Eroarea de fapt – cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

 

Art.51 alin.1 Cod penal anterior

 

Procurarea asigurarii de carte verde, a autocolantului pentru control tehnic si a foii de inregistrare a inspectiei tehnice din Bulgaria, de la o entitate cu aparenta de legalitate in statul respectiv, a creat inculpatului (persoana cu o instruire sub medie, fara cunostinte de limba bulgara) convingerea ca actele respective sunt autentice, in conditiile in care mai erau prezente in jur de 15-20 de persoane care solicitau acelasi lucru.

Inculpatul nu a avut cunostinta de existenta unei de fapt de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv ca documentele eliberate de entitatea bulgara sunt false.

(Decizia penala nr. 1060/A/17 octombrie 2016)

 

Prin sentinta penala nr.279 din 4 februarie 2016, pronuntata de Judecatoria Pitesti, in baza art. 386 alin.1 C.p.p., s-a schimbat incadrarea juridica din infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals, prevazute de art. 320 N.C.p. si 323 N.C.p. in infractiunile de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals, prevazute de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 si de art. 291 din C.p. de la 1969, cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a C.p.1969 si a art. 5 din N.C.p.

Conform art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. d C.p.p., combinat cu art. 51 C.p. 1969, a fost achitat inculpatul A  sub aspectul savarsirii infractiunilor de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals prevazute de art. 26 raportat la art. 288 alin.1 si de art. 291 din C.p. 1969, cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a din C.p.1969 si a art. 5 N.C.p.

Potrivit art. 25 alin. 3 si art. 397 alin 3 coroborat cu art. 256 C.p.p., s-au anulat urmatoarele inscrisuri:

- asigurarea de carte verde nr. BG/22/04513458;

- autocolant pentru control tehnic nr. N00202640;

- foaia de inregistrare a inspectiei tehnice nr. 267880.

Conform art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca in anul 2012, inculpatul a cumparat din Bulgaria autovehiculul marca VW Transporter, cu numarul de inmatriculare ***, de la cetateanul bulgar I, pentru care a platit suma de 3500 de euro si 250 euro pentru transcrierea acestuia.

In luna februarie a anului 2013, pentru ca i-a expirat cartea verde si inspectia tehnica periodica, s-a deplasat impreuna cu martorul V in orasul Ruse din Bulgaria pentru a incheia o alta carte verde si pentru a efectua inspectia tehnica periodica. S-au deplasat la o cladire mare, aflata imediat dupa trecerea podului peste Dunare spre orasul Ruse din Bulgaria, respectiv in zona autoritatilor de frontiera, loc in care stiau ca se efectueaza astfel de servicii.

 Au platit fiecare cate 270 de euro pentru a le fi incheiate cartea verde si pentru a li se efectua inspectia tehnica periodica pentru autoturismele lor, iar persoanele de la acea entitate le-au inmanat cartea verde, autocolantele si foile de inregistrare a inspectiei tehnice.

Instanta de fond a precizat, ca inculpatul si martorul V au asteptat la ghiseul respectiv la un rand de aproximativ 15-20 de persoane, care voiau sa beneficieze de aceleasi servicii, aspecte ce rezulta din cuprinsul declaratiei martorului P.

Martorul a precizat ca inculpatul poseda un autoturism mic de culoare rosie in momentul prezentarii pentru obtinerea documentelor susmentionate in Bulgaria.

Este adevarat, a aratat instanta de fond, ca inculpatul a fost oprit in Slovenia in timp ce conducea un autoturism VW Transporter, insa, asupra rezolvarii prezentei cauze, relevanta prezinta modul de obtinere a cartii verzi si a autocolantelor si foilor de inregistrare a inspectiei tehnice periodice in Bulgaria.

In data de 06.04.2013, orele 16.00, inculpatul, deplasandu-se pe ruta Italia-Romania, a fost oprit pentru verificari in Slovenia, in parcarea Lormanje de langa autostrada A5, segmentul 807, borna kilometrica 1400, de catre politistii din cadrul Sectiei de Politie pentru Masuri Compensatorii Maribor.

Inculpatul a prezentat politistilor pentru verificare documentele, iar politistii au constatat ca foaia de inregistrare a inspectiei tehnice nr. 267880, cartea verde nr. BG/22/04513458 si autocolantul pentru controlul tehnic nr. N00202640 nu contin toate caracteristicile actelor autentice, sens in care au fost ridicate pentru verificari si s-a constatat ca acestea sunt falsificate.

Aceste aspecte rezulta din cuprinsul mijloacelor de proba administrate in cursul urmaririi penale, nefiind contestate de inculpat.

