Sucursalele societăţilor de asigurare/reasigurare din statele terţe

 

Art. 336

(1)
Sub rezerva definiţiilor prevăzute la art. 5 pct. 31 şi 63 şi în scopul aplicării dispoziţiilor privind procedura de faliment, reglementată de prezentul capitol, privind o sucursală situată într-un stat membru şi aparţinând unei societăţi de asigurare/reasigurare al cărei sediu principal este localizat în afara Uniunii Europene:

a)
stat membru de origine înseamnă statul membru în care sucursala a primit o autorizaţie de funcţionare;

b)
autorităţi de supraveghere şi autorităţi competente înseamnă autorităţile statului membru în care sucursala a primit autorizaţia.

(2)
În cazul în care o societate de asigurare/reasigurare al cărei sediu principal se află în afara Uniunii Europene are sucursale stabilite în cel puţin două state membre, fiecare sucursală beneficiază de un tratament independent în ceea ce priveşte aplicarea prezentului titlu. Autorităţile competente şi autorităţile de supraveghere, precum şi lichidatorii judiciari desemnaţi din aceste state membre vor coopera şi îşi vor coordona acţiunile, în vederea exercitării atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege.

 

TITLUL IV:

Sancţiuni

 

Art. 337

(1)
Nerespectarea prevederilor art. 83 alin. (3) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.

(2)
Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se fac de către organele de specialitate ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, din oficiu sau la sesizarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sau a oricărei persoane interesate. Veniturile rezultate din aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat.

(3)
Încălcarea în orice mod a obligaţiilor prevăzute la art. 246 privind înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

a)
amendă, aplicabilă asigurătorului/reasigurătorului, de la 15.000 lei la 30.000 lei;

b)
amendă, aplicabilă persoanelor semnificative ale asigurătorului/reasigurătorului, de la 5.000 lei la 15.000 lei;

c)
amendă, aplicabilă persoanelor semnificative ale brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, de la 5.000 lei la 15.000 lei;

d)
amendă, aplicabilă lichidatorilor asigurătorului/reasigurătorului sau brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, de la 5.000 lei la 15.000 lei.

(4)
Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (3) se fac de către Autoritatea de Supraveghere Financiară. Sancţiunile se aplică asigurătorului/reasigurătorului sau persoanelor semnificative care au participat la comiterea faptelor contravenţionale. Sancţiunea amenzii se aplică separat fiecărei persoane care a participat la săvârşirea contravenţiei.

(5)
În funcţie de natura şi de gravitatea faptei, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate aplica, odată cu amenda prevăzută la alin. (3), oricare dintre sancţiunile prevăzute la art. 39 alin. (3) lit. d) şi e) din Legea nr.
32/2000
, cu modificările şi completările ulterioare.

(6)
Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi (3) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea ir.
180/2002
, cu modificările şi completările ulterioare.

 

TITLUL V:

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 338

Limitele amenzilor judiciare prevăzute de prezenta lege se actualizează periodic, prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei.

 

Art. 339

(1)
Procedura falimentului prevăzută de titlul II cap. IV, declanşată împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare care cumpără un bun, nu afectează rezerva dreptului de proprietate a vânzătorului atunci când, în momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se află situat pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care procedurile respective au fost deschise.

(2)
Procedura de faliment deschisă împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare care vinde un bun, după livrarea acestuia, nu constituie o cauză de rezoluţiune sau de denunţare a vânzării şi nu împiedică dobândirea de către cumpărător a proprietăţii, dacă bunul respectiv se află, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care procedurile respective au fost deschise.

(3)
Prevederile alin. (1) şi (2) nu împiedică exercitarea acţiunilor privind nulitatea, anularea şi/sau inopozabilitatea reglementate de lege.

(4)
Procedura falimentului reglementată prevăzută de titlul II cap. I nu împiedică şi nu afectează exercitarea drepturilor creditorilor de asigurări privind compensarea creanţelor lor cu creanţele societăţii de asigurare/reasigurare supuse acestor proceduri, în condiţiile legii. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

 

Art. 340

Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, sau la Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, cu modificările ulterioare, la Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la secţiunile 1-3 ale capitolului III, capitolul IV şi art. 83 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, sau la Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, abrogate prin prezenta lege, trimiterea se consideră a fi făcută la prezenta lege.

 

 

 

Art. 341

Orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă.

 

Comentariu

 

Aceste dispoziții constituie esența protecției legale de care se bucură debitorul supus procedurii de insolvență pentru situațiile în care contractul sau legea instituie o restrângere a capacității sale de exercițiu.

Articolul analizat se corelează cu dispozițiile art. 77 alin. (6), nou introduse, prin care debitorul aflat în procedură poate participa la proceduri de licitație, fără ca situația stării de insolvență să-i genereze o cauză de neeliginilitate: ”Debitorul aflat în procedura insolvenţei nu poate fi împiedicat să participe la licitaţii publice pentru motivul deschiderii procedurii”.

 

Jurisprudență

 

Faptul că o societate debitoare, în speță intimata, intră în procedura generală a insolvenței, nu determină automat modificarea substanțială a contractului de finanțare sau a scopului pentru care a fost acordat. Din probele administrate în cauză, rezultă cu prisosință că intimata continuă să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate și selecție care au fost avute în vedere la data semnării cererii de finanțare, materializate ulterior printr-un contract semnat de părți.

Nu rezultă din clauzele contractuale că intimata nu a folosit sprijinul acordat conform scopului destinat, fondurile nu au fost, timp de 5 ani, nici vândute unor terți și nici închiriate, după finalizarea proiectului respectiv, data ultimei plăți.

De asemenea, Curtea urmează să rețină că, pe parcursul procedurii de reorganizare a intimatei, recurenta nu a produs dovezi din care să rezulte că obiectul contractului de finanțare a fost înstrăinat.

Ordonanța nr. 79/2003, care reglementează acordarea acestor fonduri, se referă la anumite nereguli, care se pot constata pe parcursul derulării unui astfel de contract, ceea ce nu este cazul în speța de față, deoarece nu se pune problema unei creanțe bugetare, așa cum pretinde recurenta.

Art. 2 alin. (1) lit. f) din Ordonanța sus-citată stabilește în ce constă activitatea de constatare a creanțelor bugetare, produsă de nereguli în folosirea fondurilor, care ar atrage obligația de plată sub forma titlului de creanță.

Cu privire la data semnării declarației și a contractului de finanțare, 2004, reprezentanții intimatei, de bună credință, au semnalat că într-adevăr, la acea dată, societatea nu se afla și nu era în curs de reorganizare sau în faza de declarare a falimentui. (
Curtea de Apel Ploiești, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 155/07.10.2010
)

 

Instanța apreciază că obligația debitoarei – beneficiar al finanțării, stabilită prin contractul de finanțare și Legea nr. 316/2001, de a restitui finanțarea primită de la contestatoare pentru cazul intrării în insolvență constituie practic o decădere a debitoarei din dreptul la împrumut nerambursabil, decădere ce intră în categoria situațiilor enumerate exemplificativ de art. 154 indice 2 din Legea nr. 85/2006. Întrucât în cauză debitoarea se află în procedura generală a insolvenței, în etapa în care s-a întocmit un plan de reorganizare, pe care creditorii l-au și acceptat, decăderea în discuție, în temeiul căreia contestatoarea pretinde că ar fi îndreptățită la restituirea finanțării acordate, nu poate avea aplicabilitate în această etapă a procedurii, iar orice clauză contractuală ori dispoziție legală care ar prevedea incidența unei asemenea decăderi, doar pentru simplul motiv al deschiderii procedurii, neînsoțită ori neurmată de declararea falimentului, este lipsită de efecte juridice, conform art. 154 indice 2 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, potrivit acelorași dispoziții din legea insolvenței, dispoziția din contractul de finanțare privind obligația debitoarei la restituirea finanțării pentru motivul intrării în insolvență trebuie interpretată restrictiv, în sensul că doar de la data eventualei deschideri a procedurii falimentului debitoarea ar avea obligația restituirii finanțării, dacă o astfel de procedură se declanșează anterior expirării duratei perioadei de monitorizare de 5 ani. (
Tribunalul București, Secția a VII-a Comercială, Sentința comercială nr. 7186/16.11.2010
)

 

În cauză, la 4 noiembrie 2009, reprezentanții Centrului Regional pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 Constanța au procedat la verificarea menținerii eligibilității proiectului în sensul de a se stabili că nu a suferit o modificare substanțială pe o perioadă de 5 ani de la data plății finale și au constatat, pe lângă îndeplinirea altor obligații ce au format obiectul verificării și că, la vizita pe teren, nu exista flux tehnologic, iar beneficiarul se afla în procedura insolvenței – forma generală.

