Obligatia de notificare cu privire la intentia de a inceta activitatea de jocuri de noroc la expirarea autorizatiilor de exploatare.

Art.27 din OUG nr.77/2009

 

Potrivit art.27 din OUG nr.77/2009, sub reglementarea careia si-a desfasurat activitatea recurenta - reclamanta, in situatia in care operatorii economici care detin licenta de organizare a jocurilor de noroc valabila la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante nu doresc continuarea activitatii pentru care au fost licentiati, pentru oprirea activitatii trebuie sa indeplineasca unele conditii, intre care aceea de a  notifica renuntarea in termen de 120 zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante la O.N.J.N. si la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora.

Ca atare, avand in vedere ca OUG nr.92/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.957 din 30 decembrie 2014, cu data de intrare in vigoare stabilita la 45 zile de la publicare, respectiv la data de 13.02.2015, recurenta-reclamanta trebuia ca in termen de 120 de zile de la aceasta din urma data sa depuna notificare cu privire la intentia de a inceta activitatea de jocuri de noroc la expirarea autorizatiilor de exploatare, mai concret pana in data de 13.06.2015.

(Decizia nr. 1007/R-CONT
/
08 Iunie 2016 )

 

Prin cererea inregistrata la data de 14.10.2015, reclamanta AS G SRL Bascov, judetul Arges, a chemat in judecata pe paratul Oficiul National pentru Jocuri de Noroc Bucuresti, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta in cauza sa se dispuna anularea Notificarii (adresei) nr.29316/23.09.2015, prin care s-a stabilit ca nu poate beneficia de masurile tranzitorii prevazute de Legea nr.124/2015, in sensul exploatarii celor 51 de autorizatii, pana la data de 30.06.2016, respectiv pana la data de 30.06.2018 pentru licenta de organizare, ca urmare a nerespectarii termenului de 120 zile prevazut de acest act normativ.

Prin intampinarea formulata la 17.11.2015, paratul a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila, invocand prevederile art.1 si 2 din Legea nr.554/2004, republicata, care definesc notiunea de act administrativ supus cenzurii instantei de contencios administrativ.

Astfel, sustine paratul ca adresa a carei anulare se solicita nu da nastere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice intre parti, ci doar reprezinta un raspuns prin care este informata reclamanta cu privire la nerespectarea termenului in care era obligata sa-si exprime intentia de incetare a activitatii de jocuri de noroc.

Prin adresa de fata, invedereaza paratul, s-a raspuns adresei nr.29316/23.09.2015, inaintata de reclamanta, in sensul ca s-au indicat societatii in cauza dispozitiile legale incidente si efectele avute in vedere de legiuitor, generate de nedepunerea in termenul legal a notificarii.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.92/01.02.2016, a respins actiunea reclamantei ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte s-a formulat recurs in termen legal de catre reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate,pe motive  incadrabile pe dispozitiile art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila, vizand motivul de casare privind pronuntarea sentintei cu incalcarea normelor de drept material, in cauza a art.27 din OUG nr.77/2009, OUG nr.92/2014, respectiv Legea nr.124/2015.

In dezvoltarea motivelor sale de recurs sustine reclamanta ca instanta de fond a facut o interpretare gresita a art.27 din OUG nr.77/2009, opinand ca termenul de 120 zile, in care putea anunta organele fiscale cu privire la incetarea activitatii de jocuri de noroc a fost respectat prin prisma faptului ca normele de punere in aplicare a OUG nr.92/2014 au aparut dupa promulgarea OUG nr.92/2014, iar cererea sa adresata organelor fiscale s-a facut sub prevederile legii, care certifica ordonanta modificatoare.

In acest context sustine ca termenul de 120 zile a fost respectat, acesta incepand sa curga de la data aprobarii normelor de aplicare.

O alta critica priveste faptul ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca notificarea nr.29316/23.09.2015 nu reprezinta un act administrativ in sensul Legii nr.554/2004, apreciind ca paratul a emis un act unilateral obligatoriu, prin care s-a dorit aducerea la indeplinire a unei dispozitii legale.

