Clauzele din contractul colectiv de munca ce reprezinta obligatii de diligenta se transforma in obligatii de rezultat in cazul in care angajatorul incheie acte aditionale la contractele individuale de munca prin care se obliga la aceste prestatii.

 

Codul munci, art. 239 - 243

 

Angajatorul, semnatar al contractului colectiv de munca, interpretand clauzele (privind acordarea primei de vacanta, a mesei calde si a bonificatiei ) care in realitate reprezinta obligatii de diligenta ca fiind obligatorii, transformandu-le in obligatii de rezultat prin actul aditional la contractul individual de munca accepta in acest fel ca datoreaza salariatului aceste drepturi.

In  scopul acordarii efective a acestor drepturi si ca o confirmare a interpretarii date clauzelor in discutie angajatorul  prevede in bugetul propriu de venituri si cheltuieli sume reprezentand plata primei vacanta, hrana precum si alte sporuri.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 9  din 12 ianuarie 2011.

 

Prin actiunea inregistrata sub nr.1843/120/2010 reclamantul SMS a chemat in judecata paratii CJ si Scoala (…) denumita ulterior CCJ, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la plata drepturilor salariale prevazute si neacordate pentru anii 2008 - 2009, reactualizate cu indicele de inflatie, reprezentand prima de vacanta prevazuta de art. 11 alin.3 din CCM inregistrat sub nr.21 A din 31.01.2008 la DMPS Dambovita, valoarea unei mese calde zilnice si bonificatia procentuala acordata pentru stabilitate si imbunatatirea conditiilor de munca in raport de vechimea in institutie, conform art. 39 lit. a si f  din Legea nr.53/2003 republicata si conform art.15 din CCM, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul paratei Scoala (…) in functia de profesor (corepetitior), cu contract individual de munca incheiat pe durata nedeterminata de timp, ca la data de 31.12.2007 a fost perfectat contractul colectiv de munca din 31.12.2007, inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Dambovita sub nr. 21a/31.01.2008, prin care s-au stabilit drepturile si obligatiile partilor contractante, pe durata derularii contractului de munca, incepand cu 01.01.2007, ca prin actul aditional nr. 15 la CCM,  termenul de valabilitate al acestuia a fost prelungit expres si pentru anul 2009.

Reclamantul a mai sustinut ca, potrivit art.11 alin.1 din CCM/2008, salariatii au dreptul in fiecare an calendaristic la concediu de odihna platit, urmand ca pe langa indemnizatia de concediu sa primeasca si o prima de vacanta conform art.59 alin.3 din CCM la nivel national pe anii 2007 – 2010, inregistrat sub nr.2895 din 29.11.2006, iar conform art.15 din CCM/2008, pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca angajatorul are obligatia de a obtine aprobarea bugetului Consiliului judetean de fonduri suficiente pentru a putea asigura o masa calda zilnic de 10 lei pentru fiecare salariat, sau la alegere alimente, precum si o bonificatie procentuala acordata personalului contractual pentru stabilitate si imbunatatirea conditiilor la locul de munca, in functie de vechimea in institutie, conform art. 39 lit. a si f din legea nr. 53/2003 republicata :  pana la 5 ani – 20 % din salariul de baza; peste 5 ani – 25 % din salariul de baza.

Au fost anexate cererii, in copie CCMU din 31.12.2007 si actul aditional nr. 15 din 09.12.2009.

Parata Scoala (…) a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii, motivand ca prevederile contractului colectiv de munca se aplica personalului care a desfasurat munca pe o durata de 8 ore zilnic, ca reclamantul, incadrat ca profesor, a desfasurat activitate cu o norma didactica de 12 ore pe saptamana, astfel ca ii sunt incidente dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de invatamant, ca nu pot fi acordate bonificatiile si alocatiile de hrana personalului didactic, intrucat acestea nu au fost prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli, ca reclamantul a fost salarizat in temeiul Legii nr.128/1997 si a beneficiat de toate drepturile prevazute pentru cadrele didactice din invatamant, in acest sens pronuntandu-se si Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr. 183/03.02.2010, opozabila reclamantului.

