Actiunea in constatarea nulitatii hotararii adoptate de consiliul judetean, relevanta distinctiei intre nulitatea relativa si nulitatea absoluta
30 martie 2020Actiune pentru perfectarea vanzarii unui bun adjudecat in cadrul unei proceduri de faliment, in situatia inchiderii procedurii
30 martie 2020
Actiune revocatorie, Termen de prescriptie
Dreptul muncii. Actiune revocatorie. Termen de prescriptie.
Art. 883, art. 1564 Cod civil
Dispozitiile art. 1564 Cod civil referitor la momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie se raporteaza, in situatia actelor juridice mentionate in Cartea funciara la prevederile art. 883 Cod civil.
Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 1241 din 16 noiembrie 2016
Prin sentinta civila nr.76/25.11.2015 pronuntata de Tribunalul Neamt s-au dispus urmatoarele:
Admiterea actiunii formulate de reclamanta M. GmbH in contradictoriu cu paratii B.
- B. A.
S-a constatat inopozabilitatea fata de reclamanta M. GmbH a acordului de mediere din data de 21.10.2011, incheiat de Biroul de mediator S. I., de catre paratii B. I. si B. A., consfintit prin sentinta civila nr. 6401 din 05.12.2011, pronuntata de Judecatoria Piatra- Neamt, in dosarul nr. 8487/279/2011 si au fost indisponibilizate bunurile care au facut obiectul partajului pana la incetarea executarii silite in dosarul de executare nr. 71/2013 al B.E.J. M. I., pentru creanta in suma de 68.361,30 euro, precum si dobanzile calculate pana la data platii.
A fost respinsa cererea de interventie in interesul paratei B. A., formulata de
intervenienta C. E.
Au fost obligati paratii sa plateasca reclamantei suma de 17.442 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a avut in vedere urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.2711/103/2014, reclamanta M. GmbH, reprezentata de avocat Adrian Scarlat, in temeiul dispozitiilor art.1562 si urm.Cod civil, a chemat in judecata paratii B. I., B. A. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, instanta sa declare inopozabil actul de partaj dintre parati, incheiat in baza acordului de mediere din data de 21.10.2011 la Biroul de mediator S. I., cu consecinta indisponibilizarii bunurilor care au facut obiectul partajului pana la incetarea executarii silite din dosarul executional nr. 71/2013 al B.E.J. M. I. a creantei in suma de 68.361,30 Euro (cu dobanda calculata pana la data de 30.06.2014), pe care o detine fata de paratul B. I., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta M. GmbH, prin reprezentant, a invederat urmatoarele:
In fapt, la data de 22.08.2011, a inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt cererea din dosarul nr.3918/103/2011, prin care a solicitat recunoasterea hotararii din data de 2 aprilie 2009 pronuntata de Tribunalul Augsburg, in dosar 10 O 3206/08 si a hotararii din data de 30.07.2009 pronuntata in dosarul 10 O 3206/08, de aceeasi instanta.
Tribunalul Neamt a admis cererea de exequator, prin sentinta civila nr.22 COM /9.02.2012, pronuntata in dosarul nr.3918/103/2011*. Sentinta a devenit irevocabila dupa respingerea recursului, la data de 4.09.2012.
Prin hotararile judecatoresti pronuntate de instantele din Germania, a caror recunoastere si incuviintare a executarii a solicitat-o prin cererea solutionata in dosarul nr. 3918/103/2011*, s-a stabilit obligarea paratului B. I. la plata sumei de 51.130,90 Eur, la care se adauga cheltuielile de judecata si dobanda legala calculata conform hotararilor.
Intrucat paratul B. I. a refuzat executarea de buna-voie a hotararilor judecatoresti straine, recunoscute de instantele nationale, a formulat cerere de executare silita in dosarul nr.71/2013 al B.E.J. M. I.
In procedura executarii silite, executorul judecatoresc a calculat si dobanzile legale la suma datorata, rezultand dobanda in cuantum de 10.850,96 Eur, respectiv dobanda in cuantum de 483,26 Eur, pana la data de 31.01.2013 (conform actului anexat).
Pe parcursul executarii silite, executorul judecatoresc a emis catre autoritatile locale (Primarie, O.C.P.I.) adrese pentru aflarea informatiilor referitoare la bunurile detinute de debitor. Cu aceasta ocazie, a aflat ca paratul detine in proprietate apartamentele nr.15, 21 si 24 situate in Piatra Neamt, str. Dimitrie Leonida nr.101, bl.101, sc.A, inscrise in CF 51324-C1- U35 (ap.24), CF 51324-C1-U18 (ap.21) si CF 51324-C1-U34 (ap. 15), precum si faptul ca asupra acestor apartamente era instituita ipoteca in favoarea Volskbank Romania S.A., pentru garantarea restituirii sumei de 163.700 CHF (adica 134.323,95 Eur).
La data de 18.11.2013, executorul judecatoresc i-a inaintat copia sentintei civile nr.6401/5.12.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr.8487/279/2011, ocazie cu care a aflat ca paratii au incheiat un acord de mediere, prin care au realizat partajul bunurilor comune in perioada in care pe rolul instantelor se afla cererea sa de recunoastere si incuviintare a executarii hotararii straine impotriva paratului B. I.
Asa cum a aratat, a inregistrat cererea de exequator la data de 22.08.2011, iar partile au incheiat acordul de mediere la data de 21.10.2011. Cererea din dosarul nr.8487/279/2011 a fost inregistrata ca cerere de divort cu minori la data de 6.10.2011, iar acordul de mediere vizeaza si chestiunea privitoare la partajul bunurilor comune.
Considera ca acordul de mediere reprezinta un act incheiat cu scopul fraudarii intereselor sale, respectiv pentru a face imposibila realizarea dreptului de creanta stabilit prin hotararile judecatoresti pronuntare de instantele germane si recunoscute de autoritatile judiciare romane.
In cele ce urmeaza, prezinta argumentele din care rezulta indeplinirea conditiilor privitoare la admiterea actiunii revocatorii reglementata de prevederile art.1562-1565 Cod civil.
Din continutul acordului de mediere, consemnat in sentinta civila nr.6401/5.12.2011, rezulta ca partile au impartit bunurile fara a se stabili cota de contributie a fiecaruia si fara a se indica valoarea bunurilor comune, iar paratul B. I. a acceptat in mod surprinzator sa-i fie atribuite doar cele trei apartamente (compuse fiecare dintr-o singura camera), iar acestea sa fie grevate de ipoteca pentru suma de 163.700 CHF. Pe langa aceste apartamente, grevate de ipoteca, i s-au atribuit doua autoturisme vechi (probabil fara valoare), o remorca, obiecte electrocasnice, obiecte casnice si scule casnice, primind si o sulta de 13.000 Eur.
Paratei B. A. i s-au atribuit in urma partajului urmatoarele bunuri:
- suprafata de 7.600 mp teren neproductiv;
- suprafata de 7.100 mp teren neproductiv (apa statatoare);
- suprafata de 3.600 mp teren arabil;
- suprafata de 4.500 mp teren arabil;
- suprafata de 6.200 mp teren arabil;
- suprafata de 4.110 mp finete;
- constructie cu destinatia de "moara pentru porumb" + teren aferent pentru
constructii in suprafata de 484 mp;
- constructii cu alta destinatie decat locuinta;
- constructii cu destinatia de uscator;
- teren in suprafata de 705,32 mp situat in Piatra Neamt;
- apartamentele nr.8;
- 82;
- 83;
- 84;
- 85, situate in acelasi condominiu cu apartamentele atribuite paratului B. I.;
- casa de locuit + teren aferent in suprafata de 524 mp+ teren agricol cu destinatia de
curti constructii (150 mp) si arabil (374 mp) ;
- casa din lemn, cu 2 camere si terenul aferent in suprafata de 630 mp;
- casa cu 4 camere+terenul aferent in suprafata de 600 mp.
Partile nu au impartit datoria comuna de 163.700 CHF, aratandu-se ca sunt de acord sa-l mentina in continuare ca debitori), insa pentru restituirea acestuia paratul B. I a garantat cu cele trei apartamente, iar parata de B. A. a garantat cu ap.82 (pozitia 12 din enumerarea sa).
Din faptul ca prin sentinta civila nr. 6401/2011 s-a dispus restituirea taxei de timbru aferenta cererii de partaj, in cuantum de 5.000 lei, a dedus faptul ca valoarea bunurilor comune la care s-a stabilit aceasta taxa a fost de 166.667 lei. Daca suma de 5.000 lei reprezinta 3% din valoarea bunurilor, 100% din valoarea bunurilor este de 166.667 lei si se calculeaza astfel: (5000 x 100)13=166.667.