În procesul verbal întocmit nu se consemnează concluziile și nu se dispun măsuri, ci doar că echipa de control își rezervă dreptul de a solicita și alte documente.

În aceste condiții, cum nu s-a constatat printr-un înscris încălcarea clauzelor contractuale și nici măsura încetării contractului, în consecință, nu există temei pentru a se solicita restituirea integrală a sumelor plătite.

Chiar dacă nu există obligativitatea comunicării/însștiințării beneficiarului privind încetarea contractului, se impunea ca autoritatea contractantă să stabilească clar ce prevederi contractuale au fost încălcate și să dispună măsura încetării cu o anumită dată. În lipsa acestor demersuri, nu se poate susține că a încetat înțelegerea părților, ceea ce ar fi dat dreptul la restituirea sumelor achitate și, în care caz, creanța ar fi fist una certă, lichidă și exigibilă, după 15 zile de la notificarea de restituire.

Prin urmare, măsura administratorului judiciar de a nu include în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei o sumă ce nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, este justificată. La acest moment, prin această măsură, autoritatea contractantă nu este cu nimic prejudiciată pentru că, în situația propunerii, admiterii și votării unui plan de reorganizare, administratoul judiciar va garanta în continuare, îndeplinirea obligațiilor contractuale, fiind și interesul debitoarei să fie astfel, iar pentru cazul în care se decide încetarea contractului, fiind o creanță născută după data deschiderii procedurii, poate fi inclusă în tabelul suplimentar al creanțelor, conform art. 108 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. (
Tribunalul Tulcea, Secția Civilă, Comercială și Contencios Administrativ, Sentința civilă nr. 154/25.01.2010
)

 

Art. 342

(1)Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil.

(2)Prevederile cap. I al titlului III nu sunt aplicabile raporturilor de drept internaţional privat din domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000.

 

 

 

Comentariu

 

Alin. (1) al acestui articol reprezintă fundamentul juridic care stă la baza soluționării problemei de compatibilitate între legile generale, și anume Codul de procedură civilă, ca lege generală care reglementează raporturile juridice de drept procedural, și Codul civil, ca lege generală care reglementează raporturile juridice de drept substanțial.

 

Jurisprudență

 

Lichidatorul judiciar are obligaţia, potrivit art. 114 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, să inventarieze bunurile şi să le ia în posesie pentru efectuarea lichidării în vederea acoperirii pasivului debitorului. În situaţia în care se refuză predarea bunurilor pentru a se proceda la inventarierea lor devin aplicabile dispoziţiile art. 581 C. Proc.civ. care îngăduie instanţei, respectiv judecătorului-sindic, să ordone în cazuri grabnice măsurile ce se impun pentru readucerea bunului în averea debitorului. (
Curtea de Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 517 din 23 martie 2010
)

 

Art. 343

Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.

 

Comentariu

Acest text normativ reglementează legea aplicabilă procedurilor de insolvență deschise, fiind o aplicare a principiului de drept ”tempus regit actum”. În doctrină

^[321]

s-a arătat faptul că prin acest articol leguitorul a reglementat principiul neretroactivității legii privind procedura insolvenței.

Considerăm utile în dezlegarea problemelor de drept generate de aplicarea acestui text normativ dezlegările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii, astfel:

- Decizia nr. 2/2013, în care noțiunea de ”proces civil” a fost considerată un concept care se impune a fi analizat în evoluția sa tehnică și juridică, adica de la etapa sesizării instanței și până la actul final al judecății;

- Decizia nr. 5/2013: ”judecătorul sindic va analiza îndeplinirea condiției referitoare la cuantumul creanței prag în conformitate cu legea în vigoare la momentul introducerii cererii”.

 

Jurisprudență

 

Dispoziţiile art. 348 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă [nr. 91/2013] care prevăd aplicarea imediată a acestor dispoziţii şi pentru procedurile de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare (cu excepţia celor prevăzute de art. 183-203) şi, implicit, pentru situaţia descrisă de art. 81 alin. (3) lipsesc norma legală de previzibilitate. Or, art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. [...] Tocmai de aceea legiuitorul constituant a interzis, cu valoare de principiu, aplicarea retroactivă a legii civile, pentru considerente de previzibilitate și securitate a raporturilor juridice. (
Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 447/29.10.2013)

 

 

Art. 344

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a)Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b)Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 14 decembrie 2009, cu modificările ulterioare;

c)Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

d)secţiunile 1, 2 şi 3 ale capitolului III, capitolul IV şi art. 83 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013, cu modificările ulterioare;

e)Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;

f)art. 175 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, precum şi art. 81 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013;

g)orice alte dispoziţii contrare.

 

Prezenta lege transpune Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 125 din 5 mai 2001.

 

****

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

^[1]


“The World Bank  Principles for Effective Insolvency and Creditor/Debtor Regimes” . Aceste Principii reprezintă o selecție a celor mai bune practici la nivel internațional, determinând în acest context soluții integrate și înglobând elemente de natură a dezvolta aceste soluții.

http://siteresources.worldbank.org/INTGILD/Resources/ICRPrinciples_Jan2011.pdf

.

^[2]


 Legislative Guide on Insolvency Law, Parts One and Two (2004), Part Three (2010), Part Four (2013); http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/2004Guide.html

^[3]


 http://ec.europa.eu/justice/civil/files/c_2014_1500_ro.pdf.

^[4]


  Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, articolul 5 a fost completat cu un nou alineat (2), cu următorul cuprins: “În scopul aplicării prevederilor
art. 196^1
,
art. 196^3
şi ale
art. 204
- 214,
216
- 230 şi
232
- 241, termenii şi sintagmele grup, entitate din grup, firmă de investiţii, rezoluţie, autoritate de rezoluţie, instituţie supusă rezoluţiei, condiţii de declanşare a procedurii de rezoluţie, acţiune de rezoluţie, instrumente de rezoluţie, competenţe de rezoluţie, instrument public de stabilizare financiară, instrumente de capital, destinatar, administrator special au înţelesul prevăzut de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.”

 

^[5]


 Pct. 3 al art. 5 a fost abrogat prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015.

 

 

^[6]


 A se vedea și art. 185 alin. (2).

^[7]


 A se vedea și art. 185 alin. (3).

^[8]


 Art. 238 alin. (4) și (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

^[9]


 Art. 227 alin. (9) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

^[10]


 A se vedea și art. 5 pct. 9 și pct. 41.

^[11]


 C. B. Nasz, A. O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, Ed. Hamangiu, București, 2014, Coordonator Prof. Univ. Dr. Radu Bufan, p. 160.

^[12]


  C. B. Nasz în Tratat practic de insolvență, op.cit, p. 161.

^[13]


  C. B. Nasz în Tratat practic de insolvență, op.cit, p. 161.

^[14]


http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=9ea7d2dc30d5b071405ae14e48a684a7bf3993252905.e34KaxiLc3qMb40Rch0SaxuSb3r0?text=&docid=132763&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=31772

^[15]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, Codul insolvenței comentat; ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 54.

