Revizuirea unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul,  intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila

potrivit caruia instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.

 

 Cod.  proc. civ., art. 322 pct. 2

 

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila constituie o aplicare a principiului disponibilitatii, dar, in acelasi timp reprezinta si o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedura civila, conform caruia, in toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. In aplicarea riguroasa a  art. 129 alin. final Cod procedura civila, instanta are obligatia de a judeca toate pretentiile deduse judecatii cu respectarea cadrului procesual fixat de parti.

 

           

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 15 din  11 ianuarie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti sub nr. 2872,2/105/2009, revizuenta SC B K SRL a solicit revizuirea deciziei nr. 1397 din data de 21 septembrie 2010 pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti.

In motivarea cererii intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, s-a sustinut ca instanta de recurs a acordat mai mult decat s-a cerut  din urmatoarele considerente:

Prin sentinta nr. 173/30.03.2010, Tribunalul Prahova a stabilit ca revizuenta nu datoreaza impozit pe venit de 16% asa cum s-a stabilit prin Raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 02.02.2009 iar instanta de control judiciar a stabilit aceasta suma de plata, in sarcina societatii, desi aceasta inregistrase contractul de prestari servicii nr. 488/19.04.2005 si platise un impozit in valoare de 5% cu titlu de impozit pe venit.

 Acest impozit, de 5%, devine incorect calculat si virat catre bugetul de stat, in momentul admiterii recursului, care stabileste obligarea revizuentei la plata unui impozit pe venit de 21% (16%+5% - platit initial).

Cu alte cuvinte, recurenta a solicitat plata unui impozit pe venit de 16%, iar instanta de recurs a dispus obligarea la plata unui impozit pe venit de 21%.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire si modificarea in tot a deciziei pronuntate de instanta de recurs.

Examinand cererea de revizuire prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului si a textelor de lege incidente in cauza, Curtea a retinut urmatoarele:

Codul de procedura civila reglementeaza in Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotararilor (art. 322 - 328), cale extraordinara de atac, iar in conformitate cu dispozitiile prevazute de art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere daca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.

Desi revizuenta a invocat ipoteza prevazuta de pct. 2  din art. 322 Cod procedura civila respectiv „instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut”, in  esenta, sustinerile din cererea de revizuire reprezinta critici referitoare la modul in  care instanta de judecata a interpretat materialul probator administrat in cauza, precum si la modul in care s-a facut interpretarea si aplicarea normelor juridice incidente in speta.

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila constituie practic o aplicare a principiului disponibilitatii, dar, in acelasi timp reprezinta si o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedura civila, conform caruia, in toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. In aplicarea riguroasa a  art. 129 alin. final Cod procedura civila, instanta are obligatia de a judeca toate pretentiile deduse judecatii cu respectarea cadrului procesual fixat de parti.

Prin deciziei nr. 1397 din data de 21 septembrie 2010 pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti s-a admis recursul formulat de parata D.G.F.P. impotriva sentintei nr. 173 pronuntata in data de 30 martie 2010 de  Tribunalul Prahova in contradictoriu cu reclamanta SC B K SRL, s-a modificat in tot sentinta si pe fond s-a respins actiunea.

Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut in esenta ca impozitul pe profit suplimentar si penalitatile aferente precum si TVA au fost corect calculate de recurenta, inlaturand toate sustinerile intimatei-reclamante, apreciind ca neintemeiata actiunea acesteia.

Avand in vedere solutia instantei de recurs nu se poate sustine ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 322  pct. 2 Cod procedura civila intrucat instanta de recurs nu a acordat nimic, solutia fiind de modificare in tot a sentintei si de respingere a actiunii.

 Considerentele pe care s-a intemeiat hotararea sunt numai argumentele care au determinat convingerea instantei asupra adevarului si justetii solutiei pronuntate si din acestea nu rezulta ceea ce sustine revizuenta.

Prin prisma acestor considerente, analizand motivele de recurs formulate de parata, pentru a se putea stabili in concret ce anume s-a solicitat prin recursul pe care aceasta l-a promovat, instanta de revizuire a retinut ca recurenta a cerut, prin recursul pe care l-a formulat, sa se admita recursul sa se modifice in tot sentinta recurata si pe fond sa se respinga cererea formulata de reclamanta-revizuenta.

Fata de cele precizate Curtea a retinut ca in speta nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, dat fiind faptul ca din analiza actelor si lucrarilor dosarului a rezultat o corecta rezolvare a cererilor formulate de parti, in limita cadrului procesual cu care a fost investita instanta.