Astfel, considera ca partile au evaluat bunurile supuse partajului la aceasta suma.
Tinand seama de faptul ca paratul B. I. a primit sulta de 13.000 Eur (circa 57.200 lei), fara a se arata cum a fost calculata, poate prezuma ca partile au considerat ca aceasta sulta a reprezentat echivalentul intregirii cotei de Vi parte ce ii revenea paratului B. I., astfel incat bunurile atribuite paratului B. I. + sulta, sa reprezinte echivalentul valoric a jumatate din valoarea masei partajabile, adica 83.334 lei. A expus aceste argumente pornind strict de la continutul sentintei civile nr.6401/2011. Nefiind parte in dosarul nr.8487/279/2011, nu a avut acces la inscrisurile acestuia, iar daca dupa atasarea dosarului va rezulta o alta stare de fapt, va reconsidera aceste afirmatii.
Actul de partaj stabilit prin acordul de mediere s-a realizat in mod evident in frauda intereselor sale, tinandu-se seama (1) de momentul la care s-a realizat, respectiv imediat dupa ce a solicitat recunoasterea si incuviintarea executarii hotararilor judecatoresti emise de instantele germane, precum si (2) de modul in care partile au inteles sa evalueze bunurile ce le-au revenit fiecaruia.
- In privinta momentului realizarii acordului de mediere exista date calendaristice concrete care arata ca paratii, in deplina coniventa, au decis desfacerea casatoriei si partajul la scurt timp de la primirea de catre paratul B. I. a cererii de exequatur, in conditiile in care cererea i-a fost comunicata la domiciliul comun cu parata B. A.
Acestea dovedesc faptul ca parata B. A. cunostea existenta datoriei paratului B. I., precum si faptul ca acesta, prin modalitatea concreta de realizare a partajului, isi creeaza o stare de insolvabilitate fata de ea.
- In privinta modului in care paratii au evaluat bunurile supuse partajului, este evident ca bunurile enumerate la poz.1-18, care au fost atribuite paratei B. A., nu au doar valoarea de 83.334 lei (adica jumatate din valoarea masei partajabile, la care s-a calculat taxa de timbru), ci o valoare mult mai mare, dupa cum nici toate bunurile care au facut obiectul partajului, nu au doar valoarea de 166.667 lei.
Coniventa paratilor pentru fraudarea intereselor sale, manifestata prin subevaluarea bunurilor ce s-au atribuit paratei B. A. 2 este evidenta, fiind indeplinita cerinta art. 1562 (2) Cod civil. In situatia in care paratii contesta sustinerile sale privitoare la evaluarea frauduloasa a bunurilor supuse partajului, solicita sa se incuviinteze obligarea paratilor (in baza art. 293 Cod procedura civila: (Cand partea invedereaza ca partea adversa detine un inscris probatoriu, referitor la proces, instanta poate ordona infatisarea lui) de a depune certificatele fiscale privitoare la imobile (intrucat aceste documente nu se elibereaza la solicitarea sa) sau efectuarea unei expertize judiciare de evaluare.
Subevaluarea bunurilor atribuite paratei B. A. a permis realizarea actului de partaj in urma caruia aceasta a dobandit toate activele comune, iar paratul B. I. nu a dobandit nici un activ. Ca urmare a faptului ca bunurile imobile dobandite de paratul B. I. sunt grevate de o datorie ce depaseste valoarea lor de piata, paratii au urmarit ca paratul B. I. sa fie insolvabil. Insolvabilitatea paratului B. I. rezulta din faptul ca vanzarea celor trei apartamente nu acopera datoria garantata cu acestea. Daca se contesta aceasta sustinere, solicita obligarea paratului B. I. sa prezinte certificate fiscale ale celor trei apartamente, din care rezulta valoarea acestora.
Art. 1.562. - (1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate (corespunde art. 975 din Cod civil. 1864).
Avand in vedere ca parata B. A. a instrainat o parte dintre bunurile dobandite in urma partajului, solicita sa se declare inopozabil acordul de mediere doar in privinta celorlalte bunuri, respectiv cele inscrise in CF 51324-C1-U35 Piatra Neamt, 51324-C1-U5 Piatra Neamt, 51324-C1-U18 Piatra Neamt, 51324-C1-U34 Piatra Neamt, 51324-C1-U3 Piatra Neamt, 51324-C1-U4-Piatra Neamt, 421/N Faurei, 374/N-Borlesti, 327/N Faurei si pentru bunurile pentru care detine un drept de proprietate extratabular - conform dispozitivului sentintei civile nr. nr.6401 din data de 5.12.2011.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, obligarea paratilor sa depuna inscrisurile aratate mai sus (in baza art. 293 Cod procedura civila), expertiza judiciara de evaluare, alte probe admise de lege.
De asemenea, a solicitat atasarea dosarului nr. 8487/279/2011 al Judecatoriei Piatra Neamt (pentru a cunoaste continutul acordului de mediere a carui inopozabilitate a solicitat-o, precum si modul in care partile au evaluat bunurile partajate si modul in care au stabilit cotele de contributie pentru sistarea starii de devalmasie). In situatia in care instanta nu va aproba atasarea dosarului, solicita ca, in baza art. 293 Cod procedura civila, instanta sa dispuna obligarea paratilor sa depuna fotocopiile inscrisurilor din acest dosar, intrucat nu are posibilitatea de a solicita acte din acest dosar, neavand calitatea de "parte".
A anexat cererii, in copie: hotararile judecatoresti straine (sentinta din data de 9.03.2009 pronuntata de Tribunalul Augsburg in dosar 10 O 3206/08 si sentinta din data de 30.07. 2009 pronuntata in dosar 10 O 3206/08, de aceeasi instanta), sentinta civila nr.22COM/9.02.2012 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosar nr.3918/103/2011, extras de pe portalul instantelor din care rezulta data de 22.08.2011 ca fiind data inregistrarii dosarului nr.3918/103/2011, sentinta civila nr.6401/5.12.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra-Neamt in dosar nr.8487/279/2011 si adresa din data de 18.11.2013 a B.E.J. Mititelu Iosif, prin care ia fost comunicata aceasta sentinta, somatia nr.71/19.02.2013 din dosar exec.nr.71/2013 al B.E.J. Mititelu Iosif pentru sumele de 64.245,32 Eur si 10.689,96 lei, proces-verbal de calcul al dobanzii legale incheiat la data de 19.02.2013 in dosar executare nr.71/2013, extrase CF 51324-C1-U35 Piatra Neamt, 51324-C1-U5 Piatra Neamt, 51324-C1-U18 Piatra Neamt,
Parata B. A. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a aratat urmatoarele:
A fost casatoria cu B. I., insa prin sentinta civila nr. 6401 din 05.12.2011 s-a admis actiunea de divort si s-a dispus iesirea din indiviziune,
considerand ca a contribuit in proportie de 100% la dobandirea bunurilor supuse partajarii.
In primul rand, a fost plecata la munca in Italia inca din anul 1992, unde a obtinut venituri substantiale cu care a achizitionat bunurile dobandite in timpul casatoriei si a beneficiat in permanenta si de ajutorul financiar al rudelor sale.
Toate aceste aspecte, coroborate cu viciile paratului (ii placeau jocurile noroc, a avut diferite relatii extraconjugale), precum si cu faptul ca nu prea a lucrat pe perioada casatoriei, denota faptul ca modalitatea de partajare a fost in dezavantajul sau si nicidecum pentru a frauda terti creditori.
Peste toate aceste aspecte, se adauga un pasiv al masei de partajat de 163.700 CHF, pe care, in niciun caz nu ar fi trebuit sa il suporte si ea.
In continuare, a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune. Art. 1564 Noul Cod civil stabileste: Actiunea pauliana se prescrie in termen de 1 an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat, daca prin lege nu se prevede altfel.
In speta, se observa faptul ca partajul a avut loc in anul 2011, iar prezenta actiune a fost introdusa in anul 2014, mult dupa termenul de un an stabilit de legiuitor.
Reclamanta ar fi trebuit sa cunoasca de existenta acestui partaj, avand in vedere faptul ca s-au tacut si o scrie de operatiuni la cartea funciara, in care se face vorbire despre acest partaj.
In acest context, avand in vedere faptul ca termenul de un an a trecut este evident ca se impune admiterea exceptiei.
Pe fondul cauzei, a aratat ca pentru a putea fi admisa o actiune pauliana, sunt necesare indeplinirea unor conditii si anume: creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si anterioara actului atacat, actul incheiat de debitor cu tertul trebuie sa fi cauzat un prejudiciu creditorului rec1amant,
frauda debitorului si complicitatea tertului la frauda debitorului.