Chiar daca nu a existat o cerere de suspendare provizorie a efectelor actului atacat sustine recurenta ca aceasta nu mai poate continua activitatea decat pana la data de 31.12.2015.

Arata, totodata, ca a achitat taxele, respectiv suma de 20.000 euro aferenta perioadei de activitate 01.07.2015-30.06.2016, sub imperiul legii vechi.

In concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si, in rejudecare, admiterea cererii sale.

In intampinarea formulata la data de 27.04.2016, intimatul-parat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinandu-si punctul de vedere in privinta inexistentei in cauza a unui act administrativ in sensul art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, republicata, care sa poata fi cenzurat in instanta de contencios administrativ.

Curtea, examinand recursul prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, in raport de inscrisurile depuse la dosar si dispozitiile legale aplicabile in cauza, retine ca acesta este nefondat, pentru cele ce se vor retine in continuare.

Cu referire la natura juridica a actului supus cenzurii instantei de judecata, in cauza a notificarii nr.29316/23.09.2015, Curtea apreciaza ca acesta poate fi asimilat unui refuz nejustificat din partea autoritatii publice in sensul art.2 alin.1 lit. i) din Legea nr.554/2004-R, potrivit caruia reprezinta refuz nejustificat de a solutiona o cerere - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane.

De asemenea, observand dispozitiile art.8 din actul normativ precitat, care reglementeaza obiectul actiunii judiciare, rezulta ca se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Asadar, nu poate fi primita sustinerea intimatului-parat insusita de catre prima instanta cu privire la exceptia de inadmisibilitate a cererii privind anularea acestui inscris pe considerentul ca prin acesta nu s-au nascut, modificat sau incetat raporturi de drept administrativ fiscal, ci doar s-a adus la cunostinta recurentei-reclamante faptul ca nu a respectat termenul in care trebuia sa notifice autoritatii publice incetarea activitatii, precum si faptul ca nu a achitat taxa de licenta in cuantumul prevazut de OUG nr.92/2014.

Observand continutul acestei notificari, Curtea constata ca prin aceasta Oficiul National pentru Jocuri de Noroc nu numai ca a adus la cunostinta recurentei-reclamante dispozitiile legale a caror nerespectare a imputat-o acesteia, ci prin aceasta s-a hotarat in mod explicit ca in considerarea prevederilor OUG nr.77/2009 si OUG nr.92/2014 aceasta nu poate beneficia de masurile tranzitorii prevazute de Legea nr.124/2015, in sensul exploatarii celor 51 de autorizatii, pana la data de 31.03.2016, precum si a licentei de organizare valabila pana la data de 30.06.2018.

Totodata, s-a mentionat ca termenul limita pana la care societatea in cauza poate exploata cele 51 de aparate este 31.12.2015, dar cu conditia respectarii art. II din OUG nr.92/2014 (filele 9-10 dosar fond).

In acest context, Curtea retine ca in cauza suntem in prezenta unui refuz al autoritatii publice de a accepta continuarea activitatii de catre reclamanta si exploatarea celor 51 de aparate, pana la expirarea termenului de valabilitate a autorizatiilor, punct de vedere contestat de catre reclamanta.

Cu referire insa la critica recurentei-reclamante privind fondul litigiului de fata, in sensul incidentei motivului de casare prevazut de art.488 pct.8 Noul Cod de procedura civila vizand incalcarea normelor de drept material de catre prima instanta, Curtea retine ca aceasta este nejustificata.

Astfel, Curtea constata ca activitatea de organizare si exploatare a jocurilor de noroc este guvernata de OUG nr.77/2009, republicata, si HG nr.870/2009 privind Normele Metodologice de aplicare a acestei ordonante.

Totodata, prin OUG nr.92/2014 de modificare a OUG nr.77/2009, s-a permis o mai buna previzionare si colectare a taxelor datorate bugetului de stat din activitatea de jocuri de noroc la distanta, modificandu-se bazele de impozitare.

De asemenea, acest din urma act normativ a prevazut posibilitatea societatilor cu un asemenea obiect de activitate de a renunta la activitatea desfasurata cu indeplinirea cumulativa a mai multor conditii.