Analizand cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, din infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals prevazute de art. 320 C.pen. si 323 C.pen, in infractiunile de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals prevazute de art. 26 rap. la art. 288 alin.1 din C.p. 1969, respectiv art. 291 din C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a din acelasi cod si a art. 5 din N.C.p., instanta de fond a admis-o  pentru urmatoarele motive.

Din perspectiva art. 5 din C.p., cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, limitele pedepsei inchisorii ale infractiunii de uz de fals sunt identice atat in actualul Cod penal cat si in Codul penal de la 1969, insa C.pen. actual prevede ca pedeapsa alternativa si pedeapsa amenzii, astfel ca acesta pare ca fiind legea penala mai favorabila. In ceea ce priveste falsul material in inscrisuri oficiale, Codul penal de la 1969 este lege penala mai favorabila pentru ca prevede un minim al pedepsei inchisorii mai mic, maximul fiind acelasi.

In conformitate cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/06.05.2014, prevederile art. 5 din C.pen. sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, astfel ca legea aplicabila trebuie sa fie mai favorabila tinand cont de toate institutiile de drept substantial incidente.

Comparand limitele de pedeapsa din legile penale succesive intervenite dupa savarsirea faptelor, luand in considerare si prevederile privind concursul de infractiuni, instanta de fond a apreciat ca fiind lege penala mai favorabila, Codul penal din 1969,intrucat limitele de  pedeapsa la care se poate ajunge sunt de la 3 luni la 3 ani plus un spor facultativ, iar daca s-ar aplica actualul Cod penal limitele ar fi intre 6 luni si 3 ani plus un spor obligatoriu.

Referitor la calitatea de autor al infractiunii de fals material in inscrisuri materiale, instanta de fond a retinut ca autorul trebuie sa savarseasca in mod nemijlocit elementul material al infractiunii care este reprezentat, in cauza, de falsificarea unui inscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a semnaturii ori prin alterare.

In cauza de fata, din probele administrate a rezultat, in opinia instantei de fond, fara dubiu, ca inculpatul A a achizitionat documentele falsificate din Bulgaria de la o persoana juridica ce elibera in mod curent astfel de documente, punand la dispozitia acesteia documentele autoturismului sau.

In consecinta, a constatat instanta de fond,inculpatul are calitatea de complice, inlesnind activitatea autorului de contrafacere, prin punerea la dispozitie a documentelor autoturismului, motiv pentru care, in temeiul art. 386 alin.1 C.p.p. instanta a admis cererea privind schimbarea incadrarii juridice formulata de reprezentantul Ministerului Public.

In drept, a apreciat instanta de fond, cu privire la ca infractiunea de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale instanta retine ca potrivit art. 26 C.pen.1969 complicele este cel care, cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte penale, iar in conformitate cu art. 19 alin. 1 punctul 1 din acelasi cod, fapta este savarsita cu intentie cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte sau accepta producerea lui.

Rezulta ca pentru a se face vinovat de aceasta fapta, inculpatul trebuie sa fi cunoscut inainte ca urmeaza sa isi procure documente false pentru care sa plateasca o suma de bani si sa puna la dispozitie documentele autoturismului sau.

In ceea ce priveste infractiunea de uz de fals, latura subiectiva a acestei infractiuni presupune forma de vinovatie a intentiei directe, enuntata in sintagma ”cunoscand ca este fals”, cuprinsa in textul art. 291 din C.pen 1969.

Fata de aceste aspecte, a constatat instanta de fond, in cauza se impune a se analiza incidenta erorii de fapt, cauza ce inlatura caracterul penal al faptei, potrivit vechiului cod penal, retinut ca lege penala mai favorabila.

Potrivit art. 51 alin. 1 C.p. 1969, nu constituie infractiune, fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei
.

Astfel cum s-a consacrat in practica judiciara, pentru existenta erorii de fapt este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

1. savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care nu a cunoscut sau a cunoscut gresit existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei;
2. existenta erorii la momentul savarsirii faptei.

Prin stare se intelege felul in care se prezinta o persoana sau un anumit bun.

Instanta de fond a retinut, ca starea pe care inculpatul nu a cunoscut-o este reprezentata de faptul ca documentele obtinute in Bulgaria erau false.

 Inculpatul nu a avut nicio indoiala ca documentele obtinute erau legale, intrucat acesta, pentru a le obtine, s-a prezentat la o entitate cu aparenta de legalitate din Bulgaria, unde se aflau la rand 15-20 de persoane, entitate care efectua de regula servicii de incheiere a politei carte verde si inspectii tehnice periodice, iar pentru serviciile prestate a platit pretul real, uzual, pe care il platise si atunci cand a cumparat initial autovehiculul.