In ceea ce priveste prima conditie, reclamantul a depus, la dosarul cauzei, o scrie de hotarari judecatoresti emise in anul 2009.
O alta conditie care trebuie intalnita este ca actul incheiat de debitor tertului sa fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant. Reclamanta afirma faptul ca i s-a cauzat un prejudiciu deoarece: bunurile imobile dobandite de paratul B. I. sunt grevate de o datorie ce depaseste valoarea lor de piata.
Dupa cum rezulta din hotararea de partaj, paratului nu i-au fost atribuite doar bunuri imobile (trei apartamente), ci si o serie de bunuri mobile, care sunt foarte scumpe.
Reclamanta nu face niciun moment dovada faptului ca aceste bunuri nu sunt suficiente pentru a incasa propria creanta.
Reclamanta afirma ca este prejudiciata, insa nici macar nu a incercat sa valorifice bunurile atribuite paratului.
Reclamanta se multumeste sa afirme faptul ca bunurile imobile au o valoare mult mai mica decat pretul pietei (fara sa precizeze care este acesta si care sunt mijloacele de proba pe care doreste sa le administreze pentru a demonstra acest aspect), se multumeste sa afirme ca cele doua autoturisme au o valoare foarte mica (fara sa indice absolut nici un criteriu in urma caruia a ajuns la aceasta concluzie si nici un mijloc de proba prin care sa dovedeasca acest aspect).
De asemenea, reclamantul nu mentioneaza de ce nu a incercat sa valorifice bunurile mobile, care au o valoare foarte mare. Probabil doar pretul sculelor depaseste cateva zeci de mii de euro.
Prin prisma faptului ca nu a dovedit existenta unui prejudiciu, rezulta cat se poale de limpede ca actiunea revocatorie este inadmisbila.
Reclamantul nu face nicio referire la modalitatea in care intelege sa dovedeasca starea de insolvabilitate a paratului.
Pe parcursul actiunii, face doar simple supozitii mentionand ca daca aceste supozitii sunt contestate de oricare dintre parti, instanta sa puna in vedere partilor sa faca dovada impotriva supozitiilor. Dar, dovada insolvabilitatii debitorului trebuie facuta de creditor.
De asemenea, paratul afirma faptul ca partile nu au impartit datoria comuna de 163.700 CHF.
O astfel de afirmatie este facuta cu rea-credinta si are drept scop inducerea instantei in
eroare.
In sentinta nr. 6401 se precizeaza in mod expres la rubrica pasiv: Credit pentru nevoi personale in suma de 163.700 CHF, acordat de Wolksbank, conform contractului de credit ....credit ce suntem de acord sa il mentinem in continuare ca debitori.
Avand in vedere aceste aspecte, este limpede ca pasivul masei de partajat a fost suportat in continuare de amandoi. Daca s-ar fi dorit fraudarea unui tert, in mod sigur pasivul ar fi fost atribuit in intregime paratului, insa in momentul semnarii acordului de mediere a fost de buna-credinta si considera ca a fost dezavantajata.
A treia conditie de admisibilitate a unei astfel de actiuni este frauda debitorului.
In ceea ce priveste aceasta conditie, se apreciaza in doctrina si practica judiciara ca debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor.
In speta, paratul cunoaste, foarte bine, ca a avut o contributie de 100% la dobandirea bunurilor din timpul casatoriei, iar foarte putinii bani pe care i-a avut i-a cheltuit in alte scopuri, pe care le-a amintit anterior.
In acest context, este cat se poate de clar faptul ca in momentul incheirii actului atacat, paratul a urmarit doar sa obtina cat mai multe bunuri (ceea ce a si obtinut), desi nu a contribuit la obtinerea acestora. Prin urmare, prin incheierea acestui act paratul nu si-a marit starea de insolvabilitate, dimpotriva a avut de castigat.
De asemenea, proba fraudei cade in sarcina creditorului, insa nici cu privire la acest aspect reclamanta nu intelege sa dovedeasca frauda prin administrarea de probe certe si concludente.
A patra conditie pentru a putea fi admisa o astfel de actiune este reprezentata de complicitatea tertului la frauda debitorului.
Dupa cum a aratat anterior, ar fi fost indreptatita sa solicit o cota de contributie de 100%, insa a renuntat la o parte din bunurile dobandite in timpul casatoriei pentru a se desparti in mod civilizat de parat.
S-a subliniat faptul ca nu a avut niciun moment cunostinta de creditul reclamantei, nu a avut cunostinta de hotararile judecatoresti mentionate in actiune.
Se afirma in actiune faptul ca actul de partaj s-a realizat in frauda intereselor reclamantei, argumentandu-se ca actul de partaj s-a realizai imediat dupa ce s-a solicitat recunoasterea si incuviintarea executarii hotararilor judecatoresti emise de instantele germane si de modul in care partile au inteles sa evalueze bunurile ce le-au revenit fiecaruia.
In ceea ce priveste primul aspect, se apreciaza in actiune ca ar fi cunoscut de aceasta datorie, deoarece a primit citatiile, locuind la acelasi domiciliu cu paratul. O astfel de afirmatie este contrazisa chiar de inscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei. Astfel, in hotararea judecatoreasca nr. 6401 din 05.12.2011, la pagina a doua, primul paragraf, se precizeaza, in mod expres, faptul ca sunt despartiti in fapt inca din anul 2010.
Prin urmare, este imposibil ca in anul 2011 sa fi avut cunostinta de citatiile primite de fostul sau sot.
Un alt aspect, invocat de reclamanta, este acela ca ar fi participat la fraudarea intereselor sale prin subevaluarea bunurile care i-au fost atribuite.
Acordul de mediere a fost consfintit printr-o hotarare judecatoreasca, instanta de judecata a analizat legalitatea aspectelor cuprinse in acordul de mediere, prin urmare, nu exista niciun argument care sa conduca la concluzia ca afirmatiile reclamantei au legatura cu realitatea.
Se mai precizeaza in actiune, faptul ca cele trei apartamente incredintate paratului sunt grevate de o datorie ce depaseste valoarea lor de piata, insa aceasta afirmatie nu este dovedita, reclamanta solicitand ca paratii sa dovedeasca contrariul.
In concluzie, solicita instantei sa constate ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii.
In drept, a invocat prevederile art. 205 si urm. Cod procedura civila.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri, proba testimoniala, propunand ca martori pe G. V. si H. M. C., interogatoriul reclamantei si expertize.
Paratul B. I., in termen legal, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, din urmatoarele considerente:
Pe cale de exceptie, a invocat prescriptia dreptului la actiune a reclamantei si, pe cale de consecinta, a solicitat respingerea actiunii, ca tardiv formulata.
Reclamanta a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa declare inopozabil fata de acesta actul de partaj incheiat in baza acordului de mediere din data de 21.10.2011 la Biroul de Mediator S. I. pe motiv ca, prin incheierea acestui act de partaj, s-ar fi sustras de la executarea silita pornita impotriva sa.
Avand in vedere ca obiectul acordului de mediere il reprezinta impartirea unor bunuri imobile, acesta a fost inscris in registrele de cadastru si publicitate imobiliara, astfel ca data inscrierii reprezinta momentul subiectiv in care reclamanta a putut lua cunostinta de actul incheiat si, totodata, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de un an, prevazut de art. 1564 Cod civil.
In concluzie, reclamanta a depasit cu mult termenul de prescriptie.
Pe fondul cauzei, a mentionat urmatoarele:
In primul rand, personal nu a avut niciun fel de raporturi comerciale cu societatea reclamanta, ci doar ca reprezentant al unei persoane juridice. Suma pretinsa de reclamanta reprezinta o datorie fictiva, iar aceasta a obtinut titlul profitand de faptul ca el nu cunostea legislatia germana si nu a avut fonduri pentru a angaja un avocat care sa il reprezinte la toate termenele in fata Tribunalului Augsburg.
De altfel, a aflat despre existenta sentintelor foarte tarziu, dupa ce reclamanta a introdus actiunea pentru recunoasterea hotararilor straine.
Prin promovarea acestei actiuni, reclamanta continua sa il hartuiasca, solicitand instantei desfiintarea acordului de mediere incheiat cu fosta sa sotie, motivand ca ar fi incheiat acest act in scopul fraudarii intereselor sale.
Referitor la acest aspect, mentioneaza ca datorita unor neintelegeri in familie, care au debutat cu mult inainte de promovarea de catre reclamanta a diverselor actiuni, a hotarat impreuna cu sotia sa sa divorteze si sa imparta bunurile comune prin incheierea unui acord de
mediere.