Potrivit art.27 din OUG nr.77/2009, sub reglementarea careia si-a desfasurat activitatea recurenta - reclamanta, in situatia in care operatorii economici care detin licenta de organizare a jocurilor de noroc
valabila la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante
nu doresc continuarea activitatii pentru care au fost licentiati, pentru oprirea activitatii trebuie sa indeplineasca unele conditii, intre care aceea de a  notifica renuntarea in termen de 120 zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante la O.N.J.N. si la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora.

Ca atare, avand in vedere ca OUG nr.92/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.957 din 30 decembrie 2014, cu data de intrare in vigoare stabilita la 45 zile de la publicare, respectiv la data de
13.02.2015
, recurenta-reclamanta trebuia ca in termen de 120 de zile de la aceasta din urma data sa depuna notificare cu privire la intentia de a inceta activitatea de jocuri de noroc la expirarea autorizatiilor de exploatare, mai concret pana in data de 13.06.2015.

Or, in cauza, aceasta a notificat O.N.J.N. la data  de 17.07.2015 cu adresa inregistrata la acest organism cu nr.211, termen care depaseste limita impusa de actul normativ precitat.

Recurenta-reclamanta sustine insa ca acesteia i se aplicau masurile tranzitorii impuse prin Legea nr.124/2015 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor masuri fiscal-bugetare si modificarea unor acte normative, lege care a intrat in vigoare la data de 09.06.2015, mai concret a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia a caror publicare s-a realizat in data de 26.02.2016, sens in care opineaza de la aceasta data trebuia sa se calculeze termenul de 120 zile pentru comunicarea notificarii incetarii activitatii avand ca obiect jocuri de noroc.

Curtea constata ca prin Legea nr.124/2015 a fost aprobata OUG nr.92/2014, iar articolul 27, in forma prevazuta la pct.41 din OUG nr.92/2014 de modificare a OUG nr.77/2009, stipuleaza ca in situatia in care operatorii economici care detin licenta de organizare a jocurilor de noroc valabila la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta nu doresc continuarea activitatii pentru care au fost licentiati, pentru oprirea activitatii trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: lit.a) notifica renuntarea in termen de 120 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta la O.N.J.N. si la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora si (...) lit.c) achita taxa aferenta autorizatiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc prevazute de legislatia in vigoare la momentul acordarii acestora, in cuantumul si la termenul stabilit prin decizia Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N.", care la pct.43 lit.G din OUG nr.92/2014 este pentru jocurile tip slot-machine: 20.000 euro.

Asadar, sub toate formele sale reglementarea legala contine cerinta notificarii renuntarii la activitatea desfasurata, inceputa sub reglementarea OUG nr.77/2009, astfel cum a fost modificata, cum este si cazul recurentei reclamante, cu respectarea termenului imperativ de 120 de zile.

Rezulta ca textul legal enuntat, in vigoare la data formularii cererii de renuntare, pastreaza acelasi termen de 120 zile pentru activitatea de exploatare a aparatelor, cu conditia platii  sumelor stabilite in cuantumul prevazut de acest act normativ, precizat anterior.

Ca atare, pentru mentinerea valabilitatii licentei de organizare in perioada 01.07.2015-30.06.2016 recurenta-reclamanta avea obligatia sa achite taxa de licenta prevazuta in anexa la OUG nr.92/2014, respectiv 20.000 euro si nu conform Normelor Metodologice invocate, avand in vedere ca acestea nu se pot aplica retroactiv.

Cum din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta indeplinirea conditiilor expres prevazute pentru exploatarea celor 51 de aparate detinute de aceasta, in mod corect a aplicat si interpretat prima instanta prevederile legale cauzei cu care a fost investita.

In contextul dat, nu se pot retine argumentele expuse de recurenta in sensul refuzului nejustificat al O.N.J.N. si interpretarea eronata a art.27 din OUG nr.77/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, intervenite prin OUG nr.92/2014.

Fata de considerentele expuse, Curtea in temeiul art.496 Noul Cod de procedura civila, a respins recursul ca nefondat.