Nemotivarea hotararii. Sanctiune.

 

Cod procedura civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii), art. 261 alin. 1 pct. 5,  art. 295 alin. 1                       

Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, art. 6

 

Prin art. 261 alin. 1 pct.5 Cod proc. civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) s-a consacrat principiul general potrivit caruia hotararile trebuie sa fie motivate, judecatorii fiind datori sa arate in cuprinsul hotararii motivele de fapt si de drept in temeiul carora si-au format convingerea.

Pe de alta parte, conform art.295 alin.1 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) instanta de apel trebuie sa verifice, in limitele cererii de apel,  stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 4130 din 10 decembrie 2014.

 

Prin decizia civila nr. 760/1 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de reclamantul B.V.
impotriva decizia
civila nr. 277/18.11.2013 a Tribunalului Dambovita, pe care a casat-o cu trimitere
spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Dambovita. 

Sub un prim aspect, se impune a se preciza ca prin art. 261 alin. 1 pct.5 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) s-a consacrat principiul general potrivit caruia hotararile trebuie sa fie motivate, judecatorii fiind datori sa arate in cuprinsul hotararii motivele de fapt si de drept in temeiul carora si-au format convingerea.

Pe de alta parte, conform art.295 alin.1 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) instanta de apel trebuie sa verifice, in limitele cererii de apel,  stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

Or, in speta dedusa judecatii, din lecturarea deciziei, se constata ca tribunalul nu s-a  conformat dispozitiilor legale mentionate in precedent, analizand sumar si generic solutia primei instante si numai sub aspectul legalitatii, nu si al temeiniciei acesteia, nefacand nici o referire concreta la probatoriul administrat.

 In acest context, Curtea apreciaza ca indicarea, in considerentele deciziei, ca temei de drept al admiterii caii de atac art.304 pct.9 raportat la art. 312 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) nu reprezinta o simpla eroare materiala. Fara aratarea motivelor si a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.

Procedand astfel, tribunalul a incalcat in mod flagrant dreptul partilor la un proces echitabil, reglementat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, drept care impune in sarcina instantelor obligatia de a proceda la o examinare efectiva a mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta.

In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor  Omului a statuat constant, in jurisprudenta sa, ca, intrucat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete si efective, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca observatiile formulate de parti sunt in mod real „ascultate”, adica in mod corect examinate de catre instanta sesizata (Hotararea Artico impotriva Italiei, Hotararea Van der Hurt impotriva Olandei).

Este de precizat ca necesitatea asigurarii unei respectari efective a dreptului partilor la un proces echitabil, implica si ca acestea sa poata beneficia de accesul la dublul grad de jurisdictie, consacrat legislativ la data introducerii actiunii.

In considerarea argumentelor expuse, Curtea, in temeiul art. 312 alin.1, 2 si 3 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii, aplicabila in speta fata de dispozitiile art.24 si art.25 alin.1 Cod pr.civila, forma actuala) a admis recursul, a casat decizia
si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Dambovita.

 

(Judecator Cristina-Paula Brotac)