Actul a fost suspus verificarii instantei, care a constatat ca acesta indeplineste toate conditiile de legalitate.
Ulterior, sentinta civila nr. 6401/5.12.2011, ce contine acordul de mediere, a fost depusa si inregistrata la Biroul de Carte Funciara, care a efectuat inscrierea dreptului de proprietate numai dupa o prealabila verificare a acordului de mediere.
Au impartit bunurile comune in mod corect, tinand seama de contributia fiecaruia la obtinerea lor si nicidecum nu a urmarit crearea unei stari de insolvabilitate.
De altfel, la data incheierii acordului de mediere, reclamanta nu avea impotriva sa o creanta certa, lichida si exigibila, Tribunalul Neamt pronuntandu-se ulterior incheierii acestui act. Atata timp cat la data incheierii acordului nu exista creanta, rezulta ca reclamanta nu putea fi prejudiciata prin incheierea actului respectiv.
In concluzie, solicita sa se aprecieze ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1562-1565 si, pe cale de consecinta, sa se respinga actiunea, ca fiind neintemeiata.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
Reclamanta M GmbH, prin reprezentant, a formulat raspuns la intampinarea paratei B. A., prin care a aratat urmatoarele:
Sustinerile paratei in sensul ca a contribuit 100% la dobandirea bunurilor comune este nereala. Afirmatiile paratei in sensul ca a obtinut venituri din munca in strainatate (fara a se arata castigurile efective), ca s-a ocupat, in acelasi timp, in mod exclusiv de copii si de gospodarie, care i-au permis sa achizitioneze toate bunurile supuse partajului, sunt dovezi ale exagerarilor acesteia. In realitate, veniturile care au permis achizitionarea bunurilor au fost acelea obtinute de paratul B. I. prin intermediul unei societati comerciale de transport international de persoane, fiind de notorietate faptul ca in perioada anterioara anului 2007, aceasta activitate comerciala era foarte profitabila. Daca parata continua sa sustina ca a contribuit 100% la dobandirea bunurilor comune, va solicita probe privitoare la activitatea firmei de transport pentru a dovedi ca veniturile familiei au provenit din aceasta sursa.
A solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, motivat de aceea ca actiunea a fost formulata cu respectarea prevederilor art.1564 Cod civil.
Asa cum a aratat si in cuprinsul cererii introductive, in cadrul procedurii de executare silita, la data de 18.11.2013, executorul judecatoresc i-a inaintat copia sentintei civile nr. 6401/5.12.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosar nr.8487/279/2011, ocazie cu care a aflat ca paratii au incheiat un acord de mediere, prin care au realizat partajul bunurilor comune in perioada in care pe rolul instantelor se afla cererea sa de recunoastere si incuviintare a executarii hotararii straine impotriva paratului B. I.
Data de 18.11.2013 este aceea de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de un an, astfel ca actiunea a fost formulata inainte de implinirea acestuia.
Nu exista nicio justificare legala pentru sustinerea potrivit careia termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data inscrierii actului de partaj in cartea funciara, in conditiile in care art.1564 Cod civil se refera la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
Contrar sustinerilor paratei, sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate a actiunii revocatorii, argumentele fiind prezentate si in cuprinsul cererii introductive.
Pentru admisibilitatea actiunii, Codul civil (art.1.562 si art.1563) cere o singura conditie privitoare la creanta sa - sa fie certa, fiind evident ca aceasta conditie este indeplinita intrucat existenta neindoielnica a creantei rezulta din existenta titlurilor executorii (hotararile judecatoresti straine).
Executarea silita demarata nu a evidentiat existenta altor bunuri in afara celor trei apartamente grevate de un drept de ipoteca ce le depaseste valoarea. Sustinerea paratei in sensul ca nu a facut dovada ca celelalte bunuri atribuite a partajului (doua autoturisme, o remorca, 2 TV, un aragaz, o combina frigorifica, o masina de spalat, un cuptor cu microunde, boiler de apa, centrala ca, mobila de sufragerie si scule de constructii si suma de 13.000 Eur) nu au acoperit creanta sa de circa 68.000 Eur apare ca lipsita de seriozitate in conditiile in care toate bunurile supuse partajului au avut valoarea declarata de parti de 166.667 lei, adica 38.315 Eur - la data de 5.12.2011, data hotararii de partaj. Aceasta evaluare contrazice sustinerea paratei potrivit careia sculele atribuite ar valora cateva (cate?) mii de euro si aceste bunuri ar putea si valorificate pentru recuperarea creantei (fara sa existe vreo dovada ca aceste bunuri mai fac parte din patrimoniul paratului B. I.). De altfel, executorul judecatoresc nu a identificat vreo suma de bani, neexistand nicio dovada ca sulta primita de paratul B. I. mai exista (dupa cum nu exista nicio dovada - in afara recunoasterii paratului din acordul de mediere - ca a primit aceasta suma), nefiind identificate nici alte bunuri urmaribile.
Paratul B. I., in calitate de debitor, nu i-a adus la cunostinta executorului judecatoresc existenta altor bunuri, fiind imposibil ca bunurile enumerate de parata, care sunt bunuri ce si- au pierdut valoare prin folosinta si care, oricum, nu aveau o valoare semnificativa, sa acopere o creanta de peste 68.000 Eur.
Conditiile privitoare la producere unui prejudiciu creditorului este indeplinita, intrucat acordul de partaj a creat o stare de insolvabilitate a debitorului. Aceasta rezulta din faptul ca executarea silita nu a avut ca efect recuperarea sumei datorate.
Actele intocmite de executorul judecatoresc din care rezulta existenta in patrimoniul paratului-debitor a trei apartamente asupra carora exista un drept de ipoteca pentru o suma ce depaseste valoarea apartamentelor, dovedesc insolvabilitatea debitorului si, prin aceasta, prejudiciul creat.
Sustinerea paratei in sensul ca suporta pasivul comun nu este dovedita. Afirmatia din acordul de partaj, in sensul ca au fost de acord sa mentina creditul de nevoi personale este contrazisa partial de situatia ce rezulta din acte, intrucat paratul B. I. continua sa garanteze restituirea imprumutului bancar cu cele trei apartamente ce i-au fost atribuite, iar parata B. A. garanteaza doar cu un apartament. Astfel, toate imobilele atribuite paratului B. I. sunt grevate de ipoteca, ceea ce face imposibila valorificarea acestora in cadrul procedurii de executare silita demarata pentru recuperarea creantei stabilita prin hotararile judecatoresti straine.
Acordul de partaj a fost intocmit fraudulos, iar potrivit Codului civil nu este ceruta vreo conditie suplimentara celei prevazute de art.1562 (1), fiind suficient ca debitorul, la data incheierii actului, sa fi avut (si simpla) cunostinta ca prin acesta va prejudicia pe creditorul sau prin provocarea sau marirea starii de insolvabilitate, ceea ce inseamna ca in materia actiunii revocatorii nu este ceruta o intentie doloziva din partea debitorului (adica directa, calificata prin scopul urmarit "de a-1 prejudicia pe creditor"), ci este suficient ca debitorul doar sa aiba simpla cunostinta a prejudiciului ce i-a fost creat.
Potrivit Codului civil, art. 1562 (1), actele prin care o persoana isi diminueaza patrimoniul, daca sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea actiunii revocatorii.
Conditiile privind actul implica un element material si unul moral - prejudiciul si frauda - ce sunt sau vor fi dovedite in cadrul procedurii judiciare.
Elementul frauda (elementul moral) ce reprezinta un element de natura psihica este dovedit prin mijloacele de proba (indirecte) indicate, care au evidentiat acele imprejurari care sa formeze convingerea ca debitorul, la data intocmirii actului (si anterior) cel putin cunostea ca prin aceasta creeaza un prejudiciu creditorului.
Practica judiciara creata in jurul actiunii pauliene, ca instrument juridic ce a existat anterior actualului Cod civil, a relevat faptul ca notiunea de frauda - conditie a actiunii pauliene - are un inteles special, ce nu se confunda cu dolul contractual, ci este suficient ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor.
Pe de alta parte, conditia dovedirii fraudei tertului exista doar in situatia prevazuta de art. 1.562 (2) Cod civil: Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
Acordul de partaj nu poate fi asimilat cu contractul cu titlu oneros la care se refera art.1562 (2), citat, astfel ca nu este necesar sa dovedeasca intentia de participare a paratei la frauda.
Chiar daca s-ar considera ca o astfel de dovada trebuie adusa, considera ca inscrisurile depuse dovedesc ca parata a cunoscut ca sotul sau isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate. Aceste dovezi rezulta din modul in care au procedat paratii pentru a realiza partajul si au fost descrise in cuprinsul cererii introductive.
De altfel, paratul B. I. a fost citat in dosarul avand ca obiect recunoasterea si incuviintarea executarii hotararilor judecatoresti straine la domiciliul comun al fostilor soti, iar cererea de divort a fost inregistrata imediat dupa citarea in acest dosar. Rapiditatea procedurii de divort si de partaj, care a fost posibila ca urmare a pozitiei procesuale a partilor, arata intentia paratilor de a pune la adapost bunurile ce puteau fi urmarite, urmarind un partaj defavorabil paratului-debitor in locul unui proces de partaj pe care sa-1 promoveze in cadrul procedurii de executare silita. Paratii nu au oferit nicio explicatie credibila asupra motivelor pentru care partajul a coincis cu procedura de exequator.
Nu cunoastem contributia paratei la administrarea gospodariei si cresterea copiilor, insa in mod cert nu este adevarat ca parata a contribuit cu 100% la dobandirea bunurilor comune. Parata nu a invocat nicio dovada ca a obtinut venituri care sa-i fi permis sa achizitioneze toate bunurile dobandite in timpul casatoriei, insa poate dovedi ca activitatea comerciala a firmei detinuta si administrata de B. I. a reprezentat sursa veniturilor familiei.
A sustinut ca va depune inscrisuri ce dovedesc implicarea paratului B. I., care se ocupa de contractele comerciale ale firmei de transport, producatoare de venituri. Va propune un martor care cunoaste implicarea paratului B. I. in obtinerea veniturilor firmei, care erau sursa veniturilor familiei B., cu care s-au achizitionat bunurile comune. Codul civil nu pretinde a dovedi o complicitate la frauda a tertului, ci doar sa cunoasca (in varianta prevazuta la art.1562 alin.2) "...faptul ca debitorul isi creeaza sau mareste starea de insolvabilitate", iar natura relatiilor dintre parati, coroborata cu faptele descrise in cuprinsul cererii introductive, mai ales cu momentul ales pentru realizarea partajului, permit a se prezuma ca parata a cunoscut ca paratul B. I. isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
In cuprinsul hotararii de divort s-a aratat ca paratii sunt despartiti din anul 2010, ca urmare a declaratiei acestora si nu ca urmare a administrarii altor probe, declaratia comuna, data pro causa, nu are valoare probatorie.
In procedura de exequator, paratul B. I. a primit citatia la domiciliul comun, acelasi cu domiciliul actual al paratei, iar in urma citarii paratul si-a formulat apararile, ceea ce inseamna ca paratii locuiau impreuna. Imediat dupa primirea citatiei din dosarul de exequator, paratii au formulat cererea de divort, fiind posibil a se prezuma ca iminenta executare silita, pentru o datorie de peste 60.000 Eur, i-a determinat pe parati sa-si partajeze bunurile intr-o modalitate care sa faca imposibila executarea.
In procesul de partaj, partile au evaluat bunurile in maniera care le-a permis plata unei taxe de timbru in cuantum mult mai mic decat daca ar fi urmat un partaj (notarial (caz in care s-ar fi folosit valorile din grilele notariale), adica la o valoare nereala. Daca parata a contestat ca valorile au fost nereale, va depune grilele notariale ce permit a se stabili valorile reale ale imobilelor.
Instanta care a pronuntat hotararea de partaj nu cunostea scopul urmarit de parti, care este relevat de expunerea sa atat din cererea introductiva, cat si din prezentul raspuns, astfel ca parata nu se poate folosi de hotararea instantei pentru a valida intentiile frauduloase in raporturile cu societatea.
Pentru aceste motive si pentru motivele aratate in cererea introductiva, a solicitat admiterea actiunii.
In dovedire, a solicitat probe a caror necesitate a rezultat in urma apararilor paratei: inscrisuri, martori (R. I. C., domiciliata in Fantanele nr...., judetul Arad).
Prin incheierea din 22.10.2014, prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei, invocata de paratul B. I.
In sedinta publica din data de 10.12.2014, instanta a respins exceptia insuficientei timbrari, invocata de parata B. A.
De asemenea, apreciind ca fiind admisibile, legale, pertinente si concludente, putand duce la dezlegarea pricinii in fond cu privire la situatia de fapt, in temeiul art. 258, raportat la art. 255 Cod procedura civila, a incuviintat pentru reclamanta si pentru parati proba cu inscrisuri, proba testimoniala, si proba cu interogatoriul reclamantei si a paratilor, precum si atasarea dosarului nr.8487/279/2011 al Judecatoriei Piatra Neamt.
In sedinta publica din data de 31.01.2014, s-a procedat la administrarea probei testimoniale, respectiv martorii A. E., A. R. si G. D. I., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
In sedinta publica din data de 04.11.2015, s-a procedat la administrarea probei testimoniale, fiind audiati martorii: R. I. C., H. M. C. si D. I., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.
In sedinta publica din 28.10.2015, parata B. A. a invocat exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Neamt, insa prin incheierea din aceeasi data, instanta a respins-o, ca fiind tardiv formulata, in raport de prevederile art.130 alin.2 Cod procedura civila.
La data de 04.11.2015, C. E., a formulat cerere de interventie, prin care intelege sa sustina apararea paratei B. A., solicitand instantei sa dispuna: respingerea actiunii formulate de reclamanta M. GMBH, ca nefondata si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, a mentionat faptul ca este sora paratei B. A., si poate confirma faptul ca aceasta a contribuit in proportie de 100% la dobandirea bunurilor supuse partajarii. Aceasta a fost mereu ajutata de familia sa cu bani, in timpul casatoriei cu paratul B. I., iar principalele venituri in casnicie erau realizate de catre aceasta.
A aratat ca personal, i-a dat paratei B. A., cate 10.000 euro sau cate 20.000 euro, in repetate randuri, bani pe care aceasta i-a folosit la achizitionarea de bunuri in timpul casatoriei.
A mentionat ca a lucrat in permanenta in Italia, impreuna cu sotul sau, astfel incat a avut bani pentru a o imprumuta si pe sora sa.
Chiar in acest moment, parata B. A. ii datoreaza bani, astfel incat interesul personal al sau este unul evident. Are un interes propriu in solutionarea prezentului litigiu, obtinand un folos propriu prin pronuntarea unei solutii favorabile paratei.
A precizat faptul ca cererea reclamantei este nefondata, intrucat partajarea bunurilor comune nu a fost realizata pentru a frauda tertii creditori, ba din contra, a fost realizata in dezavantajul paratei B. A., careia trebuiau sa i se atribuie mai multe bunuri in urma partajului.
In concluzie, avand in vedere cele prezentate, a solicitat admiterea cererii de interventie accesorie in interesul paratei B. A. si respingerea actiunii, ca nefondata, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, a intemeiat prezenta pe dispozitiile art. 61, art. 63 Cod procedura civila.
In dovedire, a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei testimoniale, precum si a oricarei alte probe necesare si utile cauzei.
Prin incheierea din 04.11.2015, instanta a admis, in principiu, cererea de interventie in interesul paratei B. A., formulata de intervenienta C. E.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma probelor administrate si a temeiurilor juridice aplicabile, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata, reclamanta M. GmbH a solicitat sa se declare inopozabil actul de partaj dintre parati, incheiat in baza acordului de mediere din data de 21.10.2011 la Biroul de mediator S. I., cu consecinta indisponibilizarii bunurilor care au facut obiectul partajului pana la incetarea executarii silite din dosarul executional nr. 71/2013 al B.E.J. M. I. a creantei in suma de 68.361,30 Eur (cu dobanda calculata pana la data de 30.06.2014), pe care o detine fata de paratul B. I.
In motivare, reclamanta a aratat ca prin hotararile judecatoresti pronuntate de instantele din Germania (din data de 2 aprilie 2009 pronuntata de Tribunalul Augsburg, in dosar 10 O 3206/08 si a hotararii din data de 30.07.2009 pronuntata in dosarul 10 O 3206/08, de aceeasi instanta), a caror recunoastere si incuviintare a executarii a solicitat-o prin cererea solutionata in dosarul nr.3918/103/2011*, s-a dispus obligarea paratului B. I. la plata sumei de 51.130,90 Eur, la care se adauga cheltuielile de judecata si dobanda legala calculata conform hotararilor, insa acordul de mediere (consfintit prin sentinta civila nr.6401/5.12.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr.8487/279/2011,) reprezinta un act incheiat cu scopul fraudarii intereselor sale, paratii urmarind sa-si creeze o stare de insolvabilitate, astfel incat creanta sa nu poata fi executata, fiind invocate dispozitiile art.1562-1565 din Codul civil.
Prin Hotararea din data de 09.03.2009 pronuntata de Tribunalul Augsburg in dosar 10 O. 3206/08, paratii B. I., c/o N. S.R.L. si B. I., c/o B. T. S.R.L. au fost obligati catre reclamanta M. GMNBH, cu sediul in Germania, la plata sumei totale de 48.540,00 euro. Prin aceeasi hotarare, s-a stabilit obligatia paratilor de a plati suma totala de 1.780,20 euro reclamantei pentru urmarirea juridica fara interventia tribunalului si sa suporte costurile litigiului juridic.
Prin Hotararea cu privire la stabilirea taxelor de achitat din data de 30.07.2009 pronuntata de Tribunalul Augsburg, in dosar 10 O 3206/08, paratii B. I., c/o N. S.R.L. si B. I., c/o B. T. S.R.L. au fost obligati catre reclamanta M. GmbH, cu sediul in Germania, la plata sumei totale de 2.590,90 euro, impreuna cu o dobanda egala cu 5% mai mult decat dobanda bancara de baza (incepand cu data de 24.07.2009) cuvenite reclamantului.
Prin sentinta civila nr.22COM/9.02.2012, pronuntata in dosarul nr.3918/103/2011*, Tribunalul Neamt, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea formulata de creditoarea M. GmbH, in contradictoriu cu debitorul B. I. si a dispus recunoasterea fata de autoritatile Statului Roman.
Sentinta a ramas irevocabila prin decizia nr.1450 din 04.09.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, care a respins, ca nefondat, recursul declarat de debitorul B. I.
Cum paratul B. I. a refuzat executarea de buna-voie a hotararilor judecatoresti straine, recunoscute de instantele nationale, a formulat cerere de executare silita in dosarul nr.71/2013 al B.E.J. M. I.
In procedura executarii silite, executorul judecatoresc a calculat si dobanzile legale la suma datorata, rezultand dobanda in cuantum de 10.850,96 Eur, respectiv dobanda in cuantum de 483,26 Eur, pana la data de 31.01.2013 (conform actului anexat).
Executorul judecatoresc, cu ocazia realizarii actelor de executare silita, a aflat ca paratul detine in proprietate apartamentele nr.15, 21 si 24 situate in Piatra Neamt, str. Dimitrie Leonida nr.101, bl.101, sc.A, inscrise in CF 51324-C1-U35 (ap.24), CF 51324-C1-U18 (ap.21) si CF 51324-C1-U34 (ap. 15), precum si faptul ca asupra acestor apartamente era instituita ipoteca in favoarea Volskbank Romania S.A., pentru garantarea restituirii sumei de 163.700 CHF (adica 134.323,95 Eur).
De asemenea, a luat cunostinta ca prin sentinta civila nr.6401/5.12.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, in dosarul nr.8487/279/2011, paratul B. I. a incheiat un acord de mediere cu parata B. A., prin care au realizat partajul bunurilor comune.
Din continutul acordului de mediere, consfintit in sentinta evocata, rezulta ca partile au impartit bunurile fara a se stabili cota de contributie a fiecaruia si fara a se indica valoarea bunurilor comune.
Astfel, paratului B. I. i-au fost atribuite apartamentele nr.15, 21 si 24 situate in Piatra Neamt, str. Dimitrie Leonida nr.101, bl.101, sc.A, (compuse fiecare dintr-o singura camera), grevate de ipoteca pentru suma de 163.700 CHF, doua autoturisme vechi (unul fabricatie 1998 si unul 2003), o remorca, obiecte electrocasnice, obiecte casnice si scule casnice, primind si o sulta de 13.000 Eur.
Paratei B. A. i s-au atribuit in urma partajului urmatoarele bunuri : suprafata de 7.600 mp teren neproductiv, suprafata de 7.100 mp teren neproductiv (apa statatoare), suprafata de 3.600 mp teren arabil, suprafata de 4.500 mp teren arabil, suprafata de 6.200 mp teren arabil, suprafata de 4.110 mp fanete, constructie cu destinatia de "moara pentru porumb" + teren aferent pentru constructii in suprafata de 484 mp, constructii cu alta destinatie decat locuinta, constructii cu destinatia de uscator, teren in suprafata de 705,32 mp situat in Piatra Neamt, apartamentele nr.8, 84, 82, 85, 83, situate in acelasi condominiu cu apartamentele atribuite paratului B. I., casa de locuit + teren aferent in suprafata de 524 mp+ teren agricol cu destinatia de curti constructii (150 mp) si arabil (374 mp), casa din lemn, cu 2 camere si terenul aferent in suprafata de 630 mp, casa cu 4 camere+terenul aferent in suprafata de 600 mp.
De asemenea, partile au fost de acord sa mentina in continuare creditul de 163.700 CHF, ca debitori, insa pentru restituirea acestuia paratul B. I. a garantat cu cele trei apartamente, iar parata de B. A. a garantat cu ap.82.
Conform art.1562 alin.1 Cod civil, daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el, actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate, iar conform alin.2, un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract putand fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
De asemenea, conform art.1563 Cod civil, creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
Prin urmare, conditiile impuse de textul de lege sunt: actul atacat trebuie sa fi creat un prejudiciu creditorului, respectiv prin incheierea lui debitorul si-a cauzat sau si-a majorat starea de insolvabilitate, trebuie sa existe o frauda din partea debitorului si a tertului cu care acesta a incheiat actul atacat, respectiv aceste persoane sa cunoasca faptul ca prin incheierea actului, debitorul isi creeaza sau mareste insolvabilitatea, iar creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
Analizand, in cauza, indeplinirea conditiilor mentionate, instanta a retinut ca reclamanta, creditoarea din dosarul de executare silita nr. 71/2013 al B.E.J. M. I., are impotriva de paratilor, debitori in cadrul aceluiasi dosar, o creanta certa, constatata prin titlul executoriu reprezentat de hotararile din data de 09.03.2009 si 30.07.2009, pronuntate de Tribunalul Augsburg in dosar 10 O. 3206/08, recunoscute de autoritatile Statului Roman, prin sentinta civila nr.22COM/9.02.2012, pronuntata in dosarul nr.3918/103/2011* al Tribunalului Neamt, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, irevocabila prin decizia nr.1450 din 04.09.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, anterioara datei la care a fost incheiat acordul de mediere.
Astfel, la data de 22.08.2011, reclamanta a inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt, cererea din dosarul nr.3918/103/2011, privind recunoasterea si incuviintarea executarii celor doua hotarari judecatoresti pronuntate de instanta din Germania, iar paratul B. I. a fost citat la domiciliul comun cu parata B. A.
La data de 06.10.2011, imediat dupa ce paratul B. I. a primit citatia in dosarul susmentionat, acesta, impreuna cu parata B. A., au inregistrat cererea de divort din dosarul nr. 8487/279/2011 al Judecatoriei Piatra Neamt, cerere ce a primit primul termen de judecata la data de 20.01.2012, insa termenul a fost preschimbat la data de 5.12.2011, iar la data de 21.10.2011 au incheiat un acord de mediere cu privire la impartirea bunurilor comune.
Avand in vedere data inregistrarii cererii de divort fata de data inregistrarii cererii de recunoastere a hotararilor straine - 22.08.2011- se prezuma ca ambii parati au cunoscut existenta cererii de recunoastere.
Sustinerea paratei B. A. ca nu locuia impreuna cu paratul B. I. este nefondata. In actiunea de divort si partaj, ce a facut obiectul dosarului nr. 8487/279/2011 al Judecatoriei Piatra Neamt, parata B. A. a indicat atat domiciliul sau, cat si al paratului B. I. in comuna Borlesti, sat Mastacan, judetul Neamt. Este adevarat ca aceasta si-a ales domiciliul procedural in Piatra Neamt, str. Cuza Voda, nr.24-26, corp RIFIL, etaj 1, tronson A, judetul Neamt, dar asa cum se observa din acordul de mediere, la aceasta adresa se afla Biroul mediatorului S. I., care a efectuat procedura de mediere.
Referitor la conditia ca actul atacat sa fi produs un prejudiciu reclamantei, instanta retine ca paratul B. I. nu a executat de bunavoie obligatia stabilita prin hotarari in sarcina lui, astfel ca reclamanta a trecut la executare silita, insa, in urma demersurilor intreprinse, executorul judecatoresc a constatat ca paratul mai detine doar trei apartamente (compuse fiecare dintr-o singura camera), grevate de ipoteca in favoarea Volskbank Romania S.A., pentru suma de 163.70o CHF, doua autoturisme second-hand, o remorca, obiecte electrocasnice, obiecte casnice si scule casnice, ca urmare a partajarii bunurilor comune cu parata B. A..
