Suspendarea judecatii pâna la definitivarea cercetarilor penale in alta cauza.

Conditii necesare.

 

Index tematic: Codul de procedura civila

 

Legislatie relevanta :  art.413  din Codul de procedura civila

 

Rezumatul problemei de drept:

Pentru a fi aplicabile dispozitiile art.413 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila este necesar ca solutionarea  procesului in cadrul caruia se cere suspendarea judecatii sa fie influentata in mod determinant de solutia ce urmeaza a se pronunta in dosarul penal.

Legalitatea actului administrativ contestat trebuie examinata raportat la materialul probator administrat in cauza si dispozitiile legale incidente, fiind fara relevanta conditiile concrete in care adeverinta SNIIA a fost emisa, respectiv daca aceasta a avut loc prin savârsirea vreunor infractiuni de catre medicul Raileanu Adrian, cercetarile penale efectuate impotriva acestuia si rezultatul lor neputând influenta modalitatea de solutionare a prezentei cauze, intrucât daca se va stabili ca adeverinta SNIIA a fost emisa prin savârsirea vreunei infractiuni ori nu exista o astfel de infractiune, efectele produse de aceasta in legatura cu cererea de plata sunt identice.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 221 din 19 ianuarie 2018

 

Prin   incheierea  din data de 24 octombrie 2017 Tribunalul P.,   in temeiul art. 413 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. a suspendat  solutionarea judecarii cauzei pâna la solutionarea dosarului penal nr. …/P/2016 inregistrat pe rolul Parchetului de pe lânga Judecatoria P..

           Instanta de fond a retinut  ca in dosarul nr. …/105/2016, Parchetul de pe lânga Judecatoria P. a dispus inceperea urmaririi penale, in rem, cu privire la activitatea doctorului R.A., pentru savârsirea infractiunilor prev. de fals material in inscrisuri oficiale si abuz in serviciu, fapte prevazute de art. 320 si art. 297 din Codul penal.

Astfel, fata  de imprejurarea  ca doctorul R.A. a emis adeverinta care a stat la baza acordarii ajutoarelor solicitate, motivul emiterii procesului verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creantelor bugetare contestat fiind tocmai faptul ca doctorul R.A. nu mai avea competenta medicala necesara pentru a emite adeverinta mentionata anterior.

Impotriva acestei incheieri a formulat recurs Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean P.,
criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea continuarii judecatii.

           
In motivarea recursului,
recurenta pârâta a aratat ca prin incheierea criticata instanta a dispus suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea dosarului penal nr. …/P/2016 inregistrat pe rolul Parchetului de pe lânga Judecatoria P., retinând ca doctorul R.A. a emis adeverinta care a stat la baza acordarii ajutoarelor solicitate, ca motivul emiterii procesului verbal de constatare a creantelor bugetare a fost faptul ca acest doctor nu mai avea competenta medicala necesara pentru emiterea adeverintei, precum si ca solutionarea cauzei depinde de modul de solutionare a dosarului penal.

Recurenta a mai sustinut ca dispozitiile art.413 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila reglementeaza o suspendare facultativa a cauzei iar nu una obligatorie, magistratul trebuind sa motiveze inrâurirea hotarâtoare pe care infractiunea ce formeaza obiectul urmaririi penale ar avea asupra hotarârii ce urmeaza sa o dea, câta vreme urmarirea penala a inceput
in rem
si nu
in personam.

Obiectul prezentei cauze il reprezinta examinarea legalitatii actelor emise de APIA cu privire la reclamanta L.M.M., iar sesizarea penala formulata la 11.08.2016 de catre APIA vizeaza cercetari fata de aspectele sesizate de petentul S.G., vizând si faptul ca numitul B.G.D. a declarat la APIA mai multe capete bovine decât detine la ferma sa din B..

De asemenea, procesele verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare au la baza imprejurarea ca adeverintele SNIIA nu pot fi luate in considerare intrucât nu au fost emise de catre persoana cu atributii legale in acest sens, nefiind respectate dispozitiile art.11 alin.2 lit.c din OMADR nr.573/2014 si nu pot face dovada efectuarii la zi a actiunilor prevazute in Programul actiunilor de supraveghere, prevenire, control si eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protectia animalelor si protectia mediului, de identificare si inregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor si caprinelor.

Prin intâmpinare
, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si nelegal si mentinerea incheierii de sedinta din data de 24.10.2017, precizând ca dispozitiile art.413 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila confera judecatorului prerogativa suspendarii unei cauze in situatia inceperii urmaririi penale pentru o infractiune care ar avea o inrâurire hotarâtoare asupra hotarârii ce se va pronunta in acest dosar, astfel ca interpretarea recurentei ca urmarirea penala trebuie sa fie una
in personam
care sa vizeze persoana din dosarul civil a carui suspendare este discutata, este total eronata.

A mai precizat intimata reclamanta ca legiuitorul nu face distinctie intre urmarirea penala
in rem
sau
in personam,
textul de lege impunând neechivoc conditia declansarii urmaririi penale pentru o infractiune, precum si existenta unor elemente suficiente, din care sa rezulte ca existenta infractiunii ar avea o inrâurire hotarâtoare asupra solutiei ce urmeaza sa se pronunte in cauza suspusa suspendarii, aceasta interpretare fiind data si de ICCJ – CDCD in decizia nr.21 din 3 aprilie 2017 pronuntata in dosarul nr. 3945/1/2016.