Parata a mai precizat ca prin Hotararea nr.142/10.09.2009 a Consiliului Judetean Dambovita s-a aprobat o noua organigrama, in temeiul careia s-a emis dispozitia nr.54/14.09.2009 si actul aditional nr.55/14.09.2009 prin care reclamantul a fost incadrat cu program de 40 de ore saptamanal, in functia de expert, care il indreptateste sa beneficieze de dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de administratie publica, ca reclamantul a contestat atat hotararea nr.142/2009, cat si decizia nr.54/14.09.2009.

Si paratul CJ a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulate ca nefondata, motivand ca in urma auditului financiar efectuat asupra contului de executie bugetara a CJ pe anul 2008, Camera de Conturi Dambovita a constatat ca s-au acordat necuvenit pe baza CCM –ului drepturile ce formeaza obiectul cauzei de fata, atat salariatilor din aparatul propriu al paratului cat si pentru salariatii tuturor institutiilor aflate in subordinea Consiliului Judetean, acest aspect rezultand din decizia nr.S 321/30.10.2009 a Camerei de Conturi Dambovita si din incheierea nr.VI.43 din 24.02.2010 pronuntata de Curtea de Conturi a Romaniei – Departamentul de Coordonare a Verificarii Bugetelor Unitatilor Administrativ – Teritoriale din cadrul Camerei de Conturi Dambovita.

Urmare acestei situatii, CJ a solicitat in justitie anularea incheierii Curtii de Conturi a Romaniei mai sus mentionata, in dosarul civil nr.1190/120/2010 pe rolul Tribunalului Dambovita – Sectia Comerciala.

Tot ca urmare a situatiei prezentate, paratul a formulat in justitie actiuni de recuperare a acelorasi drepturi banesti cu cele solicitate in actiunea de fata si care fusesera acordate salariatilor din institutiile subordonate pentru anul 2008 si pe care Curtea de Conturi le-a apreciat ca necuvenite, in acest sens enumerand dosarele: 594/120/2010, 390/120/2010, 388/120/2010, 392/120/2010, 394/120/2010, 393, 389, 391, 1190 /120/2010, inregistrate la Tribunalul Dambovita – Sectia litigii de munca, avand ca obiect obligarea salariatilor la restituirea sumelor incasate necuvenit pe baza CCMU/2008.

Prin intampinarea formulata s-a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului CJ, intrucat bugetul Scolii Populare de Arte si Meserii a fost aprobat conform Legii nr.273/2006 privind finantele publice locale si potrivit atributiilor prevazute de Legea nr.215/2001 a administratiei publice locale, in baza HCJ de aprobare a acestui buget nr.4/30 ianuarie 2008 si 31/13.03.2009 pe anii 2008 – 2009, ca aprobarea bugetelor a fost facuta la propunerea Scolii Populare de Arte in vederea asigurarii necesarului de cheltuieli in care erau cuprinse si drepturile banesti ce formeaza obiectul prezentei cauze, iar in aceste conditii, nu poate fi obligat la plata drepturilor banesti, intrucat a aprobat cheltuielile necesare in acest sens.

Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta civila nr.1652 din data de 11 octombrie 2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de paratul CJ, s-a admis actiunea in sensul ca a fost obligat paratul CCJ sa plateasca reclamantului prima de vacanta, prevazuta de art.11 alin.3 din Contractul colectiv de munca, inregistrat sub nr.21a/31.01.2008 la Directia de Munca si Protectie Sociala Dambovita, valoarea de 10 lei a unei mese calde sau alimente si bonificatia procentuala pentru stabilitate si imbunatatirea conditiilor de munca prevazuta de art. 15 teza 3 si 4 din acelasi contract, cuvenite pentru perioada 01.01.2008-13.11.2009.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de paratul CJ, ca este neintemeiata intrucat a fost parte in contractul colectiv in baza caruia s-au acordat drepturi salariale personalului contractual din cadrul Scolii (…), in prezent CCJ, chiar daca contractul individual de munca a fost incheiat de reclamant cu acest parat.