^[16]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative,
ed. Univeresul Juridic, București, 2014,
p. 59.

^[17]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 59

^[18]


 A. O.  Stănescu în Tratat practic de insolvență
,
op.cit., p. 106

^[19]


 A. O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit. p., 106

^[20]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p. 58.

^[21]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 62.

^[22]


 Gheorghe Piperea, Legea concordatului, Ed. Wolters Kluwer, București, 2010, p 33.

 

^[23]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență,  op.cit., p. 106.

^[24]


 Gheorghe Piperea, op.cit, p. 34.

^[25]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență op.cit, p. 106.

^[26]


 Gheorghe Piperea, op.cit., p. 35

^[27]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 63

^[28]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 113.

^[29]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 67.

^[30]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 108.

^[31]


 Gheorghe Piperea, op.cit, p. 62-23.

^[32]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 108.

^[33]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 70

^[34]


 A.O Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 109.

^[35]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 109.

^[36]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 109.

^[37]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 110.

^[38]


 A. O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 110.

^[39]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 111.

^[40]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 111.

 

^[41]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 76

^[42]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 113-114.

^[43]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 114.

^[44]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 114.

^[45]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvențăop.cit., p. 114.

^[46]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 114.

^[47]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 114.

^[48]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 115.

^[49]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 117.

^[50]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 116.

^[51]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență,  op.cit., p. 117.

^[52]


 Ion Turcu, Codul insolvenței, Legea nr.85/2015, Comentariu pe articole, Ediția 5, C.H.Beck 2015,  p.111.

^[53]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 81.

^[54]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 81.

^[55]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 117; Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 80.

^[56]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 117.

^[57]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 118-119.

^[58]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p.  85.

^[59]


 A. O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 118.

^[60]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  119.

^[61]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 86.

^[62]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 87.

^[63]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 120.

^[64]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 86.

^[65]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  120.

^[66]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență,  op.cit., p. 121.

^[67]


 A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 121.

 

^[68]


 C.B.. Nasz, A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  126.

^[69]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p.
94

^[70]


 Minuta întaâlnirii reprezentant
̧
ilor Consiliului Superior al Magistraturii cu pres
̧
edint
̧
ii sect
̧
iilor specializate (foste comerciale) de la nivelul curților de apel, în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, Târgu-Mureș, 22 mai 2014, publicată pe http://www.inm-lex.ro.

^[71]


 privind aprobarea formatului Buletinului procedurilor de insolvenţă şi a conţinutului-cadru al citaţiilor, comunicărilor, hotărârilor judecătoreşti, convocărilor, notificărilor şi al altor acte care se publică în acesta şi al dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, comunicare, convocare şi notificare.

 

^[72]


http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/rosc/Romania%20ICR%20ROSC%20Final-April%202014%20COMPLET_clean_ro.pdf

^[73]


Minuta i
̂
nta
̂
lnirii reprezentant
̧
ilor Consiliului Superior al Magistraturii cu pres
̧
edint
̧
ii sect
̧
iilor specializate (foste comerciale) de la nivelul curților de apel, în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, Craiova, 27-28 aprilie 2014, pagina 37; http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_1164/Intalnirea%20presedintilor%20sectiilor%20specializate%20(foste%20comerciale)%20Craiova,%2027-28%20%20aprilie%202015.pdf.

^[74]


 Minuta întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Ministerului Justiției cu președinții secțiilor specializate din cadrul curților de apel și ai tribunalelor specializate, Târgu Mureș, 22 mai 2014, p.10;

http://www.inmlex.ro/fisiere/d_599/Minuta%20intalnire%20%20practica%20neunitara%20in%20materia%20litigiilor%20cu%20profesionisti%20si%20insolventa,%20Tg%20Mures,%2022%20mai%202014.pdf.

 

^[75]


 C.B. Nasz, A.O. Stănescu în Tratat practic de insolvențăop.cit., p.  169.

^[76]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p.160; I. Turcu, Legea procedurii insolvenței. Comentariu pe articole; ed. a 3-a Ed. C.H. Beck, București, 2009; p. 155.

^[77]


 Marcela Comșa,  “Un participant la procedura insolvenței – administratorul special”; http://www.juridice.ro/327775/un-participant-la-procedura-insolventei-administratorul-special.html

^[78]


 A se vedea, în ceea ce privește desemnarea practicianului provizoriu și comentariile de la art. 45 (atribuțiile judecătorului-sindic).

^[79]


 V. Calimachi Cartas, D. Tufan, Insolvenţă: Practică judiciară 2008 – 2009, Ed. Moroşan – Nicora, Bucureşti, 2009.

 

^[80]


 citată în M.M. Pivniceru, C.A. Susanu, M. Susanu, Procedura insolvenţei. Practică judiciară 2006 – 2009, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 122.

^[81]

 Potrivit art. 351 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare “Prin derogare de la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise înainte şi după intrarea în insolvenţă se supun controlului instanţelor specializate de contencios administrativ fiscal.”

^[82]


 St. D. Carpenaru, Mihai Adrian Hotca; Codul insolventei comentat; Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2014, pag. 236.

^[83]


 Coordonator Prof. Univ. Dr. Radu Bufan, op. cit., p. 583

 

^[84]


 Simona Maria Miloș și Andreea Deli-Diaconescu; Noua lege a insolvenţei şi reglementările anterioare. Studiu Introductiv; Editura Hamangiu, Bucureşti, 2014; pag. XVIII.

^[85]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p.
97

^[86]


http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/rosc/Romania%20ICR%20ROSC%20Final-April%202014%20COMPLET_clean_ro.pdf

^[87]

 Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 550 din 24 iulie 2015 “(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.”

 

^[88]


 Prof. I. Turcu, Revista de Drept Comercial nr. 6/2000,  studiu; Prof. Ion Turcu; Tratat de insolvență, ed. C.H. Beck, București, 2006, p. 413, nota de subsol nr. 2; Ioan Adam, Codruț Nicolae Savu; Legea insolvenței, Comentarii și explicații; ed. C.H. Beck, București, 2006; pag. 477.

^[89]


 Decizia nr. 3 din 31.03.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Decizia nr. 683 din 21.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Comercială, Decizia nr. 551 din 3 mai 2011 pronunțată de Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 59/18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Vaslui, Secția civilă.

^[90]


 Conform Deciziei CCR nr. 551/2011, precitate.

^[91]

 Nicoleta Țăndăreanu, Insolvența în reglementarea Legii nr. 85/2006, Comentarii, doctrină, jurisprudență, ed. Universul Juridic, București, 2012,  p. 230-234

M. Pașcanu; Dreptul falimentar român cu legislația teritoriilor alipite; ed. Cugetarea, București, 1926,  p. 193

^[92]

 Flavius – Iancu Moțu, Acțiunea în anularea actelor frauduloase; Colecție coordonată de Nicoleta Țăndăreanu și Florin Moțiu, Ed. Universul Juridic, București, 2015,  p. 49.

^[93]

 A se vedea în acest sens Decizia CCR nr. 551/2011, precitată.

^[94]

 M. Pașcanu, op. cit., p. 193

^[95]

 A. Buta, A. Deli-Diaconescu în Tratat practic de insolvență, op.cit, p. 544.

^[96]

 Flavius – Iancu Moțu, op.cit., p. 38.

^[97]

 P.Pricope, Procedura insolvenței. Acțiunea în anularea actelor frauduloase, Ed. Hamangiu 2014, p. 58.