Din continutul acordului de mediere, consemnat in sentinta civila nr.6401/5.12.2011 a Judecatoriei Piatra Neamt, rezulta ca partile au impartit bunurile fara a stabili cota de contributie a fiecaruia si fara a indica valoarea bunurilor comune, iar paratul B. I. a acceptat sa-i fie atribuite doar trei apartamente (compuse fiecare dintr-o singura camera) si o serie de bunuri mobile, precum si o sulta de 13.000 Eur, in timp ce parata B. A. a primit cinci apartamente in acelasi condominiu, noua terenuri, 4 case, constructie cu destinatia de "moara pentru porumb"...
Este de mentionat ca apartamentele atribuite paratului B. I. au o suprafata mult mai mica (21 mp), comparativ cu suprafata apartamentelor atribuite paratei B. A. (34-36 mp), apartamentele atribuite paratului B. I. au fost grevate de ipoteca pentru stingerea unei datorii comune de 163.700 CHF, iar parata B. A. a garantat restituirea acesteia doar cu unul dintre apartamente.
De asemenea, Volskbank Romania S.A. a trecut la executarea silita a acestor imobile, avand in vedere neplata ratelor, ceea ce confirma starea de insolvabilitate a paratului B. I.
Din probatoriul administrat nu rezulta ca parata B. A. a achitat sulta, in cuantum de 13.000 Eur, paratului B. I., executorul judecatoresc nu a identificat vreo suma de bani, neexistand nicio dovada - in afara recunoasterii paratului din acordul de mediere si interogatoriu ca a primit aceasta suma, ceea ce se prezuma ca plata nu s-a realizat, iar partajul a fost urmarea unei intelegeri dintre cei doi pentru fraudarea intereselor reclamantei.
Prin urmare, prima instanta a constatat ca prin incheierea acordului de mediere, consfintit prin sentinta civila nr.6401/5.12.2011 a Judecatoriei Piatra Neamt, paratul, debitor in dosarul de executare silita, si-a creat starea de insolvabilitate, imprejurare ce are drept consecinta prejudicierea reclamantei, creditoare in dosarul de executare, care se afla in situatia de a nu-si putea acoperi creanta.
Cu privire la conditia fraudei, prima instanta a retinut paratii au cunoscut faptul ca prin impartirea bunurilor comune, prin acordul de mediere, nu se poate acoperi creanta reclamantei.
Faptul ca parata B. A. a cunoscut existenta datoriilor paratului B. I., rezultate din relatiile comerciale cu reclamanta, rezulta din declaratia martorei R. I., coroborata cu raspunsurile la interogatorii. Astfel, martora a aratat ca B. A. a fost prezenta la Fantanele (unde se afla sediul altei societati comerciale ce-i apartine asociatului reclamantei), impreuna cu B. I., unde s-a discutat despre existenta, inca din anul 2005, a unor intarzieri la plata a datoriilor paratului B. I. Acesta din urma nu a recunoscut prezenta paratei B. A. si a contrazis- o in legatura cu faptul ca aceasta ar fi lucrat la firmele sale. Astfel, este evident ca unul dintre parati nu a relatat situatia reala cu privire la implicarea paratei B. A. in activitatea societatii comerciale si s-au inteles sa afirme ca B. A. nu cunostea despre existenta datoriilor.
Chiar daca parata B. A. nu ar fi fost prezenta la discutiile despre datoriile paratului B.
- pentru admisibilitatea actiunii revocatorii este importanta dovada faptului ca actul supus litigiului a fost incheiat in conditiile in care parata cunostea ca, prin incheierea actului, paratul B. I. isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate, iar aceasta dovada rezulta din modul si momentul in care s-a realizat partajul bunurilor comune.
Sustinerile paratilor ca in hotararea de divort s-a retinut ca au fost despartiti in fapt, inca din anul 2010, nu au relevanta, de vreme ce instanta a constatat aceasta pe baza declaratiei comune, data
pro causa
, nu are valoare probatorie, in cadrul procesului de divort si nu ca urmare a administrarii probelor. Chiar aceasta sustinere, privind momentul despartirii, dovedeste ca paratii s-au inteles sa preconstituie probe in vederea fraudarii drepturilor reclamantei, in calitate de creditor.
Prima instanta a observat ca aceasta sustinere este contrazisa de faptul ca paratul B. I. a fost citat, in anul 2011, in cadrul cererii de recunoastere si incuviintare a executarii hotararilor straine, la aceeasi adresa la care locuia (si locuieste si in prezent) parata si nu a afirmat niciodata, pe parcursul judecarii acestei cereri (de recunoastere), ca domiciliul sau este la alta adresa, ceea ce inseamna ca, la data realizarii partajului (in aceeasi perioada in care se judeca cererea de recunoastere), nu au avut domicilii diferite.
De asemenea, faptul ca, imediat dupa primirea citatiei din dosarul aratat, paratii au hotarat sa divorteze, pe cale amiabila si sa imparta bunurile comune (in urma caruia paratul B. I. a dobandit bunuri grevate de ipoteci), grabind procedurile judiciare (prin solicitarea preschimbarii termenului de judecata) dovedeste existenta unei intelegeri intre acestia pentru a impiedica reclamanta sa recupereze creanta fata de paratul B. I.
De altfel, paratul B. I. a refuzat sa raspunda la intrebarea nr.6 din suplimentul la interogatoriu (fila 10, vol.2 din dosar), referitoare la recunoasterea faptului ca divortul si partajul i-a permis sa impiedice executarea silita a creantei stabilite prin hotararile judecatoresti pronuntate in Germania, refuz ce are valoarea unei marturisiri depline, conform prevederilor art.358 Cod procedura civila (daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu..., instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina ori numai ca un inceput de dovada in folosul aceluia care a propus interogatoriul).
De asemenea, in raspunsul la intrebarea nr.8 din suplimentul la interogatoriu (fila 11, vol.2 din dosar), paratul B. I. a sustinut ca nu a stiut despre hotararile din Germania anterior divortului si partajului, sustinere infirmata de inscrisurile aflate la dosarul cauzei. Astfel, din practicalele celor doua hotarari depuse, la dosarul cauzei, de catre reclamanta, rezulta ca paratii B. I., c/o N. S.R.L. si B. I., c/o B. T. S.R.L., in cursul procedurii desfasurate in fata Tribunalului Augsburg, au fost reprezentati juridic de avocatul Heinz Geitz, Sophienstr. 4, 98693 Ilmenau, Gz.: 07/0070-09 G/Ge. De asemenea, asa cum s-a mai aratat, reclamanta a inregistrat pe rolul Tribunalului Neamt, cererea de exequator, ce a formulat obiectul dosarului nr.3918/103/2011, la data de 22.08.2011, iar paratii au inregistrat cererea de divort si partaj, din dosarul nr.8487/279/2011 al Judecatoriei Piatra Neamt, la data de 06.10.2011.
In aceste conditii, sustinerile paratului B. I. ca nu a stiut despre hotararile pronuntate de instanta din Germania au fost considerate nefondate.
Prima instanta a inlaturat declaratiile martorilor audiati la solicitarea paratilor, intrucat acestia nu au confirmat sustinerile potrivit carora paratii nu locuiau impreuna in anul 2011, nu cunosteau modul in care s-au obtinut veniturile ce au permis achizitionarea bunurilor supuse partajului.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca bunurile supuse partajului au fost achizitionate dupa anul 2004, cand paratul B. I. a inceput sa desfasoare activitati de comert- transport international de persoane, prin intermediul unor societati comerciale din Romania si in calitate de Intreprindere Individuala in Italia.
In consecinta, constatand ca sunt indeplinite conditiile din textul de lege aratat mai sus, prima instanta a admis actiunea formulata de reclamanta M. GmbH, a constatat inopozabilitatea acordului de mediere din data de 21.10.2011, incheiat de Biroul de mediator
S. I., de catre paratii B .I. si B. A., consfintit prin sentinta civila nr. 6401 din 05.12.2011, pronuntata de Judecatoria Piatra-Neamt, in dosarul nr. 8487/279/2011 si a indisponibilizat bunurile care au facut obiectul partajului pana la incetarea executarii silite in dosarul de executare nr. 71/2013 al B.E.J. M. I., pentru creanta in suma de 68.361,30 euro, precum si dobanzile calculate pana la data platii.
Referitor la cererea de interventie accesorie, formulata de intervenienta C. E., prima instanta a retinut ca este nedovedita, aceasta bazandu-se doar pe afirmatii nesustinute de probe
certe si concludente.
In temeiul art.453 Cod procedura civila, paratii, ca parti care au pierdut procesul, au fost obligati sa plateasca reclamantei suma de 17.442 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloarea taxei judiciare de timbru, onorariu avocat si cheltuieli de deplasare.
Impotriva hotararii primei instante au declarat apel paratii B. A. si B. I.
Apelanta B. A. a criticat sentinta si toate incheierile premergatoare ale tribunalului pentru nelegalitate, sustinand, in esenta, urmatoarele:
- dreptul reclamantei de a formula actiunea este prescris, astfel incat, in mod gresit prima instanta a respins exceptia de prescriptie;
- actiunea reclamantei este si inadmisibila, intrucat nu si-a exercitat dreptul de opozitie la partaj;
- prima instanta i-a incalcat dreptul la aparare si nu a staruit in aflarea adevarului;
- sentinta tribunalului este nula absolut, deoarece au fost incalcate prevederile art.178 alin.1, art.176, art.197 Cod proc. civila si art.3 OUG nr. 80/2013.
- prima instanta era necompetenta material, fata de prevederile art.22 alin.4 Cod proc. civila;
- au fost incalcate prevederile art.131 Cod proc. civila;
- nu sunt indeplinite, in cauza, conditiile art.1562 Cod proc. civila pentru admisibilitatea actiunii pauliene.
La randul sau, apelantul B. I. a criticat hotararea primei instante pentru nelegalitate, sustinand, de asemenea, ca si apelanta B. A., ca prima instanta a respins, in mod gresit, exceptia de prescriptie a dreptului material la actiune iar pe fondul litigiului, a sustinut ca prima instanta a depasit limitele investirii, prin declararea inopozabilitatii intregului acord de mediere, a interpretat in mod gresit probatoriul administrat in cauza, a manifestat o lipsa totala de impartialitate prin modul de administrare a probatoriului si a retinut o situatie de fapt eronata.
Apelantii au formulat intampinare fata de apelurile declarate (fl 72-74 ; 77 -78). De asemenea, intimata-reclamanta a formulat intampinari la cele doua apeluri (fl.87-102, 103-110 dosar).
Apelantii au formulat raspuns la intampinarile intimatei (fl 124 - 128; 149 -161).
Curtea a dispus, in apel, atasarea dosarului de executare nr. 71/2013 al executorului judecatoresc M. I. (fl.2 - 204 vol.II dosar apel).
Analizand apelurile declarate, Curtea retine urmatoarele:
In ce priveste cele sustinute de apelanti referitor la calificarea cererii de chemare in judecata, Curtea retine ca, in considerarea prevederilor art.22 alin.4 Cod proc. civila, prima instanta, fata de cele invocate prin cererea de chemare in judecata, a calificat in mod corect obiectul litigiului dedus judecatii si a stabilit astfel, in mod corect, in ce priveste obligatia legala de plata a taxei judiciare de timbru, aplicarea prevederilor art.20 OUG nr. 80/2013, in conditiile in care scopul urmarit de reclamant este, astfel cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata, inopozabilitatea acordului de mediere incheiat de apelantii-parati cu privire la bunurile inscrise in Cartea funciara mentionate in cerere.
In acest context, Curtea, analizand celelalte motive de apel, urmeaza a avea in vedere si a verifica aspectele vizand exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Astfel, Curtea retine ca aceasta exceptie invocata prin apelurile formulate a fost sustinuta si in fata primei instante si solutionata de tribunal prin incheierea din 22.10.2014 (fl 92 dosar vol. I tribunal), incheiere apelata prin apelul declarat de catre parata B. A.
Apelantii-parati au sustinut ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta.
Cu privire la aceasta chestiune, Curtea retine urmatoarele:
Actiunea revocatorie formulata de catre intimata-reclamanta, de declarare a inopozabilitatii actului juridic incheiat de catre apelanti, este reglementata si definita de
art.1562 Cod civil.
Prevederile art.1564 Cod civil stabilesc un termen de prescriptie de 1 an pentru dreptul la actiunea reglementata de art.1562, termen ce incepe sa curga de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
In contextul acestor prevederi legale, Curtea retine ca, in cauza pendinte, intimata- reclamanta a obtinut titlul irevocabil al creantei sale, prin hotararea de exequator, la data de 04.09.2012 - data pronuntarii deciziei civile nr. 1450/04.09.2012 a Curtii de Apel Bacau (fl 20-22 dosar) si a procedat la emiterea somatiei catre apelant la data de 19.02.2013 (fl 33 dosar vol I tribunal).
Actul juridic de partaj incheiat intre apelantii-parati, a carui inopozabilitate s-a solicitat in litigiul de fata, incheiat de parati prin acord de mediere, a fost validat prin sentinta civila nr. 6401/05.12.2011 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosarul nr. 8487/279/2011 (fl 24 - 27 dosar vol. I tribunal). Aceasta hotarare judecatoreasca a fost mentionata in Cartea funciara la 20.01.2012, astfel cum rezulta din extrasul de Carte funciara de informare depus la fila 35 vol I dosar tribunal chiar de catre intimata-reclamanta, odata cu cererea de chemare in judecata de investire a primei instante.
In acest context, avand in vedere prevederile art. 885 alin.1 Cod civil, fata de prevederile art.883 alin.1 Cod civil, Curtea retine ca aceasta data, de 20.01.2012 este data la care intimata-parata trebuia sa cunoasca actul atacat pe calea actiunii reglementata de art.1562 Cod civil.
Avand in vedere ca, astfel cum prevede art.883 alin.1 Cod civil, orice persoana poate cerceta orice carte funciara, fara a fi tinuta sa justifice un interes, Curtea retine ca, sub aspectul termenului de prescriptie, nu are relevanta data dobandirii hotararii de exequator.
In contextul in care reclamanta a procedat la formularea cererii de eliberare extras de carte funciara pentru informare la 19.02.2013 (fl 27 vol II dosar apel), executorul judecatoresc investit cu executarea de catre reclamanta obtinand extrasul de carte funciara la 20.02.2013 (fl 37 vil II dosar apel) si efectuand procesul - verbal de situatie imobiliara la 18.02.2013 (fl 20 vol II dosar apel), Curtea retine ca inca din februarie 2013, cel mai tarziu, reclamanta putea si trebuia sa cunoasca actul atacat si prejudiciul determinat de acesta, conform art.1564 Cod civil.
Astfel, actiunea formulata la 09.07.2014 (fl 3 vol. I dosar tribunal) este formulata dupa implinirea termenului de 1 an prevazut de art.1564 Cod civil, dreptul material la actiune fiind prescris, pentru considerentele mentionate, inca din februarie 2014.
Faptul ca atat reclamanta , cat si executorul judecatoresc nu au manifestat diligenta si au obtinut, conform celor sustinute de reclamanta, hotararea judecatoreasca de validare a acordului de mediere privind partajul la 18.11.2013, nu poate avea relevanta in ce priveste termenul de prescriptie stabilit de art.1564 Cod civil, pentru argumentatia mentionata anterior.
In consecinta, apelurile declarate sunt intemeiate in ce priveste nelegalitatea sentintei tribunalului sub aspectul solutionarii exceptiei de prescriptie, iar in acest context, Curtea nu va mai analiza celelalte critici si motive de apel vizand fondul litigiului.
Avand in vedere cele mentionate, in temeiul art.480 alin.2 Cod proc. civila, vor fi admise apelurile si schimbate in parte incheierea din 22 octombrie 2014 si sentinta apelata, va fi admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, iar actiunea va fi respinsa , ca prescrisa.
In ce priveste cererea apelantei B. A., de acordare a cheltuielilor de judecata, Curtea retine ca, fata de modul de solutionare a apelului formulat de aceasta, avand in vedere faptul ca la prima instanta aceasta parata a aratat ca, pentru cheltuielile de judecata efectuate la tribunal, va formula o cerere pe cale separata (fila 91 verso final vol.II ds trib.), cheltuielile de judecata solicitate in apel vizeaza doar calea de atac a apelului. In acest context, Curtea, fata de prevederile art.451 alin.2 Cod proc. civila, constata ca suma justificata ca onorariu de avocat, raportat la valoarea si complexitatea cauzei si activitatea desfasurata in apel de avocatul apelantei, este de 2000 lei. De asemenea, se justifica, din suma solicitata cu acest titlu, avand in vedere facturile depuse la filele 210, 211 dosar apel vol II, acordarea cu titlu de cheltuieli de judecata a sumei de 800 lei cheltuieli transport si cazare pentru cele doua termene de judecata la care aparatorul apelantei s-a prezentat in fata Curtii.