Pe fondul cauzei, instanta de fond a retinut ca reclamantul a fost incadrat, in baza contractului individual de munca nr.22/01.12.1996, in functia de profesor cu norma intreaga, de 18 ore pe saptamana, pe durata nedeterminata, incepand cu data de 01.12.1996, iar in calitate de salariat al CCJ, a solicitat acordarea drepturilor prevazute in contractul colectiv de munca la nivel de administratie publica locala: prima de vacanta, valoarea unei mese calde zilnice si bonificatia pentru stabilitate si imbunatatirea conditiilor de munca.

Potrivit contractului colectiv de munca inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Dambovita sub nr.21a/31.01.2008, aplicabil si salariatilor personal contractual din cadrul CCJ, dupa cum se mentioneaza in partea referitoare la partile contractante, salariatii-personal contractual au dreptul, in fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna platit si primesc pe langa indemnizatia de concediu si o prima de vacanta, conform art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 (art. 11 alin. 3), o masa calda sau la alegere alimente, in valoare de 10 lei, precum si o bonificatie procentuala de 20% din salariul de baza, pentru o vechime pana la 5 ani si de 25 %, pentru salariatii cu o vechime de peste 5 ani (art. 15, tezele 3 si 4).

Conform dispozitiilor art. 239 din Codul muncii prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala.

Dispozitiile art.243 din Codul muncii prevad ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, iar neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.

Fata de caracterul imperativ al dispozitiilor mentionate, instanta de fond a constatat ca prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate se aplica tuturor salariatilor cu contract individual de munca, indiferent de functia ocupata sau daca au fost membri ai sindicatului care a participat la negocierea contractului respectiv.

Intrucat reclamantul este salariatul CCJ in baza contractului individual de munca incheiat la 01.12.1996, iar clauzele contractului colectiv de munca nu disting intre personalul contractual didactic si nedidactic, prin interpretarea logica a acestor clauze se ajunge la concluzia ca prevederile contractului sunt aplicabile si reclamantului, chiar daca indeplineste functia de profesor, incadrat cu o norma didactica de 18 ore saptamanal.

Prevederea cuprinsa la art.6 (1) din contractul colectiv se refera la durata normala a timpului de munca de 8 ore pe zi sau 40 de ore pe saptamana pentru personalul nedidactic, dar in cazul profesorilor norma didactica de munca, adica cea de predare efectiva, este de 18 ore, in conformitate cu prevederilor art.43 lit. c) din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.

Activitatea personalului didactic de predare cuprinde, potrivit art.42 (1) din lit.b) din legea mentionata, nu doar activitatile de predare-invatare, instruire practica si evaluare, ci si activitati de pregatire metodico-stiintifica si activitati de educatie complementara procesului de invatamant, care conduc la o durata normala a timpului de lucru astfel intregita tot de 40 ore saptamanal, asa cum s-a stabilit, de altfel, prin contractul colectiv de munca la nivel national si judetean in ramura invatamant.

Acceptarea punctului de vedere sustinut de angajator privind neaplicarea contractului colectiv de munca unei parti din personalul contractual ar conduce la incalcarea principiului nediscriminarii, prevazut de art. 5 (1) din Codul muncii.

Nici imprejurarea ca s-a dispus de catre Curtea de Conturi recuperarea drepturilor banesti acordate personalului contractual in baza contractului colectiv de munca, apreciindu-se ca au fost nelegal acordate, nu conduce la netemeinicia pretentiilor reclamantului pentru ca prin hotarari judecatoresti irevocabile, intrate in puterea lucrului judecat, s-au respins actiunile pentru raspunderea patrimoniala a salariatilor care au primit astfel de drepturi, retinandu-se in considerente tocmai valabilitatea contractului colectiv de munca si raspunderea pentru nerespectarea clauzelor, prevazuta de art.243 din Codul muncii (a se vedea sentintele nr. 686/14.04.2010 si 480/09.03.2010 pronuntate de Tribunalul Dambovita).

