Abuzul in serviciu definit in reglementarile penale succesive
28 martie 2020Acordarea diferentelor salariale corespunzatoare sporului de fidelitate, la nivel maxim, reclamantilor - politisti
28 martie 2020
Accesoriile curg de drept din ziua imediat urmatoare scadentei si pana la plata integrala a sumelor datorate
Legea nr. 95/2006, art. 259 alin. 7 lit.b
Cod procedura fiscala, art. 111 alin. (1), art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) si art. 120
1
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal,
Decizia nr. 310 din 27 ianuarie 2015.
Prin decizia nr. 310 din 27 ianuarie 2015 Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul formulat de reclamantul CI, impotriva sentintei nr. 1479 din 30.04.2014 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimata parata
CAS ,
ca nefondat.
Prin sentinta nr. 1479 din 30.04.2014 Tribunalul Prahova a respins cererea, avand ca obiect contestatie act administrativ fiscal, formulata de reclamantul CI in contradictoriu cu parata CAS, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul CI solicitand admiterea recursului, modificarea in tot, a hotararii atacate, iar pe fond admiterea contestatiei impotriva actului administrative fiscal decizia numarul 19179 din 12.12.2012,Curtea a retinut urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. 19179/12.12.2012 au fost calculate in sarcina reclamantului pentru perioada 2007-2008 contributie la FNUASS in suma de 587 lei, dobanzi de intarziere in cuantum de 517 lei si penalitati de intarziere in cuantum de 88 lei.
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea a constatat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 43 si 46 din Codul de procedura fiscala .
Astfel, la fila 48 din dosarul de fond sunt defalcate pe ani, respectiv 2007 si 2008 obligatiile reclamantului la FNUASS evidentiindu-se venitul bazei de calcul, cuantumul contributiei de asigurari sociale de sanatate, majorarile de intarziere (dobanzile), penalitatile de intarziere, precum si temeiul imputatiei, iar inscrisul respectiv evidentiind integral modul de calcul al obligatiilor fiscale datorate de reclamant in baza Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, reprezinta in fapt o anexa a deciziei de impunere contestate.
Cu privire la motivul doi de recurs s-a constatat ca si acesta este nefondat ,recurentul necontestand in concret cuantumul dobanzilor si penalitatilor de intarziere, acestea fiind defalcate pe ani asa cum s-a precizat mai sus.
Accesoriile curg de drept din ziua imediat urmatoare scadentei si pana la plata integrala a sumelor datorate, si fara sa fie necesara vreo punere in intarziere. Conform prevederilor art. 259 alin. (7) lit. „b" din Legea nr. 95/2006 si art. 111 alin. (1), art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) si art. 120 indice 1 din C. proc. fiscala creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de legile care le reglementeaza iar pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a contributiilor la FNUASS, se datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere.
Avand in vedere prevederile legale invocate mai sus, s-a constatat ca stabilirea accesoriilor in sarcina contribuabililor rau-platnici constituie o sanctiune instituita de legiuitor pentru neplata la termenele de scadenta prevazute de Legea nr. 95/2006 si nu de la data cand organul fiscal ia cunostinta de faptul ca acestia au realizat venituri.
Astfel, in temeiul prevederilor art. 215 alin.(3) si art. 259 alin. 4 din Legea nr.95/2006, in vigoare la data emiterii deciziei de impunere, persoanele fizice care realizeaza venituri impozabile au obligatia de a depune la casa de asigurari de sanatate declaratii privind veniturile impozabile
30
realizate in vederea calcularii obligatiilor ce le revin fata de F.N.U.A.S.S, iar recurentul-reclamant nu a indeplinit aceasta obligatie, in sensul de a se prezenta anual la CAS in vederea declararii veniturilor realizate din cedarea folosintei bunurilor.
Ca atare, reclamantul figureaza in evidentele paratei cu obligatii de plata fiscale acesta nu a inteles sa declare in timp util veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor, motiv pentru care parata a procedat la imputarea obligatiilor fiscale datorate de reclamant (contributie + dobanzi + penalitati) in termenul legal prevazut de OG nr. 92/2003.
Asa fiind, Curtea a constatat ca sentinta recurata este legala, vazand si dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 si 496 NCPC, respingand recursul, ca nefondat.
( Judecator Rodica Dubosaru)