Acestea reies din declaratia inculpatului data in fata organelor de urmarire penala, care se coroboreaza cu declaratiile martorului V, care a aratat provenienta documentelor si a declarat ca la entitatea in cauza erau in jur de 15-20 de persoane prezente pentru prestarea unor astfel de servicii, iar el a platit in jur de 270 de euro. De altfel este greu de imaginat ca o persoana cu instructie sub medie, fara cunostinte de limba bulgara, ar fi putut sa-si dea seama de lipsa de autenticitate a documentelor primite in acele conditii.

Si a doua conditie a existentei erorii de fapt este indeplinita in cauza, in opinia instantei de fond, necunoasterea starii dainuind pe intreaga perioada a savarsirii faptelor prevazute de legea penala.

Pentru aceste considerente, constatand ca inculpatul nu a avut cunostinta de existenta unei stari de care depindea caracterul penal al faptelor, respectiv caracterul fals al documentelor, in baza art. 16 alin. 1 lit. d C.p.p, instanta de fond a achitat pe inculpatul  A pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals prevazute de art.26 rap. la art. 288 alin. 1, respectiv art. 291, cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a din C.p. de la 1969.

Referitor la documentele in cauza, respectiv asigurarea de carte verde nr. BG/22/04513458, autocolantul pentru control tehnic nr. N00202640 si foaia de inregistrare a inspectiei tehnice nr. 267880,  avand in vedere ca sunt documente oficiale care pot produce consecinte juridice, poarta insemnele unor institutii ale statului bulgar si ca din probele din dosar (PV de constatare) rezulta ca acestea nu sunt autentice, fiind falsificate prin contrafacere, instanta de fond a dispus anularea acestora.

Impotriva sentintei respective a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, pentru considerente de nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, se sustine ca instanta de fond, in mod gresit, a dispus achitarea inculpatului, avandu-se in vedere aspectele relevate autoritatilor slovene de catre acesta, experienta de viata si varsta sa, modalitatea concreta in care au fost obtinute inscrisurile falsificate, scopul urmarit de inculpat la momentul la care a intrat in posesia acestora, demersurile efectuate dupa dobandirea inscrisurilor, in vederea verificarii valabilitatii sau legalitatii lor.

Conducatorii auto sunt obligati sa depuna suficiente diligente pentru a indeplini conditiile de legalitate privind deplasarea pa drumurile publice, inclusiv verificarea valabilitatii inscrisurilor prin care se certifica situatii, precum existenta unei asigurari de raspundere civila valabil eliberata, a unui inscris din care sa rezulte conformitatea tehnica a vehiculului.

Avand in vedere cerintele imperative de cunoastere si conformare cu normele juridice ce reglementeaza circulatia rutiera, se apreciaza de catre parchet ca inculpatul nu poate sa invoce imprejurarea ca s-ar fi aflat in eroare, deoarece aceasta eroare ar rezulta, practic, din propria culpa ori din intentia de a eluda dispozitii juridice nationale obligatorii.

Acestuia ii revenea obligatia de a verifica valabilitatea si legalitatea documentelor remise de entitatea din Bulgaria, putand sa intreprinda minime eforturi, respectiv sa se adreseze unui reprezentant al Politiei Rutiere si sa ceara lamuriri privind valabilitatea actelor.

Pe inculpat nu l-a determinat nimeni sa se adreseze unor persoane din Bulgaria pentru a obtine documentele legale care sa-i permita sa circule cu autoturismul pe drumurile publice, aceasta hotarare se pare ca a adoptat-o singur si foarte probabil a fost motivata de usurinta cu care astfel de inscrisuri s-ar putea obtine, o astfel de situatie, fiind incompatibila cu retinerea erorii drept cauza de inlaturare a raspunderii penale.

De asemenea, instanta de fond a retinut in mod gresit situatia de fapt dedusa judecatii.

Conducatorilor auto nu le este permis sa ignore sau sa nesocoteasca dispozitiile legale, sa incerce eludarea lor si nu se pot prevala de necunoasterea dispozitiilor care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, care au fost cunoscute cel putin partial de catre inculpat care, in scopul dobandirii unor elemente de aparenta legalitate, s-a adresat unor persoane din Bulgaria de la care a obtinut in mod facil si contra unor costuri reduse inscrisurile solicitate.

Din proprie initiativa a pus la dispozitia autorilor falsurilor datele necesare intocmirii inscrisurilor falsificate pe care le-a utilizat ulterior pentru a se sustrage de la o eventuala raspundere contraventionala.

