Adeverinţe emise de angajatori, Verificarea legalităţii
11 martie 2020Transformarea postului în post cu studii superioare. Obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind transformarea postului deţinut la terminarea studiilor superioare din „muncitor calificat" post de în inspector/consilier cu studii superioare de lungă durată
11 martie 2020
Răspunderea patrimonială a salariatului pentru încălcarea obligaţiei de confidenţialitate. Caracterul de documente confidenţiale
Cuprins pe materii: Litigii de muncă
Indice alfabetic: Răspunderea patrimonială a salariatului pentru încălcarea obligaţiei de confidenţialitate. Caracterul de documente confidenţiale
O 9 9 9
Temei de drept: art. 254 din Codul muncii
Deşi, printr-o anumită faptă a salariatului angajatorul poate fi vătămat în drepturile sale, ceea ce trebuie verificat este dacă fapta angajatului este ilicită şi dacă este cauzatoare a unui prejudiciu. Procesele verbale de predare-primire a postului de la punctul de lucru unde salariatul îşi desfăşoară activitatea nu sunt necesare executării şi evidenţei serviciului de pază şi ca atare nu li se poate atribui caracterul unor documente confidenţiale.
Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 388/5.06.
2018
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 27.10.2017 reclamanta SC „X.” SRL în contradictoriu cu pârâtul Y. a solicitat obligarea acestuia la plata daunelor interese în cuantum de 6.000 lei pentru accesul şi folosirea fără drept a unor informaţii cu caracter confidenţial şi la plata daunelor interese în cuantum de 4.000 lei, pentru nerespectarea contractului de muncă şi a obligaţiilor asumate prin fişa postului.
A solicitat şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 114/1.02.2018 Tribunalul Vaslui respinge acţiunea formulată de reclamanta SC „X.” SRL în contradictoriu cu pârâtul Y. ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere solicitat de pârât privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine următoarele:
„Y. este salariatul societăţii reclamantei, aşa cum rezultă din documentele depuse la dosar, în funcţia de agent de securitate, la postul 2 Cimitir.
Prin cererea de chemare în judecată, SC „X.” SRL a solicitat obligarea pârâtului Y. la plata daunelor interese în cuantum de 6.000 lei pentru accesul şi folosirea fără drept a unor informaţii cu caracter confidenţial şi la plata daunelor interese în cuantum de 4.000 lei, pentru nerespectarea contractului de muncă şi a obligaţiilor asumate prin fişa postului.
Codul muncii (Legea nr. 53/2003) statuează cadrul şi condiţiile în care este antrenată răspunderea patrimonială a salariaţilor.
Art. 254 Codul muncii, pe care reclamanta îşi întemeiază cererea de chemare în judecată, prevede că salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Legiuitorul a definit şi reglementat răspunderea patrimonială a salariaţilor ca fiind o răspundere contractuală, faţă de aspectul că, raporturile juridice dintre părţi se întemeiază pe contractul individual de muncă.
Din analiza prevederilor articolului sus menţionat rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulative următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului.
Deşi la dosarul cauzei nu există depus contractul individual de muncă, instanţa din actele anexate cererii de chemare în judecată, constată că, relaţiile de muncă între cele două părţi, reclamantă şi pârât sunt în fiinţă.
În ceea ce priveşte calitatea de salariat, condiţia se constată a fi îndeplinită.
Fapta ilicită şi personală constă în conduita salariatului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului, acţiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale angajatorului.
Pretenţiile reclamantei se întemeiază pe faptul că Y. a folosit fără drept unele informaţii cu caracter confidenţial şi nu a respectat contractul individual de muncă şi obligaţiile asumate prin fişa postului.
Din verificările portalului instanţelor de judecată şi aşa cum recunoaşte şi reclamanta, Y. a chemat în judecată SC „X.” SRL în vedere obligării acesteia la plata unor drepturi salariale neacordate şi cuvenite legal. În probaţiunea pretenţiilor sale a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi în cadrul acestei probe a depus în copie procesele verbale de predare-primire a postului de la punctul de lucru unde acesta îşi desfăşura activitatea.