^[98]

 Pe această linie de analiză, Considerentele (10) și (11) ale Regulamentului (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (reformat) prevăd o serie de noi proceduri de restructurare, extrajudiciare, cum ar fi: proceduri care permit restructurarea unui debitor într-o etapă în care există doar o probabilitate a insolvenței; procedurile de descărcare (remitere) de datorie sau de reducere a acestora, aplicabile consumatorilor și persoanelor care desfășoară o activitate independentă; proceduri care acordă o suspendare temporară a acțiunilor de executare solicitate de creditori individuali, în cazul în care astfel de acțiuni pot afecta negocierile și pot împiedica perspectivele de restructurare a activității economice a debitorului; proceduri interimare sau provizorii, inițiate sau desfășurate pentru o perioadă limitată de timp, de natură a permite salvarea debitorului; proceduri declanșate de situații în care debitorul se confruntă cu dificultăți de altă natură decât cele financiare, cu condiția ca astfel de dificultăți să dea naștere la o amenințare reală și gravă la adresa capacității actuale sau viitoare a debitorului de a-și plăti datoriile la scadență.

^[99]

Considerentul (14) al Regulamentului (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (reformat): „Procedurile colective care fac obiectul prezentului regulament ar trebui să includă toți creditorii sau o parte semnificativă a creditorilor cărora debitorul le datorează toate sau o proporție substanțială din datoriile sale neonorate, cu condiția ca pretențiile creditorilor care nu sunt implicați în astfel de proceduri să rămână neafectate. Procedurile care implică doar creditorii financiari ai unui debitor ar trebui, de asemenea, să intre în domeniul de aplicare. Procedurile care nu includ toți creditorii unui debitor ar trebui să fie proceduri care urmăresc salvarea debitorului. Procedurile care duc la încetarea definitivă a activității debitorului sau la lichidarea activelor acestuia ar trebui să îi includă pe toți creditorii debitorului.”

^[100]


 M. Pașcanu, op.cit., p. 185; St. D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p. 317; N. Țăndăreanu, Procedura reorganizării judiciare, ed. C.H.Beck, 2000, p. 120;  St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. V, ed. All Beck, București, 2004, p. 578; I. Schiau, Regimul juridic al insolvenței comerciale, ed. All Beck, 2001, p. 133.

^[101]

 

A. Buta, A. Deli-Diaconescu în Tratat Practic de insolvență, op.cit., p.  545.

^[102]

 The World Bank – Principles for Effective Insolvency and Creditor/Debtor Regimes” (Principiile aferente pentru efectivitatea procedurilor de insolvenţă şi regimul juridic al Creditorului/Debitorului, revizuite în 2015). Aceste Principii reprezintă o selecție a celor mai bune practici la nivel internațional, determinând în acest context soluții integrate și înglobând elemente de natură a dezvolta aceste soluții. Disponibile la

http://siteresources.worldbank.org/INTGILD/Resources/ICRPrinciples_Jan2011.pdf

.

^[103]

 A. Buta, A. Deli-Diaconescu în Tratat practic de insolvență, op.cit, p. 545-546.

^[104]


 Flavius-Iancu Moțu, op.cit., p. 31.

^[105]


 Paul Pricope; op. cit.; pag. 23-24; Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 201-202.

^[106]


 Târgu Mureș, 22 mai 2014, publicat pe inm-lex.ro, p.11.

^[107]


 A. Buta, A. Deli-Diaconescu în Tratat practic de insolvență, op.cit, p. 546.

^[108]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 204

^[109]


  Marian Oprea, Câteva considerații referitoare la termenul de introducere a acțiunii în anulare a transferurilor frauduloase efectuate de debitoare anterior deschiderii procedurii insolvenței, 15.06.2002, www.juridice.ro

^[110]

 I. Adam, C. Savu, op.cit., p. 82.

^[111]

 St.D.Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș,  op.cit.,  p. 339.

^[112]

 

Paul Pricope, op.cit., p. 110.

^[113]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 343; A. Avram, Procedura insolvenței. Partea generală, ed. Hamangiu, București, p. 229; P.Pricope, op.cit., p. 115.

^[114]

 A. Buta, A.D. Diaconescu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  547.

^[115]

 P.Pricope, op.cit., p. 140.

^[116]


 
P.Pricope, op.cit., p. 104.

^[117]

 

Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p. 349; Nicoleta Țăndăreanu, Insolvența în reglementarea Legii nr. 85/2006, Comentarii, doctrină, jurisprudență, p. 235; I. Adam, C. Savu, op.cit., p. 529.

^[118]

 Ion Turcu, Codul insolvenței. Legea nr. 85/2014. Comentariu pe articole. Ediția 5. Ed. C.H.Beck, București, 2015, p. 318.

^[119]


 P.Pricope, op.cit., p. 8-9.

A.Buta, Anularea actelor frauduloase în procedura insolvenței, Ed. C.H.Beck, București, 2012,  p. 442-445.

^[120]


 Flavius-Iancu Moțu, op.cit., p. 30.

^[121]

 citată în Mona-Maria Pivniceru, Claudia-Antoanela Susanu, Mihai Susanu, Procedura insolvenței, Practică judiciară 2006 – 2009, ed. Hamangiu, 2009, pag. 271

^[122]


 Gheorghe Piperea, Insolvenţa: legea, regulile, realitatea, Ed. Wolters Kluwer,  p. 608.

^[123]


 I. Adam, C. N. Savu, Legea procedurii insolvenţei. Comentarii şi explicaţii, Ed. C.H.Beck, Bucureşti 2006, p. 535

^[124]


 I. Adam, C. N. Savu, op. cip, p. 535

^[125]


 F. Folea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  563

^[126]


 F. Folea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  563.

^[127]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 361-362

^[128]


 Citată în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 569.

^[129]


 S.M. Miloș, Ș. Dumitru, A.Deli-Diaconescu în Tratat practic de insolvență, op.cit. p.  603.

^[130]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 220.

^[131]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p. 376.

^[132]

 
Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p
. 377.

^[133]


 S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  632.

^[134]

 S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  623.

^[135]


 S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, , op.cit., p.  624-625.

^[136]


 C. Stătescu, C. Bârsan; Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. Hamangiu, 2008, p. 384.

^[137]


 În caz contrar, ar fi existat o dublă aprobare în privința modalității de lichidare a activelor: pe de o parte, majoritatea necesară pentru aprobarea și confirmarea planului de reorganizare, pe de altă parte majoritatea necesară pentru aprobarea într-o adunare de creditori ulterioară. Or, faptul că majoritățile necesare pentru aceste aprobări erau diferite: pe categorii de creditori (pentru planul de reorganizare) și majoritatea creanțelor (pentru adunarea creditorilor), rezultatul votului putând fi astfel diferit.

^[138]


 S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu înTratat practic de insolvență, op.cit., p.  627.

^[139]


 Transformarea garanției în bani poate genera o lipsă de echivalență la nivelul prestației corespondente, dată de dificultățile întâmpinate la acel moment. Un exemplu clasic îl poate reprezenta comparația dintre două imobile, ambele aflate în același stadiu de edificare, ambele implicând aceleași costuri de construcție, însă localizate în zone diferite, care, raportat la nivelul cererii și al ofertei, comportă în mod evident o analiză diferită.

^[140]


 Gheorghe Piperea, op.cit, p. 642.

^[141]


 S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 628; Ioan Adam, Codruț Nicolae Savu, op.cit., p. 599.

 

^[142]


S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență,  op.cit., p. 639.

^[143]


 Conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, noţiunea specifică era aceea de ”confirmare”, ceea ce nu însemna că administratorul judiciar era obligat să confime o astfel de listă, având întreaga competență de a și infirma.

^[144]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p.
393

^[145]


 Nicoleta Țăndăreanu, Insolvența în reglementarea Legii nr. 85/2006, Comentarii, doctrină, jurisprudență, p. 321

^[146]


 S.M. Miloș, S. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  638.

