Revizuirea -  cale extraordinara de atac si principiul disponibilitatii  

 

Cod proc. civ., art. 322 pct. 2

 

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedura  civila constituie practic o aplicare a principiului disponibilitatii, dar, in acelasi timp reprezinta si o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedura  civila, conform caruia, in toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 15 din 11 ianuarie 2011.  

 

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti sub nr. 2872,2/105/2009, revizuenta SC B.K. SRL a solicit revizuirea deciziei nr. 1397 din data de 21 septembrie 2010 pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti.

In motivarea cererii au fost invocate dispozitiile art. 322 pct. 2 Cod procedura civila si s-a apreciat ca instanta de recurs a acordat mai mult decat s-a cerut (pluspetita), intrucat prin Raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 02.02.2009, organele de inspectie fiscala au sanctionat societatea pentru inregistrarea in contabilitate a Contractului de prestari servicii nr. 488/19.04.2005 cu E. T. LTD, la „Cheltuieli deductibile”. Pe cale de consecinta, conform concluziilor raportului de inspectie fiscala incheiat la 02.02.2009, societatea ar fi trebuit sa plateasca un impozit pe venit de 16%.

Prin sentinta nr. 173/30.03.2010, Tribunalul Prahova a stabilit ca revizuenta nu datoreaza aceasta suma (16%), dar instanta de control judiciar a stabilit aceasta suma de plata, in sarcina societatii, desi aceasta inregistrase contractul de prestari servicii nr. 488/19.04.2005 si platise un impozit in valoare de 5% cu titlu de impozit pe venit. Acest impozit, de 5%, devine incorect calculat si virat catre bugetul de stat, in momentul admiterii recursului, care stabileste obligarea revizuentei la plata unui impozit pe venit de 21% (16%+5% - platit initial). Cu alte cuvinte, A. F.P. a Municipiului P. a solicitat plata unui impozit pe venit de 16%, iar instanta de recurs a dispus obligarea la plata unui impozit pe venit de 21%.

Prin decizia nr.15 pronuntata in data de 11 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondata cererea de revizuire a deciziei nr.1397 pronuntata in data de 21 septembrie 2010 de Curtea de Apel Ploiesti, formulata de  revizuenta SC B.K. SRL in contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Prahova.

Pentru a hotari Curtea a retinut ca prin Codul de procedura civila se reglementeaza in Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotararilor (art. 322 - 328), calea extraordinara de atac, iar in conformitate  cu dispozitiile prevazute de art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere daca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut.

Cu privire la cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, s-a constatat ca revizuentul s-a limitat, in cuprinsul cererii, la indicarea generica a acestuia fara a lamuri care dintre cele trei ipoteze continute de text si-ar gasi aplicabilitatea in cauza, iar argumentele aduse in sustinere vizeaza chestiuni ce tin de stabilirea situatiei de fapt, care oricum nu reprezinta atributul instantei de recurs.

Desi revizuentul a invocat ipoteza prevazuta de pct. 2  din art. 322 Cod procedura civila respectiv „instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut”, in  esenta, sustinerile din cererea de revizuire reprezinta critici referitoare la modul in  care instanta de judecata a interpretat materialul probator administrat in cauza, precum si la modul in care s-a facut interpretarea si aplicarea normelor juridice incidente in speta.

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila constituie practic o aplicare a principiului disponibilitatii, dar, in acelasi timp reprezinta si o aplicare a principiului consacrat de art. 129 alin. final Cod procedura  civila, conform caruia, in toate cazurile judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii. In aplicarea riguroasa a  art. 129 alin. final Cod procedura civila, instanta are obligatia de a judeca toate pretentiile deduse judecatii cu respectarea cadrului procesual fixat de parti.

 Prin decizia nr. 1397 din data de 21 septembrie 2010 pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti s-a admis recursul formulat de parata D.G.F.P. Prahova impotriva sentintei nr. 173 pronuntata in data de 30 martie 2010 de Tribunalul Prahova in contradictoriu cu reclamanta SC B.K. SRL, s-a modificat in tot sentinta si pe fond s-a respins actiunea.

Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a retinut in esenta ca impozitul pe profit suplimentar si penalitatile aferente precum si TVA au fost corect calculate de recurenta, inlaturand toate sustinerile intimatei-reclamante, apreciind ca neintemeiata actiunea acesteia.

Avand in vedere solutia instantei de recurs nu se poate sustine ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 322  pct. 2 Cod procedura civila.

Considerentele pe care s-a intemeiat hotararea sunt numai argumentele care au determinat convingerea instantei asupra adevarului si justetii solutiei pronuntate.

Prin prisma acestor considerente, analizand motivele de recurs formulate de parata, pentru a se putea stabili in concret ce anume s-a solicitat prin recursul pe care aceasta l-a promovat, instanta de revizuire a retinut ca recurenta a cerut, prin recursul pe care l-a formulat, sa se admita recursul sa se modifice in tot sentinta recurata si pe fond sa se respinga cererea formulata de reclamanta - revizuenta.

Fata de cele precizate Curtea a retinut ca in speta nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila, dat fiind faptul ca din analiza actelor si lucrarilor dosarului a rezultat o corecta rezolvare a cererilor formulate de parti, in limita cadrului procesual cu care a fost investita instanta.