A apreciat instanta de fond ca neincluderea de catre angajator sau Consiliul Judetean Dambovita in bugetul de venituri a sumelor necesare pentru plata drepturilor banesti din contractul colectiv de munca, nu poate conduce la respingerea actiunii intrucat culpa revine angajatorului parat, iar nu reclamantului, astfel ca sunt indeplinite cerintele art.269 (1) din Codul muncii pentru admiterea actiunii si obligarea angajatorului la plata drepturilor solicitate, pe perioada solicitata, dar pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009 care a modificat sistemul de salarizare al personalului contractual din administratia publica locala.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Criticand sentinta, recurentul-parat CCJ, arata ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca in perioada de referinta intimatul-reclamant a fost incadrat in functia de profesor cu norma intreaga de 18 ore/saptamana.

De asemenea, in mod nelegal instanta de fond a extins prevederile CCM incheiat intre Sindicatul Liber din cadrul Administratiei Publice la orice salariat care isi desfasoara activitatea in cadrul institutiilor subordonate Consiliului Judetean, indiferent de temeiul juridic al incadrarii si salarizarii acestuia, considerand fara temei ca intimatul-reclamant intrunea conditiile impuse prin dispozitiile CCM la nivel de ramura  „administratie publica”.

Astfel, potrivit dispozitiilor CCM 21A/31.01.2008 drepturile prevazute in art.15 se acorda numai pentru personalul contractual care are calitatea de membru al Sindicatului Liber din Administratia Publica.

Un alt motiv de recurs invocat de paratul CCJ, este acela ca, tot in mod gresit instanta de fond a asimilat norma didactica detinuta de intimatul-reclamant in perioada de referinta cu timpul normal de munca de 8 ore/zi sau 40 ore/saptamana facand trimitere la Legea 128/1997 in temeiul careia a fost incadrat si salarizat intimatul-reclamant, fara insa sa analizeze decizia civila nr.183/3.02.2010 a Curtii de Apel. Ploiesti, fisa postului, clauzele actului aditional la contractul individual de munca si apararile paratei institutii.

De asemenea, instanta de fond a omis sa analizeze faptul ca intimatul- reclamant, incadrat si salarizat conform Legii 128/1997 a fost beneficiarul tuturor drepturilor prevazute in acest act normativ; instanta de fond nu a motivat sentinta prin prisma apararilor recurentului-parat in sensul ca prin anexa la contract si fisa postului s-a prevazut expres ca sunt aplicabile prevederile CCM din ramura invatamant; instanta de fond a retinut, fara temei, ca intimatul-reclamantul a solicitat institutiei acordarea drepturilor specifice administratiei publice.

Totodata,  in mod gresit instanta de fond a obligat paratii sa acorde intimatului-reclamant drepturile solicitate pentru perioada 01.01.2008- 13.11.2009 fara sa observe ca potrivit dispozitiei nr.54/14.09.2009 si a Actului aditional nr.55/14.09.2009 la contractul individual de munca, intimatul-reclamant a fost incadrat pe functia de expert cu program de 40 ore/saptamana (8 ore/zi), data de la care este indreptatit sa primeasca toate drepturile prevazute in CCM la nivel de administratie publica.

Un ultim motiv de recurs se refera la faptul ca sentinta recurata este nelegala si sub aspectul ca instanta de fond nu a analizat si nu a aratat motivele pentru care a indepartat apararile CJ, incalcand astfel disp. art.261 Cod procedura civila.

In motivele de recurs invocate de paratul CJ, se arata ca instanta de fond in mod nejustificat i-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate prin intampinare, deoarece CCJ functioneaza ca institutie publica de interes judetean, cu personalitate juridica distincta, iar intre intimatul-reclamant si recurentul-parat CJ nu au existat si nu exista raporturi de serviciu.