^[147]


 Simona Maria Miloș și Andreea Deli Diaconescu, op. cit.,  pag. XXXVII

^[148]


 Minuta întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor specializate din cadrul curților de apel și ai tribunalelor specializate de la Târgu Mureș (22 mai 2014), p. 14;  http://www.inmlex.ro/fisiere/d_599/Minuta%20intalnire%20%20practica%20neunitara%20in%20materia%20litigiilor%20cu%20profesionisti%20si%20insolventa,%20Tg%20Mures,%2022%20mai%202014.pdf

^[149]


 S.M. Miloș, Ș. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  632.

^[150]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 231

^[151]

 

.M. Miloș, Ș. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 634

^[152]

 Nicoleta Țăndăreanu, Insolvența în reglementarea Legii nr. 85/2006, Comentarii, doctrină, jurisprudență, p. 333

^[153]


 Ion Turcu, op.cit., p. 422.

^[154]

 S.M. Miloș, Ș. Dumitru, A. Deli-Diaconescu, O.D. Milu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 646.

^[155]


 Prof. I.Turcu, Aplicarea corectă a dispozițiilor art. 36 și art. 40 din Legea nr. 85/2006; Phoenix, aprilie-iunie 2014.

^[156]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 674-675.

^[157]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit.,  p.683.

^[158]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 684.

^[159]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 684.

^[160]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 694.

^[161]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 685.

^[162]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 244.

^[163]


  “împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuțiilor ce revin judecătorilor, experților desemnați de instanță în condițiile legii, agenților procedurali, precum și altor salariați ai instanței.”

^[164]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 709.

^[165]


 M. Sărăcuț, F.I. Moțu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 737.

^[166]



 

R. Bufan în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 752

^[167]


 R. Bufan în Tratat practic de insolvență,  op.cit., p. 753

^[168]


 R. Bufan în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 757

^[169]


 R. Bufan în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 756

^[170]


 R. Bufan în Tratat practic de insolvență, op. cit., p. 756

^[171]


 R. Bufan în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 741.

^[172]


 Pentru analiza răspunderii pentru intrarea în insolvență în reglementarea Legii nr. 85/2014, a se vedea R. Bufan (coord.), op. cit. , p. 807-835. Pentru analiza răspunderii pentru intrarea în insolvență în reglementarea Legii nr. 85/2006,, a se vedea I. Turcu, op.cit.; Gheorghe Piperea, op.cit.;  St.D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Comentarii pe articole, ed. 2, Ed. Hamangiu, București, 2008; R. Bufan, Reorganizarea judiciară și falimentul, Ed. Lumina Lex, București, 2001; V. Pașca, Falimentul fraudulos. Răspundere şi sancţiuni, Ed. Lumina Lex, București, 2005; I. Adam, C.N. Savu, Legea procedurii insolvenței. Comentarii și explicații, Ed. CH Beck, București, 2006; N. Țăndăreanu, op. cit.

^[173]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 808.

^[174]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 811; I. Turcu, op.cit., p. 668; St.D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, op.cit., p. 442.

^[175]


 C.A.Suceava, s.com., dec.nr.54 din 25 ianuarie 2007, publicata in RDC nr.4/2013 p.81-82

^[176]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit.,  p. 812-813; I. Turcu, op.cit., p. 676; I. Adam, C.N. Savu, op.cit., p. 786.

^[177]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  813.

^[178]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  813-814.

^[179]


 C.A.Craiova, s a II-a civila., dec.nr.355 din 26 martie 2013 in RRJ nr.4/2013 p.68

^[180]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 814; I. Turcu, op.cit., p. 692.

^[181]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 814; St.D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, op.cit., p. 436.

^[182]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 814-815.

^[183]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  815.

^[184]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  816.

^[185]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 817-818.

^[186]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 819.

^[187]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 819.

^[188]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 820-821.

^[189]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  822.

^[190]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  822.

^[191]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 823-824.

^[192]


 C.A.Timisoara, s.a II-a civila, dec.1484 din 23.11.2009, in RDC nr.2/2011, p.63-68

^[193]


 Raportul Bancii Mondiale privind respectarea standardelor si codurilor. Regimul juridic al insolventei si drepturile creditorilor/debitorilor, aprilie 2014, www.worldbank.og/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/rosc/ICR%20%20ROSC_English_version.pdf
www.worldbank.og/content/dam/Worldbank/document/eca/romania/rosc/ICR%20%20ROSC_English_version.pdf

^[193]


 Raportul Bancii Mondiale, cit supra.

^[194]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  824.

^[195]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 825.

^[196]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  828.

^[197]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  829.

^[198]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  834.

^[199]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  834.

^[200]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  834.

^[201]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  834.

^[202]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit.,  p. 830-831.

^[203]


L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 833; St.D. Cărpenaru, V. Nemeș, M.A. Hotca, op.cit., p. 426.

^[204]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  832.

^[205]


 L. Bercea în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  833.

^[206]

 P. Micu, A. Popa în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 773, 774.

^[207]

 Curtea de Apel Bucureşti, Secția a VI-a  Comercială, Decizia nr. 602/2005, în I.I. Dolache, C.H. Mihăianu, Reorganizarea judiciară și falimentul. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2006, p.194

^[208]

 Curtea de Apel Bucureşti, Secția a VI-a Comercială, Decizia nr. 1645/2005, nepublicată.

^[209]

 Decizia nr. 1416/R/09.11.2009, Curtea de Apel Timişoara, nepublicată.

^[210]

 P. Micu, A. Popa în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  779.

^[211]

 P. Micu, A. Popa în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  780.

^[212]

 P. Micu, A. Popa în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 779 – 784.

^[213]

 P. Micu, A. Popa în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  787

 

^[214]

 P. Micu, A. Popa, în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 799-800.

^[215]

 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p.
277.

^[216]

 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 278-279

^[217]

 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., p. 523.

^[218]


 A se vedea și art. 5 pct. 8.

^[219]


 Art. 53 - (1) Repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute.

de lege.

^[220]


 A.I. Șarcane în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  840

^[221]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 524

^[222]


 A.I. Șarcane în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  844

^[223]


 A.I. Șarcane în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 843

^[224]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 282

^[225]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 525

^[226]

 Art. 28(1)Nu poate fi desemnat ca administrator judiciar sau lichidator ori delegat permanent al unei forme de exercitare a profesiei practicianul în insolvenţă persoană fizică care a avut, într-o perioadă de 2 ani anterioară datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, calitatea de: avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat al persoanei juridice sau a fost numit ca evaluator, arbitru, mediator, expert judiciar, expert tehnic într-o cauză privind acea persoană juridică.

(2)Interdicţia prevăzută la alin. (1) se aplică şi formei de exercitare a profesiei din care face parte practicianul în insolvenţă respectiv, cu condiţia ca la momentul exercitării calităţii de avocat să fi făcut parte din forma de exercitare a profesiei numite în cauză.

(3)Nu poate fi numită în calitate de practician în insolvenţă la o persoană juridică persoana care a deţinut calitatea de administrator, asociat, acţionar, director sau membru în consiliul de administraţie ori alte funcţii sau poziţii similare la acea persoană juridică.

(4)Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acestuia.

(5)Interdicţia prevăzută la alin. (4) nu se aplică dacă la data numirii practicianului într-o procedură creanţa care ar determina apariţia stării de incompatibilitate are caracter nelitigios, fiind stabilită prin înscrisuri întocmite de cele două societăţi sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă, precum şi dacă în cele două societăţi calitatea de administrator judiciar sau lichidator este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia.

^[227]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 283

^[228]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 286

^[229]


 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, după art. 196 s-au introdus trei noi articole, cu următorul cuprins:

"Art. 196

¹

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 195, dacă membrul grupului faţă de care a fost introdusă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei este o persoană juridică din categoria celor care pot fi supuse rezoluţiei în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi dacă grupul cuprinde cel puţin o instituţie de credit, fără a se aduce atingere măsurii pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să o ia în conformitate cu această legislaţie, deschiderea procedurii de insolvenţă poate fi dispusă numai cu acordul Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi în cazul în care persoana juridică în cauză este o instituţie supusă rezoluţiei sau cu privire la aceasta s-a determinat că sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, o procedură de insolvenţă potrivit prezentei legi poate fi deschisă numai pe baza unei cereri introduse de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie.

(2) În scopul prevederilor alin. (1), judecătorul-sindic notifică, de îndată, Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în legătură cu orice

cerere de deschidere a unei proceduri de insolvenţă faţă de o persoană juridică prevăzută la alin. (1), indiferent dacă aceasta este o instituţie supusă rezoluţiei sau dacă a fost făcută publică o decizie în conformitate cu prevederile legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.

(3) Cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă poate fi admisă numai dacă s-a făcut notificarea prevăzută la alin. (2) şi fie Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în urma primirii notificării, a comunicat judecătorului-sindic faptul că nu intenţionează să întreprindă o acţiune de rezoluţie faţă de persoana juridică în cauză, fie a expirat un termen de 7 zile de la data primirii notificării.

Art. 196

²

(1) Dacă împotriva unei persoane juridice, membră a unui grup care cuprinde cel puţin o instituţie de credit, se dispune deschiderea procedurii de insolvenţă, următoarele dispoziţii speciale sunt aplicabile:

a) dispoziţiile prezentei legi referitoare la anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile masei creditorilor nu se aplică transferurilor de active, drepturi sau obligaţii de la instituţia supusă rezoluţiei aflată în stare de insolvenţă către o altă entitate, efectuate în virtutea aplicării unui instrument de rezoluţie, a exercitării unei competenţe de rezoluţie sau a utilizării unui instrument public de stabilizare financiară, în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;

b) la solicitarea Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, adresată judecătorului-sindic, persoana juridică aflată în stare de insolvenţă trebuie să asigure, dacă este cazul, furnizarea serviciilor sau facilităţilor necesare, în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii şi cu solicitarea formulată;

c) în caz de lichidare a persoanei juridice aflate în stare de insolvenţă, aceasta se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situaţie în care aceasta trebuie să furnizeze servicii sau sprijin în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, pentru a permite destinatarului să îşi desfăşoare activităţile sau să presteze serviciile aferente elementelor transferate, precum şi orice alt motiv care face necesară continuarea activităţii persoanei juridice respective pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei sau respectarea principiilor rezoluţiei prevăzute de legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;

d) la solicitarea Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, adresată judecătorului-sindic, administratorul judiciar, după caz, lichidatorul judiciar trebuie să asigure întreprinderea tuturor demersurilor necesare în legătură cu măsurile dispuse de aceasta în calitate de autoritate de rezoluţie, cu privire la activele, drepturile, obligaţiile, acţiunile şi alte instrumente de proprietate situate în state terţe ale instituţiei supuse rezoluţiei aflate în stare de insolvenţă, în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii;

e) administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, administratorul judiciar, desemnat potrivit prezentei legi, poate fi numit administrator special potrivit legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) şi c), serviciile şi facilităţile care trebuie să fie furnizate:

a) se limitează la servicii şi facilităţi operaţionale şi nu includ niciun sprijin financiar;

b) se acordă în conformitate cu termenii contractuali deja agreaţi, inclusiv din punctul de vedere al duratei contractului, în situaţia în care respectivele servicii şi facilităţi au fost furnizate instituţiei supuse rezoluţiei potrivit unui contract încheiat în perioada imediat anterioară aplicării acţiunii de rezoluţie;

c) sunt furnizate în condiţii rezonabile, în situaţia în care nu există un contract sau contractul a expirat.

Art. 196

³

(1) Prevederile art. 1961 şi 1962 se aplică în mod corespunzător pentru situaţia în care entitatea faţă de care a fost deschisă procedura de insolvenţă este o persoană juridică din categoria celor care pot fi supuse rezoluţiei în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, membră a unui grup care cuprinde cel puţin o firmă de investiţii.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritate de rezoluţie pentru firmele de investiţii, în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii."

^[230]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 527

^[231]


 Art. 66 (1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă. La cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei.

^[232]


 Art. 108. - (1) O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Toate tabelele vor fi actualizate corespunzator cu sumele distribuite

(2) Daca creanțele au fost stinse sau modificate, total sau partial, se va proceda la o modificare corespunzatoare a tabelului de creanțe, dupa caz. Odata cu convocatorul adunarii creditorilor se va publica si tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse sau modificate in timpul procedurii. Odata cu contestarea procesului-verbal al adunarii, creditorii vor putea contesta in aceleasi termene si conditii si tabelul astfel publicat.

^[233]


A.I. Șarcane în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 845

^[234]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 288

^[235]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 289

^[236]

 4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1)

^[237]


 A.I. Șarcane în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 846-847

^[238]


 A.I. Șarcane în Tratat practic de insolvență, op.cit., p.  847

^[239]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, art. 206 se modifică și va avea următorul cuprins: "În sensul prezentului capitol, termenii instituţie de credit şi stat membru au înţelesul prevăzut în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."

^[240]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 543-544.

^[241]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 207 alineatul (1), litera b) se abrogă.

^[242]

 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 547.

^[243]


Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 209 alineatul (1), litera g) se abrogă.

^[244]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, după articolul 211 se introduce un nou articol, articolul 211

¹

, cu următorul cuprins: „Dacă împotriva unei instituţii de credit se dispune deschiderea procedurii de faliment potrivit prezentului capitol, prevederile art. 1962 alin. (1) lit. a)-d) şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător."

^[245]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 212, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) În îndeplinirea atribuţiilor, judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar pot cere punctul de vedere al Băncii Naţionale a Românei, privitor la orice aspecte care intră în domeniul său de competenţă, legate de instituţia de credit în faliment. Pe tot parcursul procedurii, Banca Naţională a României poate transmite judecătorului-sindic sau lichidatorului judiciar opinia sa sau orice informaţii pe care le consideră relevante, ori de câte ori consideră necesar. Lichidatorul judiciar furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, orice informaţii sau documente cu privire la instituţia de credit sau la procedura de lichidare."

^[246]

 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 557.

^[247]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, art. 215 se abrogă.

 

^[248]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la art. 216 alineatele (2) – (4) se abrogă.

 

^[249]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la art. 217 alineatele (2) – (4) se abrogă.

^[250]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la art. 218 alineatele (2) și (3) se abrogă.

^[251]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015,

după articolul 219 se introduc două noi articole, articolele 219

¹

şi 219

²

, cu următorul cuprins:

"Art. 219

¹

(1) Fără a aduce atingere măsurii pe care Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, intenţionează să o ia în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, deschiderea procedurii falimentului la cererea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia poate fi dispusă numai cu acordul Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, şi în cazul în care instituţia de credit este o instituţie supusă rezoluţiei sau pentru care s-a determinat că sunt îndeplinite condiţiile de declanşare a procedurii de rezoluţie, procedura falimentului poate fi deschisă numai pe baza unei cereri introduse de Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie.

(2) În scopul alin. (1), judecătorul-sindic notifică, de îndată, Băncii Naţionale a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în legătură cu orice cerere de deschidere a procedurii falimentului, introdusă de instituţia de credit debitoare ori de creditorii acesteia, indiferent dacă instituţia de credit este o instituţie supusă rezoluţiei sau dacă a fost făcută publică o decizie în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii.

(3) Cererea de deschidere a procedurii falimentului poate fi admisă numai dacă s-a făcut notificarea prevăzută la alin. (2) şi fie Banca Naţională a României, în calitate de autoritate de rezoluţie, în urma primirii notificării, a comunicat judecătorului-sindic faptul că nu intenţionează să întreprindă o acţiune de rezoluţie faţă de instituţia de credit în cauză, fie a expirat un termen de 7 zile de la data primirii notificării.