Un alt motiv de apel vizeaza pericolul social prezentat de catre inculpat, justificandu-se condamnarea acestuia la doua pedepse cu inchisoarea, iar ca modalitate de individualizare a pedepsei rezultante cea prev. de art.81 Cod penal anterior.

Curtea, examinand sentinta apelata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 alin.1 si 2 Cod pr.penala si in limitele impuse de art.418 si art.419 Cod pr.penala, constata ca apelul nu este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Este de precizat, ca prin incheierea penala nr.198/F din 16 decembrie 2014, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, in baza art.128 alin.5 din Legea nr.302/2004, a fost admisa cererea formulata de autoritatile judiciare din Slovenia, respectiv Judecatoria din Lenart privind preluarea judecatii cauzei, referitor la cetateanul roman A si s-a trimis dosarul Judecatoriei Pitesti, pentru continuarea judecatii.

Astfel, inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului Districtual de Stat din Maribor – Slovenia din 24 august 2013, sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta de art.251 alin.3 din Codul penal al Republicii Slovenia. In esenta, s-a retinut in sarcina inculpatului, ca la data de 6 aprilie 2013, in procedura de control efectuata de politistii de la Sectia de Politie pentru masuri compensatorii Maribor a prezentat, printre altele, cartea verde si foaia de inregistrare a inspectiei periodice a vehiculului care erau contrafacute, precum si autocolanta pentru control tehnic, pe care o avea lipita pa parbrizul autovehiculului combinat de transport marca VW Transporter.

Instanta de fond a facut o analiza judicioasa a materialului probator administrat in cauza, o interpretare exhaustiva a dispozitiilor legale incidente in materie, raportat la situatia de fapt retinuta in cauza si care a facut obiectul rechizitoriului intocmit de autoritatile judiciare slovene.

De asemenea, a dispus temeinic, in baza art.386 alin.1 Cod pr.penala, schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals, in complicitate la respectivele infractiuni, avandu-se in vedere participatia efectiva a inculpatului in calitate de complice la modalitatea de intocmire a documentelor falsificate de catre reprezentantul persoanei juridice din Bulgaria, care era specializata in eliberarea unor astfel de documente tip carte verde, inspectie periodica si autocolanta pentru control tehnic.

In cauza, sunt intrunite conditiile cumulative prev. de art.51 alin.1 Cod penal anterior, pentru a se retine in favoarea inculpatului eroarea de fapt, una dintre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.

De altfel, instanta de fond a apreciat judicios in urma evaluarii probatoriului administrat, ca inculpatul nu a avut nicio indoiala ca documentele obtinute erau legale, in contextul in care in vederea obtinerii lor s-a prezentat la o entitate cu aparenta de legalitate din Bulgaria, unde se aflau circa 15 – 20 de persoane la rand, entitate care efectua astfel de servicii specifice de incheiere a politei cartea verde si inspectiei tehnice periodice, iar pentru serviciile prestate a platit pretul corespunzator prestatiei.

Trebuie avut in vedere specificul procesual al laturii subiective a celor doua infractiuni deduse judecatii si atitudinea inculpatului la momentul obtinerii acelor documente cu aparenta de legalitate, imprejurarea ca inculpatul este o persoana cu instructie sub medie, fara cunostinte de limba bulgara , care nu putea sa prevada modalitatea de intocmire a unor astfel de documente si sa-si dea seama in mod efectiv de lipsa de autenticitate a documentelor primite de la entitatea bulgara, in conditiile in care mai erau prezente in jur de 15-20 de persoane care solicitau acelasi lucru, asa cum reiese si din depozitia martorului ocular V.

In consecinta, inculpatul A nu a avut cunostinta de existenta unei stari de care depinde caracterul penal al faptelor, respectiv imprejurarea ca documentele eliberate de catre entitatea bulgara sunt false, neputandu-se retine in sarcina sa cele doua infractiuni deduse judecatii, respectiv de complicitate la fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals,in modalitatile normative prev. de art.26 Cod penal  rap. la art.288 alin.1 si art.291 Cod penal anterior.

Fiind incidenta cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei prev. de art.51 alin.1 Cod penal anterior, respectiv eroarea de fapt, solutia legala care se impune in cauza este cea a achitarii inculpatului in baza art.396 alin.1 si 5 Cod pr.penala, rap. la art.16 alin.1 lit. d Cod pr.penala, asa cum in mod judicios s-a dispus si de catre instanta de fond.

Pentru considerentele expuse anterior, sentinta supusa controlului judiciar fiind legala si temeinica sub toate aspectele de fapt si de drept, in baza art.421 pct.1 lit. b Cod pr.penala, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti.