Nulitatea actelor de procedura comunicate contrar legii, Comunicarea actelor procedurale la domiciliul ales
30 martie 2020Raspunderea pentru fapta proprie a administratorului unei societati comerciale cu raspundere limitata
30 martie 2020
Contestatie in anulare, Eroare materiala, Conditii
In sensul 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedura civila eroarea materiala vizeaza erori legate de aspecte formale ale judecarii apelului, greseli involuntare si nu de interpretare a dispozitiilor legale.
(Sectia I civila, Decizia civila nr. 184 din 15 iunie 2016, F.S.)
Prin incheierea de sedinta din data de 24.11.2015 pronuntata in dosarul nr. 9753/325/2015, Tribunalul Timis a respins cererea de suspendare provizorie a executarii silite inceputa in temeiul sentintei civile nr. 2043/12.07.2012 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 5488.1/325/2015* si cererea de suspendare a executarii silite inceputa in temeiul aceleiasi hotarari, ambele cereri fiind formulate de contestatoarea J. A. in contradictoriu cu intimatii O. M. si B.E.J. D.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut in vedere ca, potrivit art. 719 alin. (1) - (
8
) C.pr. civ., pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, la solicitarea partii interesate si numai pentru motive temeinice, cu plata in prealabil a unei cautiuni, instanta poate suspenda executarea si ca, in cauza, desi citata cu mentiunea de a face dovada platii unei cautiuni de 6220 lei pentru solutionarea cererii de suspendare a executarii silite, contestatoarea nu a procedat in acest sens.
Impotriva incheierii a declarat apel contestatoarea, solicitand anularea ei si suspendarea executarii silite pana la solutionarea definitiva a contestatiei la executare.
In motivare a aratat ca in mod gresit nu s-a retinut inexistenta titlului executoriu, fata de faptul ca sentinta civila nr. 2043/12.07.2012 a fost atacata cu apel si de prevederile art. 634 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ. si ca sentinta nu ii este opozabila. A invocat exceptia nulitatii absolute a procedurii obtinerii titlurilor executorii de catre creditor.
Prin decizia civila nr. 62/ 23.03.2016, Curtea de Apel Timisoara a respins apelul ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, Curtea a avut in vedere, din interpretarea art. 719 C. pr. civ., ca legiuitorul a prevazut o conditie de ordin formal - care primeaza fata de indeplinirea conditiilor de fond - pentru ca suspendarea executarii sa poata fi dispusa, respectiv plata unei cautiuni in cuantumul prevazut de alineatele 2 si 3, sanctiunea neachitarii acesteia fiind respingerea cererii. Cum cautiunea nu a fost depusa (cerinta de forma prioritara pentru admiterea cererii), instanta a apreciat ca nu se impune analizarea criticilor ce privesc indeplinirea cerintelor de fond pentru a se dispune suspendarea executarii silite.
Impotriva deciziei a formulat contestatie in anulare contestatoarea J.A., invocand eroarea grava in care s-a aflat instanta de apel care nu a observat ca, atat pe calea contestatiei,cat si in apel, a solicitat suspendarea executarii silite in temeiul art. 719 alin. 4 pct. 1 C. pr. civ., respectiv o suspendare obligatorie, fara obligarea la plata cautiunii; ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra inexistentei titlului executoriu si ca instanta de apel a interpretat in mod gresit prevederile Deciziei Curtii Constitutionale nr. 895/17.12.2015 si pe cele ale O.G. nr. 1/2016.
In drept, a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ.
Examinand hotararea contestata prin prisma criticilor formulate si in baza art. 503-508 C. pr. civ., instanta a retinut urmatoarele:
Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care partea interesata tinde sa obtina de la instanta care a pronuntat o hotarare desfiintarea propriei hotarari si rejudecarea pricinii. Date fiind consecintele juridice ale desfiintarii unei hotarari definitive, dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta cale de atac sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse la alte situatii decat cele avute in vedere de legiuitor.
Raportand aceste considerente la situatia dedusa judecatii, s-a observat ca dispozitiile art. 503 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ. invocate de contestatoare prevad ca „Hotararile instantelor de recurs... pot fi atacate cu contestatie in anulare atunci cand dezlegarea data recursului este rezultatul unei erori materiale”, acest caz de contestatie fiind incident, conform alin. (3), si in cazul hotararilor instantelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs (situatia in speta). In sensul acestei norme, eroarea materiala vizeaza erori legate de aspecte formale ale judecarii apelului, greseli involuntare si nu de judecata, respectiv nu de interpretare a dispozitiilor legale ori de apreciere a probelor.
Or, in cauza, pentru a respinge apelul, Curtea a facut interpretarea art. 476 - 479 C. pr. civ., art. 719 alin. 1, 2, 4,
6
, 7 si art.
666
C. pr. civ., a Deciziei nr. 895/17.12.2015 a Curtii Constitutionale si a O.G. nr. 1/2016 pentru a concluziona ca debitoarea contestatoare nu se afla in vreuna dintre ipotezele prevazute de art. 719 alin. (4) C. pr. civ. si ca, astfel, datora cautiune pentru a obtine suspendarea executarii, achitarea acesteia fiind o conditie de ordin formal care primeaza fata de indeplinirea conditiilor de fond, ca, intrucat cautiunea nu a fost platita, in mod corect a respins tribunalul cererile contestatoarei fara a mai proceda la examinarea indeplinirii conditiilor de fond ale suspendarii si ca, vizand temeinicia contestatiei la executare, criticile apelantei privind titlul executoriu nu pot fi transate intr-un apel ce priveste exclusiv solutia data cererii de suspendare a executarii silite.
Astfel, instanta de apel nu a comis o eroare in sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. pr. civ. ci, pronuntandu-se asupra cererilor de suspendare, a examinat criticile apelantei prin raportare la aspectele retinute de prima instanta si la dispozitiile legale apreciate ca fiind incidente in cauza pe care le-a interpretat conform celor mai sus-aratate, concluzia la care a ajuns ca urmare a acestei examinari neputand fi apreciata ca fiind rezultatul erorii invocata pe calea prezentei cereri. In realitate, sustinerile contestatoarei se constituie in critici de nelegalitate in sensul art. 488 C. pr. civ., iar acestea nu pot viza o hotarare care nu este supusa recursului.
Pentru aceste considerente contestatia in anulare a fost respinsa.