Art. 219

²

(1) Prevederile art. 2191 se aplică în mod corespunzător şi pentru deschiderea procedurii falimentului la cererea unei firme de investiţii, având calitatea de debitor, sau a creditorilor acesteia.

(2) Pentru scopurile alin. (1), Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritate de rezoluţie pentru firmele de investiţii, în conformitate cu legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii."

^[252]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 219, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:


„(1) Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de rezoluţie, poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 30."

^[253]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, articolul 220 se modifică şi va avea următorul cuprins: „În cazul admiterii cererii, judecătorul-sindic notifică imediat despre aceasta părţilor prevăzute la art. 217-219."

 

^[254]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 221, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) La primul termen de judecată, judecătorul-sindic analizează cererea de deschidere a procedurii falimentului şi, în situaţia în care instituţia de credit debitoare nu contestă starea de insolvenţă în cazul cererilor introduse de părţile prevăzute la art. 218 şi 219, pronunţă hotărârea privind deschiderea procedurii falimentului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 219

¹

."

 

^[255]

 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 570.

^[256]

 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit.,  p. 572.

^[257]

 Pentru dezvoltări a se vedea S. Târnoveanu în Tratat practic de insolvență, op.cit., p. 873-874

^[258]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 226, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive reprezintă modalitatea de lichidare prin care o instituţie de credit cu o situaţie financiară bună achiziţionează, parţial sau total, activele instituţiei de credit debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia."

^[259]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 226, alineatul (4) se abrogă.

^[260]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 226, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(5) După aprobarea de către adunarea creditorilor a modalităţii de lichidare prevăzute la art. 225, lichidatorul judiciar organizează imediat, dacă modalitatea de lichidare aprobată prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. În acest scop, lichidatorul judiciar organizează o şedinţă de informare cu instituţiile de credit potenţial interesate de tranzacţie. Prealabil şedinţei de informare, lichidatorul judiciar semnează cu toate instituţiile de credit prezente la şedinţă un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează să păstreze, în condiţiile legii, secretul profesional cu privire la informaţiile din cererea de ofertă referitoare la instituţia de credit în faliment."

^[261]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, articolul 230 se modifică şi va avea următorul cuprins: „În cel mai scurt timp, lichidatorul judiciar analizează ofertele primite şi alege, pe principiul costului minim presupus, oferta instituţiei/instituţiilor de credit cu care urmează să se încheie tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive. Totodată, lichidatorul judiciar înştiinţează Consiliul Concurenţei cu privire la potenţiala tranzacţie."

^[262]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, articolul 231 se abrogă.

^[263]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, articolul 232 se modifică şi va avea următorul cuprins: „În cazul în care nu se primesc oferte în termenul stabilit în cererea de ofertă, lichidarea urmează să se efectueze prin celelalte metode prevăzute de prezenta lege."

^[264]

 Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, articolul 234 se modifică şi va avea următorul cuprins: „În cazul falimentului unei instituţii de credit, creanţele se plătesc în lei, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, precum şi plata onorariilor persoanelor angajate în condiţiile legii, inclusiv ale lichidatorului judiciar;

2. creanţele rezultate din depozitele eligibile în sensul prevederilor cuprinse în legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor, inclusiv creanţele schemelor de garantare a depozitelor rezultate din subrogarea în drepturile deponenţilor garantaţi şi/sau din finanţarea, potrivit legii, a măsurilor de rezoluţie a instituţiei de credit debitoare, precum şi creanţele izvorâte din raporturi de muncă pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

3. creanţele reprezentând acea parte a depozitelor eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii care depăşeşte plafonul de acoperire prevăzut în legislaţia privind schemele de garantare a depozitelor şi depozitele persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor şi ale întreprinderilor mici şi mijlocii, care ar fi depozite eligibile dacă nu ar fi fost făcute prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale unor instituţii stabilite în Uniune;

4. creanţele rezultând din activitatea debitorului după deschiderea procedurii;

5. creanţele bugetare, creanţele schemelor de garantare a depozitelor, altele decât cele prevăzute la pct. 2, precum şi creanţele Băncii Naţionale a României decurgând din credite acordate de aceasta instituţiei de credit;

6. creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni cu clientelă, operaţiuni cu titluri, alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare;

7. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;

8. creanţele decurgând din instrumente de datorie şi din împrumuturi, având la bază convenţii care prevăd o clauză de subordonare potrivit căreia, în caz de lichidare sau faliment al instituţiei de credit, astfel de creanţe urmează să fie plătite după creanţele tuturor creditorilor chirografari nesubordonaţi şi, după caz, ale altor creditori chirografari subordonaţi; în cadrul acestei categorii de creanţe, plata acestora se va efectua cu respectarea ordinii de preferinţă stabilite prin clauza de subordonare aferentă fiecărei creanţe;

9. creanţele acţionarilor instituţiei de credit în faliment, respectiv creanţele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, potrivit prevederilor legale şi statutare."

^[265]

 Coordonator Prof. Univ. Dr. Radu Bufan, op.cit., pag. 739-740.

^[266]


 Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moţiu înTratat practic de insolvenţă, Ed. Hamangiu, București, 2014, pag. 903.

^[267]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 618-619.

^[268]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 619.

^[269]


 Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moţiu , op.cit., pag. 907.

^[270]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 621.

^[271]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 623.

^[272]


 Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moţiu ,op.cit., pag. 909.

^[273]


 Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moţiu , op.cit., pag. 913.

^[274]


 Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moţiu ,op.cit., pag. 918.

^[275]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 643-644.

^[276]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 356.

^[277]


 Radu Bufan, Andreea Deli-Diaconescu, Florin Moţiu , op.cit., pag. 920.

^[278]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, op.cit., pag. 648.

^[279]


 A se vedea în acest sens Expunerea de motive a Legii nr. 637/2002, care justifică adoptarea acestui act normativ din perspectiva ”realizării unei armonizări legislative cu cadrul normativ al Uniunii Europene, precum și pentru a crea instrumente eficiente de cooperare în această materie cu state din afara Uniunii Europene”.

^[280]


 A se vedea în acest sens:

http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/2011Judicial_Perspective.html


.

^[281]


 
Considerentul (1) al Regulamentului (UE) 2015/848 menționează că Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 a fost deja modificat de mai multe ori și urmează să se efectueze noi modificări, ca atare acesta urmează să fie reformat în interesul clarității.

^[282]

 

Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p
. 361

^[283]


 Cazul Eurofood este considerat a fi un principiu director în stabilirea COMI, principalele statuări ale Curții Europene de Justiție în acest caz fiind următoarele: ”COMI trebuie identificat conform unor criterii obiective şi verificabile ca atare de terţe persoane. Aceste criterii sunt necesare pentru a asigura un grad suficient de predictibilitate în ceea ce priveşte jurisdicţia de deschidere a procedurii principale. Prezumţia stabilită de Art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) 1346/2000 poate fi răsturnată doar dacă realitatea existentă este diferită de cea instituită prin prezumţie (cazul, de exemplu, al societăţilor tip “cutie-poştală”, care nu desfăşoară în fapt activităţi pe teritoriul statului unde sunt înregistrate). Răsturnarea prezumţiei poate fi realizată în cazul în care societatea respectivă nu desfăşoară nicio activitate pe teritoriul statului membru unde are înregistrat sediul. Dacă societatea defăşoară efectiv activitate pe teritoriul statului membru unde are înregistrat sediul, simplul fapt al controlului economic exercitat sau exercitabil de către societatea mamă nu este suficient pentru a răsturna prezumţia.”