Intimata reclamanta a solicitat a se constata ca sunt indeplinite cele doua conditii impuse de legiuitor, si anume: exista demarata urmarirea penala pentru o infractiune; urmarirea penala vizeaza actele emise de doctorul R.A. in exercitarea publica a functiei sale, deci implicit adeverintele medicale emise de acest medic tuturor fermierilor si care au stat la baza validarii de catre APIA a dosarelor cu cereri de acordare sprijin financiar; obiectul prezentei cauze vizeaza contestarea de catre aceasta a deciziei de solutionare nr.18/27.07.2016, emisa de intimata APIA si Procesului verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creantelor bugetare nr. 5641/14.06.2016 acte in baza carora reclamanta a fost obligata sa restituie sprijinul financiar acordat de APIA; la baza cererii si a dosarului de acordare a sprijinului financiar a stat adeverinta medicala emisa de dr. R.A. si comunicata in format electronic de acesta catre APIA, fiind astfel evidenta inrâurirea hotarâtoare a rezultatului procesului penal asupra solutiei ce urmeaza a se pronunta in cauza.

Intimata reclamanta a apreciat ca in mod corect instanta de fond a constatat indeplinirea conditiilor impuse de art.413 alin.1 pct.2, retinând prin incheierea atacata ca solutionarea prezentului dosar depinde de modalitatea de solutionare a dosarului penal, argumente pentru care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea incheierii de sedinta recurata ca fiind legala si temeinica.

In sustinerea intâmpinarii, intimata reclamanta a depus la dosar decizia ICCJ – CDCD nr.21/2017.

La termenul de judecata din data de 19.01.2018, recurenta a depus la dosar adresa Parchetului de pe lânga Judecatoria P. emisa in dosarul nr. …/P/2016.

Examinând incheierea recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 488 Noul Cod de procedura civila, Curtea  a retinut ca recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmeaza
:

Prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat anularea deciziei de solutionare nr.18/27.07.2016 emisa de intimata APIA in solutionarea contestatiei administrative formulata de aceasta si inregistrata sub nr.18/28.06.2016, precum si a Procesului verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creantelor bugetare nr. 5641/14.06.2016, exonerarea sa de la restituirea sumelor stabilite de intimata, in cuantum de 2275 lei, prin intermediul actelor contestate si a eventualelor accesorii ce se vor calcula in sarcina sa, precum si suspendarea executarii actelor administrative contestate, pâna la pronuntarea instantei de fond.

Prin incheierea din 24.10.2017, Tribunalul P.– Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a dispus suspendarea judecarii cauzei pâna la solutionarea dosarului penal nr. …/P/2016 al Parchetului de pe lânga Judecatoria P., conform dispozitiilor art.413 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila.

Pentru a pronunta aceasta incheiere, judecatorul fondului a retinut in esenta ca in dosarul penal precizat s-a dispus inceperea urmaririi penale
in rem
in legatura cu activitatea doctorului R.A. pentru savârsirea infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale si abuz in serviciu, prevazute de art.320 si art.297 din Codul penal, ca acest doctor a emis adeverinta care a stat la baza acordarii ajutoarelor solicitate, motivul emiterii procesului verbal de constatare a neregulilor si stabilire a creantelor bugetare contestat fiind tocmai faptul ca doctorul R.A. nu mai avea competenta medicala necesara pentru a emite adeverinta precizata, precum si ca solutionarea prezentei cauze depinde de solutionarea dosarului penal.

Curtea a apreciat ca nu pot fi primite considerentele instantei de fond expuse intrucât in cauza nu exista situatia premisa reglementata de dispozitiile art.413 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila, respectiv ca solutionarea prezentului dosar sa fie influentata in mod determinant de solutia ce urmeaza a se pronunta in dosarul penal, sustinerile recurentei privind acest aspect fiind corecte.

Astfel, Curtea a constatat ca instanta de fond a fost investita cu o actiune ce are ca obiect constatarea nelegalitatii procesului verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. 5641/2016, prin care, in esenta, s-a stabilit in sarcina de plata a reclamantei suma de 2275 lei, ca fiind sprijin financiar pentru schemele de plati nationale directe complementare in sector zootehnic la specia bovine incasat necuvenit de catre aceasta, ca urmare a faptului ca adeverinta SNIIA anexata cererii de plata a fost emisa de dr. R.A., care nu era competent sa o emita, intrucât nu avea incheiat un contract de concesiune cu DSVSA, fiind incalcate dispozitiile art.2 alin.5 din OANSVSA nr.40/2010 si art.6 lit.a din OAMDR nr.920/2013.

De asemenea, Curtea a apreciat ca legalitatea procesului verbal precizat trebuie examinata raportat la materialul probator administrat in cauza si dispozitiile legale incidente, fiind fara relevanta conditiile concrete in care adeverinta SNIIA a fost emisa, respectiv daca aceasta a avut loc prin savârsirea vreunor infractiuni de catre medicul R.A..

Ca urmare, cercetarile penale efectuate impotriva doctorului R.A., precum si rezultatul acestora nu sunt de natura sa influenteze in vreun fel modalitatea de solutionare a prezentei cauze, intrucât si daca se va stabili ca adeverinta SNIIA a fost emisa prin savârsirea vreunei infractiuni ori nu exista o astfel de infractiune efectele produse de aceasta in legatura cu cererea de plata sunt identice.

Neexistând  o legatura inrâuritoare intre soarta actiunii pendinte si a celei penale din dosarul mentionat, Curtea apreciaza ca este lipsita de relevanta modalitatea de incepere a urmaririi penale in cadrul acestuia, respectiv in rem sau in personam.

 

      Autorul sintezei,

        Judecator Ionel Stanescu