SC „X.” SRL, reclamanta din prezentul dosar, consideră că procesele verbale de predare- primire a postului, utilizate ca probă de Y. în acel dosar, au fost obţinute de pârât ilegal prin fotocopiere, încălcând astfel obligaţia de fidelitate faţă de angajator în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Apreciază că au fost încălcate prevederile din fişa postului potrivit cărora, salariatul se obligă: „să asigure confidenţialitatea datelor şi informaţiilor de care ia cunoştinţă în timpul executării serviciului, atât pe perioada angajării cât şi după încetarea contractului individual de muncă; să asigure păstrarea în bune condiţiuni a documentelor de serviciu de la posturile de pază fiindu-le interzis cu desăvârşire divulgarea conţinutului acestora, multiplicarea, copierea sau folosirea în interes personal a acestor documente, aceste aspecte constituind abateri disciplinare grave şi dă dreptul angajatorului, pe lângă încetarea de îndată a contractului individual de muncă, de a solicita daune morale şi materiale la instanţele judecătoreşti competente.”; “să păstreze secretul de stat şi de serviciu.”
De asemenea, SC „X.” SRL precizează că Y. nu a respectat nici prevederile (tot din fişa postului) referitoare la „Sustragerea sau copierea, filmarea sau fotografierea înscrisurilor şi documentelor aparţinând angajatorului din posturile de pază unde îşi desfăşoară activitatea sau alte documente ale angajatorului care sunt destinate uzului intern, precum şi ale obiectivului păzit”, prevederi a căror nerespectare atrage sancţionarea cu desfacerea imediată a contractului individual de muncă. Totodată, folosirea acestor documente şi înscrisuri obţinute în mod ilicit, fără acordul angajatorului, atât pe timpul derulării prezentului, cât şi după încetarea acestuia, dă dreptul angajatorului să solicite daune de la salariat.
Înscrisurile şi documentele aparţinând SC „X.” SRL constituie proprietate privată şi intelectuală.
Fotografierea, filmarea, multiplicarea, copierea de înscrisuri şi documente din posturile de pază aparţinând angajatorului sau alte documente aparţinând beneficiarului/angajatorului, de către salariaţi pentru a le folosi în interes personal sau pentru a le înstrăina altor persoane fără acordul angajatorului se va sancţiona cu desfacerea Contractului individual de muncă dând dreptul angajatorului de a solicita plata de daune interese şi materiale.”
Componentă a disciplinei muncii, obligaţia de fidelitate este reglementată de prevederile art. 39 alin. (2) lit. d) Codul muncii, în speţă şi în fişa postului , iar în mod distinct şi corelat art. 39 alin. (2) lit. f) Codul muncii reglementează şi obligaţia salariatului de a respecta secretul de serviciu. Cele două obligaţii de fidelitate şi de respectare a secretului de serviciu (confidenţialitate) se află una faţă de alta într-un raport de la întreg la parte. Altfel spus, în înţelesul său complet, obligaţia de fidelitate încorporează şi obligaţia de confidenţialitate (de a nu divulga secretul de serviciu).
Instanţa reţine că săvârşirea unei fapte ilicite si personale de către salariat în legătură cu munca sa este de esenţa răspunderii patrimoniale. Inexistenţa faptei ilicite personale si prejudiciabile a salariatului cât si lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta salariatului si producerea prejudiciului conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.
Dovada existenţei unei fapte ilicite săvârşite în legătură cu munca de către salariat, respectiv dovedirea în instanţă a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului, potrivit articolului 287 Codul muncii.
În speţă, instanţa constată că într-adevăr în cuprinsul fişei postului la contractul individual de muncă nr. 1742/23.07.2015 încheiat între părţi au fost prevăzute expres atribuţiile principale ale pârâtului, individualizându-se totodată informaţiile considerate confidenţiale - informaţii proprietatea angajatorului.
Numai că, procedând la analiza probatoriilor încuviinţate şi administrate în cauză, raportat la normele de drept material aplicabile respectiv Codul muncii, Tribunalul apreciază că fotocopierea respectivelor înscrisuri de către Y. nu reprezintă o încălcare a obligaţiei de fidelitate.
Astfel, obligaţia de fidelitate constituie o componentă a disciplinei muncii şi este o obligaţie principală a salariatului, pe durata executării contractului său individual de muncă, de a se abţine de la săvârşirea oricărui act sau fapt ce ar putea dăuna intereselor angajatorului, fie prin concurenţă, fie prin lipsă de discreţie cu privire la informaţiile confidenţiale secrete, privindu-l pe angajator, de natură tehnică, economică, managerială, comercială la care are acces permanent sau ocazional, prin activitatea pe care o desfăşoară.
Or, în speţă, este evident că prin fotocopiere înscrisurilor privind organizarea serviciului de bază, salariatul Y. nu a săvârşit acte sau fapte care să dăuneze activităţii angajatorului său. Pe perioada derulării raporturilor de muncă, acesta nu a desfăşurat nici o activitate contrară intereselor SC „X.” SRL, neexistând nici o prevedere care să imprime acelor procese verbale un caracter confidenţial.
Pe de altă parte, Tribunalul constată că reclamanta nu a fost în măsură a dovedi, deşi sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul muncii că pârâtul ar fi folosit acele date din procesele verbale sus menţionate „în mod ilicit” .
Utilizarea în instanţă, a înscrisurilor privind organizarea serviciului de pază de către pârât, anexate cauzei, de la filele 10 - 15 ce atestă predarea-primirea postului nu reprezintă o încălcare a fişei postului, în concret a clauzei de fidelitate. Aceasta întrucât nu trebuie neglijat principiul liberei circulaţii a informaţiei, cât şi împrejurarea că datele din procesele verbale menţionate se puteau obţine şi din alte surse, acestea fiind documente cu caracter public, neavând caracter confidenţial.
Acceptând chiar ipoteza reclamantei, în sensul că respectivele înscrisuri fac parte din categoria informaţiilor clasificate drept confidenţialitate şi că prin utilizarea acestor informaţii obţinute în calitate de angajat, s-ar fi încălcat atribuţiile principale înserate în fişa postului, nu trebuie neglijat însă că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului ca formă a răspunderii contractuale se impunea a fi dovedită existenţa prejudiciului, ca o condiţie necesară a angajării acestei forme a răspunderii, condiţie nedovedită în cauză.
Prejudiciul constă în consecinţele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării de către pârât a obligaţiilor arătate de către reclamant.
Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită şi beneficiul de care aceasta a fost lipsită. Reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului pretins, deşi, după cum s-a reţinut sarcina probei îi revenea.
Totodată, nu trebuie neglijat că în calculul daunelor interese pe care ar fi obligat să le plătească salariatul ca urmare a nerespectării atribuţiilor inserate în fişa postului se va ţine cont de valoarea de piaţă a informaţiei respective, diminuarea profitului obţinut de angajator în urma publicităţii informaţiei, aspecte de asemenea nedovedite în cauză de SC „X.” SRL, conform art. 287 Codul muncii.
Cu privire la vinovăţia pârâtului, instanţa de judecată reţine că pentru antrenarea răspunderii, vinovăţia făptuitorului poate fi atât sub forma intenţiei cât şi sub forma culpei.
Prin imputarea unei fapte prejudiciabile fără vreo legătură cu vinovăţia salariatului nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale conform art. 254 Codul muncii.
Raportat celor expuse mai sus, instanţa respinge acţiunea formulată de reclamanta SC „X.” SRL, în contradictoriu cu pârâtul Y., ca neîntemeiată.
Deoarece pârâtul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu , Tribunalul respinge acest capăt de cerere , ca neîntemeiat.
Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia in sensul celor reţinute de către instanţa de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 270 din Codul muncii, prezenta cauză este scutită de taxă judiciară de timbru.”
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta SC „X.” SRL, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Motivează apelanta că intimatul este salariat al SC „X.”, şi că a formulat o acţiune la Tribunalul Tulcea, depunând la dosar mai multe înscrisuri intitulate procese verbale de organizare a serviciului de paza, înscrisuri obţinute în mod abuziv şi ilicit prin fotocopiere, încălcând astfel obligaţiile contractuale asumate, precum şi obligaţiile asumate prin fişa postului.
Arată că salariatului îi incumbă ope legis obligaţia de confidenţialitate, obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă, obligaţia de a respecta secretul de serviciu în virtutea art. 39 alin. (2) lit. c şi f) din Codul muncii, iar intimatul Y., a obţinut şi folosit fără drept unele informaţii cu caracter confidenţial care aparţin SC „X.” SRL.
Apelanta consideră că intimatul nu a intrat în posesia înscrisurilor privind organizarea serviciului de pază, în mod legal, sens în care prezumţia de bună-credinţă a fost răsturnată.
Apreciază apelanta, că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 254 din Codul muncii.
Susţine că din cauza nerespectării obligaţiei legale a intimatului de-a păstra confidenţialitatea şi secretul de serviciu, societatea poate fi sancţionată contravenţional şi se poate ajunge până la ridicarea licenţei de funcţionare şi plata daunelor interese către beneficiarii serviciilor de pază deoarece obţinerea unor contracte prin licitaţie publică se face prin stabilirea unor criterii economice şi a unor sisteme de punctaj care permit calcularea unei note medii.
Consideră că este evidentă atât existenţa faptei ilicite cât şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta intenţionată a salariatului şi prejudiciul creat.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Intimatul formulează întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
În susţinerea apărării arată că este angajatul firmei reclamante în funcţia de "agent de securitate", iar serviciul şi-l execută în postul 2 "CIMITIR" şi deoarece angajatorul nu i-a plătit orele suplimentare lucrate, şi orele lucrate sâmbăta, duminica şi în sărbătorile legale, prevăzute de dispoziţiile art. 139-142 din Legea nr. 53/2003, s-a adresat instanţei de judecată Tribunalul Tulcea, pe rol fiind dosarul civil nr. XX60/88/2017 cu termen de judecată 23.04.2018.
Susţine că în mod tendenţios reclamanta face afirmaţia că a obţinut şi folosit unele “informaţii cu caracter confidenţial" - dar fără a face precizarea care sunt aceste date cu caracter confidenţial, înscrisurile care au fost depuse la instanţă sunt documente publice care pot fi vizionate de orice persoană (cele venite în control) iar referitor la faptul că aceste înscrisuri sunt unele clasificate ca fiind secret de serviciu, apărătorul reclamantei este într-o mare confuzie, fiindcă în prezenta speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 15 lit. b) din Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 (*actualizata*) privind protecţia informaţiilor clasificate.
Arată că dacă aceste documente ar fi fost documente secrete atunci reclamanta ar fi trebuit să deţină un REGISTRU în temeiul art. ART. 10 din Legea nr. 182/2002 actualizată.
Solicită respingerea apelului având în vedere că toate acestea sunt doar şicane datorită faptului că a formulat cererea de chemare în judecată la Tribunalul Tulcea.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de apel invocate, apărările intimatei şi dispoziţiile legale aplicabile şi hotărârea apelată, Curtea constată următoarele:
Raportul juridic de muncă dintre angajator şi angajat, stabilit prin contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă este guvernat de norma specială a dreptului muncii, sens în care drepturile şi obligaţiile celor două părţi izvorăsc exclusiv din contractul individual de muncă. Pe cale de consecinţă, atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului survine ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii patrimoniului angajatorului şi are un caracter reparator, salariatul fiind ţinut să răspundă cu propriul său patrimoniu, respectiv cu salariul său.
Deşi, printr-o anumită faptă a salariatului angajatorul poate fi vătămat în drepturile sale, ceea ce trebuie verificat este dacă fapta angajatului este ilicită şi dacă este cauzatoare a unui prejudiciu.
Lipsa unui singur element al angajării răspunderii patrimoniale a salariatului (faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate) conduce la imposibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a angajatului de către angajator.
În ceea ce priveşte fapta ilicită imputată salariatului, identificată prin cererea introductivă de către SC „X.”, aceasta o constituie ”accesul şi folosirea fără drept a unor informaţii cu caracter confidenţial”. Dezvoltând sensul documentelor cu caracter confidenţial angajatorul arată, în faza primului ciclu procesual, că acestea constau în procesele verbale de predare-primire a postului de la punctul de lucru unde acesta îşi desfăşura activitatea, înscrisuri pe care salariatul Y. le-a utilizat ca probă în cadrul unui dosar aflat pe rolul Tribunalului Tulcea. Că ilicitul faptei constă în fotocopierea proceselor verbale şi utilizarea lor, ceea ce a intrat în conflict cu obligaţia de fidelitate a salariatului faţă de angajator în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Curtea constată că în mod corect judecătorul fondului apreciind asupra îndeplinirii cumulative a elementelor răspunderii patrimoniale a analizat, în principal, existenţa faptei ilicite pornind, printre altele, de la caracterul de confidenţialitate al înscrisurilor în discuţie.
Potrivit atribuţiilor din fişa postului, intimatul contestator are îndatorirea „să asigure confidenţialitatea datelor şi informaţiilor de care ia cunoştinţă în timpul executării serviciului, atât pe perioada angajării cât şi după încetarea contractului individual de muncă; să asigure păstrarea în bune condiţiuni a documentelor de serviciu de la posturile de pază fiindu-le interzis cu desăvârşire divulgarea conţinutului acestora, multiplicarea, copierea sau folosirea în interes personal a acestor documente, aceste aspecte constituind abateri disciplinare grave şi dă dreptul angajatorului, pe lângă încetarea de îndată a contractului individual de muncă, de a solicita daune morale şi materiale la instanţele judecătoreşti competente”; “să păstreze secretul de stat şi de serviciu.”
Se menţionează, de asemenea, în fişa postului la rubrica abateri disciplinare, că „Sustragerea sau copierea, filmarea sau fotografierea înscrisurilor şi documentelor aparţinând angajatorului din posturile de pază unde îşi desfăşoară activitatea sau alte documente ale angajatorului care sunt destinate uzului intern, precum şi ale obiectivului păzit”, prevederi a căror nerespectare atrage sancţionarea cu desfacerea imediată a contractului individual de muncă. Totodată, folosirea acestor documente şi înscrisuri obţinute în mod ilicit, fără acordul angajatorului, atât pe timpul derulării prezentului, cât şi după încetarea acestuia, dă dreptul angajatorului să solicite daune de la salariat.
Înscrisurile şi documentele aparţinând SC „X.” SRL constituie proprietate privată şi intelectuală.
Fotografierea, filmarea, multiplicarea, copierea de înscrisuri şi documente din posturile de pază aparţinând angajatorului sau alte documente aparţinând beneficiarului/angajatorului, de către salariaţi pentru a le folosi în interes personal sau pentru a le înstrăina altor persoane fără acordul angajatorului se va sancţiona cu desfacerea Contractului individual de muncă dând dreptul angajatorului de a solicita plata de daune interese şi materiale.”
Curtea constată, în principal că documentele specifice, necesare executării şi evidenţei serviciului de pază au caracterul unor documente confidenţiale salariatul având obligaţia de a asigura confidenţialitatea asupra acestora întrucât acestea cuprind elemente ce vizează obiectivul păzit, numărul de posturi şi amplasarea acestora, necesarul de personal pentru pază, amenajările, instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază şi de alarmare, consemnul posturilor, legătura şi cooperarea cu alte organe cu atribuţii de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi persoanelor şi modul de acţiune în diferite situaţii şi regulile de acces, potrivit dispoziţiilor conducătorului unităţii.
Procesele verbale de predare-primire a postului de la punctul de lucru unde acesta îşi desfăşura activitatea nu pot fi reţinute, în circumstanţele anterior menţionate ca fiind necesare executării şi evidenţei serviciului de pază şi ca atare nu li se poate atribui caracterul unor documente confidenţiale.
Verificând procesele verbale existente la filele 10-15 dosar de fond Curtea observă că acestea cuprind date referitoare la persoanele care primesc şi respectiv predau postul, ziua, data, ora predării şi obiectivul predat. Aceste înscrisuri nu cuprind menţiuni concrete care să individualizeze obiectivul păzit ori celelalte aspecte reţinute anterior şi care se regăsesc în dispoziţiile normative ale Legii 333/2003, şi care le-ar circumscrie noţiunii de document confidenţial.
Pe de altă parte, reţinându-se că obligaţia încălcată de salariat a constat în fotocopierea şi utilizarea unor documente de serviciu (care nu au caracter confidenţial) Curtea reţine că nu s-a făcut dovada prejudiciului real, adică să fie efectiv, nu doar nominal, să fie cert, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul întinderii, al posibilităţii de evaluare, să fie actual, direct şi material.
Apărările invocate de apelantă în susţinerea prejudiciului (posibilitatea ipotetică de sancţionare contravenţională , eventual cu consecinţa ridicării licenţei de funcţionare şi plata daunelor interese către beneficiarii serviciilor de pază deoarece, obţinerea unor contracte prin licitaţie publică) nu se circumscriu condiţiilor anterior menţionate referitoare la prejudiciu.
Pentru aceste considerente, Curtea, găsind nefondat apelul, în temeiul dispoziţiilor art. 480 C.proc.civ., îl respinge şi păstrează ca legală şi temeinică sentinţa apelată.