^[284]


 Principalele statuări ale Curții în cazul Interedil sunt următoarele: ”Centrul intereselor principale ale unei societăți debitoare trebuie determinat acordând prioritate locului administrației centrale a acestei societăți, astfel cum acesta poate fi stabilit prin elemente obiective și verificabile de către terți. În ipoteza în care organele de conducere și de control ale unei societăți se află la locul sediului social, iar deciziile de administrare a acestei societăți sunt luate în acest loc, de o manieră verificabilă de către terți, prezumția prevăzută de această dispoziție nu poate fi răsturnată. În ipoteza în care locul administrației centrale a unei societăți nu se află la sediul social al acesteia, existența unor active sociale, precum contracte de exploatare financiară într
‑
un alt stat membru decât cel în care se află sediul social al acestei societăți, nu poate reprezenta un element suficient pentru a răsturna această prezumție decât cu condiția ca o apreciere globală a tuturor elementelor relevante să permită stabilirea faptului că centrul efectiv de conducere și de control al societății menționate, precum și conducerea intereselor societății se situează, de o manieră verificabilă de către terți, în acest alt stat membru.” În integrarea statuărilor Curții, Considerentul (30) din Regulamentul (UE) 2015/848 stabilește că: ”În cazul unei societăți comerciale, ar trebui să existe posibilitatea de a răsturna această prezumție în cazul în care administrația centrală a societății este situată în alt stat membru decât cel în care se află sediul social și în cazul în care o evaluare cuprinzătoare a tuturor factorilor relevanți stabilește, într-un mod verificabil de către terți, că centru real de conducere și de supraveghere al societății și centrul de gestionare a intereselor sale se află în acel stat membru.”

^[285]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 652.

^[286]


 Nicoleta Țăndăreanu, Codul insolvenței adnotat. Noutăți, examinare comparativă și note explicative, p. 364

^[287]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 655.

^[288]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 658.

^[289]


 Prof. Univ. Dr. Augustin Fuerea, Drept internațional privat; Ed. Universul Juridic, ediția a III-a, revăzută și adăugită, 2008, p 62.

^[290]


 Prof. Univ. Dr. Augustin Fuerea, op. cit., p. 58.

^[291]


 A se vedea în acest sens Legea Model UNCITRAL. para (53), p. 19.

^[292]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 661.

^[293]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p.  662.

^[294]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 663.

^[295]


”The World Bank 2011 Principles for Effective Insolvency and Creditor/Debtor Regimes” – revised draft, p 20. Principiul C15 – i).

^[296]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 669.

 

^[297]


 UNCITRAL Model Law,  nota de subsol 192, p. 52

^[298]


 UNCITRAL Model Law, p. 51

^[299]


 Legea Model UNCITRAL, art. 20; p. 54 și urm.

^[300]


 Legea Model UNCITRAL, para (162)

^[301]


 Principiul C15 – ii): ”Relief to be granted upon recognition of foreign insolvency proceesings”.

^[302]


 Legea Model UNCITRAL, para (172), p. 59.

^[303]


 
UNCITRAL Model Law, para (174).

^[304]


 Principiul C15 – iii) stabilește astfel: ”Foreign insolvency representatives to have access to courts and other relevant authorities.”

^[305]


 Legea Model UNCITRAL, para (187), p. 66.

^[306]


 Între cauzele analizate în cadrul Anexei I la Legea Model UNCITRAL, este citat cazul In re Lehman Brothers Australia Limited, in care instanța din Australia a stabilit în final o astfel de cooperare cu judecătorul din Statele Unite ale Americii.

^[307]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p. 677

^[308]


 Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca și Vasile Nemes, op. cit.,  p.  679

^[309]


 Legea Model UNCITRAL, para (207), p. 72.

^[310]


 Legea Model UNCITRAL, para (210), p. 73.

^[311]


 Legea Model UNCITRAL, para (211), p. 72.

^[312]


 Legea Model UNCITRAL, para (215) si para (216), p. 75.

^[313]


 Acest principiu statuează: ”Key factors to effective handling of cross-border matter tipically include: […] non-discrimination between foreign and domestic creditors”.

^[314]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la capitolul IV, după articolul 311 se introduce un nou articol, articolul 311

¹

, cu următorul cuprins: „În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. stat membru de origine înseamnă stat membru de origine, astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 43 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

2. stat membru gazdă înseamnă stat membru gazdă astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 44 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

3. sucursală înseamnă o sucursală astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

4. instrument financiar înseamnă un instrument financiar astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 50 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

5. autoritate competentă înseamnă o autoritate competentă, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o autoritate de rezoluţie în înţelesul legislaţiei privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, în ceea ce priveşte măsurile de reorganizare luate în baza acestei legi."

^[315]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015,

la articolul 313, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), legea care guvernează anumite drepturi şi contracte este determinată potrivit prevederilor art. 266-274 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător."

 

^[316]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015,

după articolul 318 se introduce un nou articol, articolul 318

¹

, cu următorul cuprins: „În aplicarea dispoziţiilor art. 314 alin. (1) şi ale art. 318, informaţiile se furnizează în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statelor membre gazdă. În acest scop, se utilizează formulare care vor avea, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, titlul «Invitaţie de declarare a unei creanţe. Termene care trebuie respectate», respectiv titlul «Invitaţie de prezentare a observaţiilor cu privire la o creanţă. Termene care trebuie respectate»."

 

^[317]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 320, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Măsurile de reorganizare sunt măsurile adoptate de autorităţile administrative sau judiciare, destinate să menţină ori să restabilească situaţia financiară a unei instituţii de credit sau a unei firme de investiţii, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, şi care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terţi, inclusiv măsurile care implică posibilitatea unei suspendări a plăţilor, a unei suspendări a măsurilor de executare sau a unei reduceri a creanţelor; persoanele care sunt implicate în activitatea internă a instituţiilor de credit, administratorii şi acţionarii nu sunt consideraţi terţi."

^[318]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015,

la articolul 320, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3

¹

), cu următorul cuprins: "(3

¹

) Măsurile prevăzute la alin. (3) includ aplicarea instrumentelor de rezoluţie şi exercitarea competenţelor de rezoluţie prevăzute în legislaţia privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii."

^[319]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015, la articolul 321, alineatele (4) şi (6)-(9) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „(4) Autorităţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine, administratorul sau lichidatorul comunică oficiului registrului comerţului la care sucursala instituţiei de credit respectivă este înregistrată decizia privind măsurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii de lichidare, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare. Comunicarea se transmite de autorităţile menţionate şi la două ziare de circulaţie naţională din România, în vederea publicării.

…….

(6) Lichidator este persoana ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare, a cărui sarcină este de a administra procedurile de lichidare.

(7) Administratorul, după caz, lichidatorul împuternicit să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară din statul membru de origine poate acţiona pe teritoriul României fără altă formalitate, în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, însoţite de o traducere în limba română.

(8) Persoanele prevăzute la alin. (7) pot exercita pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane pot să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.

(9) În exercitarea competenţelor lor pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (7) trebuie să respecte legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai instituţiei de credit în cauză. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute."

 

^[320]

 
Prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial nr. 920/2015,  articolul 322 se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) În cazul deschiderii unei proceduri de faliment faţă de o sucursală din România a unei instituţii de credit dintr-un stat terţ, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile cuprinse în titlul III.

(2) Dacă instituţia de credit din statul terţ mai are deschise sucursale cel puţin într-un alt stat membru, tribunalul competent, prin intermediul Băncii Naţionale a României, informează de îndată autorităţile competente din celelalte state membre gazdă asupra deschiderii procedurii falimentului în privinţa sucursalei din România, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. Dacă nu este posibilă informarea înainte de adoptarea deciziei, aceasta se realizează imediat după aceea.

(3) Informarea prevăzută la alin. (2) trebuie să menţioneze şi faptul că Banca Naţională a României a retras autorizaţia de funcţionare a sucursalei."

 

^[321]


 Stanciu D. Cărpenaru, M.A.Hotca, V.Nemeș, Codul insolvenței comentat, op.cit., pag. 728.