Mai arata  recurentul-parat ca in mod gresit instanta de fond a admis actiunea intimatului-reclamant intrucat drepturile solicitate de acesta s-au acordat numai pentru personalul contractual care avea calitatea de membrii de sindicat si de prevederile Contractul Colectiv de Munca inregistrat sub numarul 21A/31.01.2008 beneficiaza numai personalul contractual din Sindicatului Liber Administratia Publica, al carui membru intimatul - reclamant nu s-a dovedit a fi.

De asemenea, instanta de fond a confundat norma didactica specifica cadrelor didactice, reglementata prin Legea nr.128/1997 cu durata normala a timpului de lucru prevazuta pentru personalul contractual si totodata, nu s-a pronuntat asupra apararilor si probelor invocate de catre recurentul-parat Consiliul Judetean Dambovita, pronuntand astfel o hotarare cu incalcarea dispozitiilor art.264 Cod procedura civila, omisiunea instantei de fond facand imposibil controlul legalitatii si temeiniciei sentintei cu privire la neanalizarea motivelor si neinvocarea probelor administrate.

Curtea, verificand sentinta recurata in raport de criticile formulate de recurentii-parati, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de proba administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 Cod procedura civila constata ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Referitor la recursul declarat de CCJ Curtea a constatat ca motivele invocate sunt nefondate.

In ce priveste sustinerile din recurs privind nepronuntarea instantei de fond asupra apararilor si probelor invocate de recurentul – parat Centrul Judetean de Cultura Dambovita, curtea a constatat ca acestea sunt nefondate, instanta de fond analizand in ansamblu probatoriul administrat in cauza, motivand in fapt si in drept solutia pronuntata.

Si critica referitoare la aplicabilitatea CCM incheiat de Sindicatul Liber „Administratie publica” si CJ apare ca nefondata.

Curtea a retinut ca un aspect important privind aplicabilitatea acestui contract colectiv este prevederea din art.239 Codul muncii care stabileste ca prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala, iar art.11 precizeaza - clauzele colective de munca produc efecte pentru toti salariatii din unitate, in cazul contractelor colective de munca incheiate la acest nivel.

De altfel, din adeverinta nr. 90/2.12.2010 reiese ca intimatul reclamant are calitatea de membru al Sindicatului Liber „Administratia publica”.

Critica referitoare la faptul ca instanta a facut o gresita interpretare si aplicare a legii deoarece confunda norma didactica aplicabila cadrelor didactice, reglementata de legea speciala nr.128/1999, cu durata normala a timpului de lucru este de asemenea nefondata.

CCJ apartinand categoriei de asezaminte culturale si nu unitati scolare, nu se incadreaza in nici unul din ciclurile, respectiv treptele invatamantului preuniversitar.

Intimatul reclamant a fost angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata la CCJ incepand cu 1.12.1996, asa cum rezulta din contractul individual de munca nr.22/1996, fiind exclusiv salariatul acestui asezamant cultural.

Din acest contract, valabil in perioada de referinta 2008 – 2009, rezulta ca intimatul reclamant nu a beneficiat de drepturile prevazute pentru cadrele didactice din invatamant, exemplu fiind durata concediului de odihna, limitat la 21 zile pe an. Mai mult, nu exista nici un document – contract individul de munca, act aditional -  din care sa rezulte, asa cum sustine recurentul CCJ, ca intimatului reclamant  ii erau aplicabile dispozitiile Legii 128/1997 sau prevederile CCM pe ramura invatamant.

Potrivit inscrisurilor depuse, intimatul reclamant desfasura programul de lucru normal - acela de 40 de ore saptamanal, conform art.109(1) din codul muncii

Nu are relevanta in cauza faptul ca angajatorul face referire la o norma de munca, prin similitudine cu norma didactica din invatamant, cu atat mai mult cu cat si in invatamant, activitatea completa efectuata de un cadru didactic insumeaza 40 de ore saptamanal deoarece prin aplicarea OG 103/1998 si a Legii nr.109/1999 norma didactica cuprinde in afara activitatilor de predare si activitati de pregatire metodico-stiintifice, al caror timp alocat intregeste saptamana de lucru la nivelul maxim de 40 de ore pe saptamana.

