi si penalitati sau majorari de intarziere pentru sumele necuvenit incasate.

In consecinta, in conditiile Legii nr. 448/2006, restituirea de catre beneficiar a sumelor incasate cu titlu de prestatii sociale poate fi ceruta in situatia in care cel care a efectuat plata apreciaza ca beneficiarul nu era indreptatit in acest sens si ca, astfel, suma platita nu era datorata, fiind incasata necuvenit, situatie ce intra sub incidenta Codului civil indicat de reclamanta ca temei al actiunii (art. 1341), fara ca legea evocata sa dea in competenta vreunei sectii specializate a tribunalului solutionarea litigiului avand ca obiect cererea de restituire a platii nedatorate si fara ca un asemenea litigiu sa poata fi asimilat vreunuia dintre cele aratate la art. 153 din Legea nr. 263/2010.

Apoi, Curtea a constatat ca, aratand ca valoarea debitului este inferioara sumei de 10.000 lei, reclamanta a indicat ca fiind incidente prevederile art. 1026 - 1033 C. pr. civ., norme ce stabilesc competenta judecatoriei ca prima instanta in solutionarea cererilor aici aratate, fara ca - in exercitarea prerogativelor recunoscute de art. 9 alin. (1), (2) C. pr. civ. - sa invoce vreo dispozitie speciala care sa atraga competenta functionala a altei instante.

Pentru aceste considerente, vazand valoarea obiectului cererii reclamantei si avand in vedere prevederile art. 94 alin. (1) lit. k) C. pr. civ. potrivit carora „Judecatoriile judeca... in prima instanta. orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv.”, instanta a stabilit competenta materiala de solutionare a actiunii in favoarea Judecatoriei Timisoara.