Nici critica potrivit careia nu s-a avut in vedere ca s-a dispus de catre Curtea de Conturi recuperarea drepturilor banesti acordate personalului contractual in baza contractului colectiv de munca, apreciindu-se ca au fost nelegal acordate, nu poate fi primita.

Corect a retinut instanta de fond ca prin hotarari judecatoresti irevocabile, intrate in puterea lucrului judecat, s-au respins actiunile pentru raspunderea patrimoniala a salariatilor care au primit astfel de drepturi, retinandu-se in considerente tocmai valabilitatea contractului colectiv de munca si raspunderea pentru nerespectarea clauzelor, prevazuta de art.243 din Codul muncii.

Curtea a avut in vedere ca angajatorul reclamantului, semnatar al contractului colectiv de munca, a interpretat clauzele art.11 alin.3 si respectiv art.15 privind acordarea primei de vacanta, a mesei calde si a bonificatiei - invocate drept temei de reclamant si care in realitate reprezinta obligatii de diligenta,ca fiind obligatorii pentru angajator, transformandu-le in obligatii de rezultat prin actul aditional la contractul individual de munca incheiat la 14.09.2009 acceptand in acest fel ca datoreaza salariatului aceste drepturi.

In  scopul acordarii efective a acestor drepturi, recurentul-parat a prevazut in bugetul propriu de venituri si cheltuieli sume reprezentand plata primei vacanta, hrana precum si alte sporuri, asa cum rezulta din inscrisul de la dosarul de fond.

Prin urmare, corect a stabilit instanta de fond ca reclamantul are dreptul la prima de vacanta, c/val unei mese calde si la bonificatia procentuala pentru stabilitate si imbunatatirea conditiilor de munca pentru perioada 1.01.2008- 13.11.2009.

Referitor la critica recurentului Consiliului Judetean Dambovita privind faptul ca instanta a respins in mod nejustificat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Judetean Dambovita, Curtea va retine ca aceasta este nefondata.

Astfel, calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii, situatie ce rezulta din calitatea Consiliului Judetean Dambovita de parte in Contractul Colectiv de Munca nr. 21A/31.01.2008 invocat de reclamantul intimat ca temei al pretentiilor sale, respectivul contract generand drepturi si obligatii in favoarea partilor.

In plus, art.6 din OUG nr.118/2006 stabileste ca autoritatile administratiei publice in subordinea carora functioneaza asezamintele culturale, aproba pentru acestea: regulamentele de organizare si functionare proprii; numarul de posturi; statul de functii; bugetul de venituri si cheltuieli.

Prin urmare, calitatea procesuala a Consiliului Judetean Dambovita este data chiar de actul normativ ce reglementeaza activitatea asezamintelor culturale.

Referitor la celelalte critici formulate de acest recurent - respectiv faptul ca reclamantul nu a facut dovada ca este membru de sindicat, ca instanta a confundat norma didactica specifica cadrelor didactice cu durata normala a timpului de lucru si nu a analizat probatoriul administrat de Consiliului Judetean Dambovita, Curtea le-a respins pentru considerentele expuse mai sus.

De altfel, in probatoriul administrat, recurentul CJ face referire la aceeasi constatare a Curtii de Conturi la care se refera si recurentul CCJ.

Pentru aceste considerente, Curtea avand in vedere ca in cauza nu sunt indeplinite nici unul din motivele de casare sau de modificare a hotararii prevazute de disp.art.304 si 3041 c.pr.civila, in temeiul disp.art. 312 c.pr.civila a respins ca nefondate recursurile formulate.

 

 (Judecator Cristina Moiceanu)