Pedepsele. Pedepse accesorii. Aplicarea pedepselor accesorii fata de inculpatul major.

 

Cod proc. penal, art. 386 alin. 1, lit. e

 

Potrivit deciziei nr. 74/2007 pronuntata de I.C.C.J. pe calea recursului in interesul legii, s-a stabilit ca dispozitiile art. 71 cod penal privitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 74 lit. a) teza I – lit. c) cod penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 al.3 cod penal.

In situatia in care prima instanta nu a realizat o analiza a acestor criterii prevazute de art. 71 al.3 cod penal, referitoare la natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, omisiunea de a aplica inculpatului pedepsele accesorii nu este justificata prin aprecierea ca inoportuna a aplicarii lor, ci reprezinta in realitate o gresita aplicare a legii, iar neaplicarea pedepselor accesorii nu-si gaseste fundament intr-o apreciere rationala si obiectiva.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1644 din 7 decembrie 2012.

 

Prin sentinta penala nr. 103/15.05.2012 pronuntata de Judecatoria Pucioasa
 
s-au dispus urmatoarele:

  1.In baza art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a si g alin 3 lit. h cod pen., cu aplic.art. 75 alin 1 lit.c  Cod penal, cu aplicarea art. 320

¹

Cod proc.pen,  a fost condamnat inculpatul
M.I.
la pedeapsa de  1  an inchisoare.

             In baza art. 81 Cod pen.,  s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar in baza art. 82 Cod pen.,  s-a stabilit termen de incercare de 3 ani, din care 1 an pedeapsa aplicata si 2 ani termenul prevazut de lege si i s-au pus in vedere inculpatului consecintele nerespectarii prevederilor art. 83 Cod pen.

            2. Prin aceeasi sentinta, in baza art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a, g si alin 3 lit. h Cod pen., cu aplicarea art. 99  si urmatoarele Cod pen., cu aplicarea art. 320

¹

Cod proc.pen.,  a fost condamnat inculpatul
L.G.E
la pedeapsa de  2 ani inchisoare.

          In baza art. 81 Cod pen.,  s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar in baza art. 82 Cod pen., s-a stabilit  termen de incercare de 4 ani, din care 2 ani pedeapsa aplicata si 2 ani termenul prevazut de lege si i  s-au pus in vedere inculpatului consecintele nerespectarii prevederilor art. 83 Cod pen.

           S-au aplicat disp. art 71-64 lit a teza II lit b cod pen., si art 71 alin 5 Cod pen.

           In baza art. 14, 15 si 346 Cod proc.pen.,  au fost obligati inculpatii in solidar, inculpatul minor in solidar cu partea responsabil civilmente L. C. la plata sumei de 6548,36 lei catre partea civila Romtelecom S.A.-Ploiesti reprezentand despagubiri civile.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, pe baza probelor administrate, urmatoarele:

In  noaptea de 6.07.2011 inculpatii L. G. E. si M. I. au sustras de la periferia comunei Moroieni, din zona motelului Moroieni aproximativ 400 m cablu telefonic care face parte din reteaua aeriana apartinand partii vatamate Romtelecom SA Ploiesti. In acest scop, inculpatii s-au urcat pe stalpul de sustinere a cablurilor aeriene de unde au procedat la taierea acestuia iar dupa coborarea cablului la nivelul solului au procedat la sectionarea acestuia. Pentru a transporta bunul insusit, inculpatii au folosit autoturismul cu nr. de inmatriculare …… apartinand  martorului S. M., autoturism pe care ulterior l-au abandonat.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termenul legal, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Judecatoria Pucioasa, precum si inculpatul L.G.E.

In recursul promovat de catre Ministerul Public se critica sentinta pentru nelegalitate in raport de doua motive, ambele vizandu-l pe inculpatul M. I. : un prim motiv vizeaza aplicarea unei pedepse nelegale, deoarece instanta a dispus condamnarea inculpatului major M. I. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru infractiunea prev. si ped. de  art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit a si g alin 3 lit. h Cod pen., cu art. 75 alin 1 lit c  Cod pen., cu aplicarea art. 320

¹

Cod proc.pen, insa aceasta pedeapsa se situeaza sub minimul prevazut de lege care este acela de  2 ani si 8 luni inchisoare, minim rezultat prin aplicarea art. 320/1 C.proc.pen.

Cel de al doilea motiv de recurs priveste neaplicarea pedepselor accesorii fata de inculpatul major M. I., sustinandu-se ca  instanta de fond a aplicat inculpatului minor la data savarsirii faptei L. G. E. pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit. b Cod penal.

Aceste pedepse accesorii nu au fost insa aplicate si inculpatului major M. I., iar daca instanta ar fi avut in  vedere decizia in interesul Legii nr. 74/2007 ar fi trebuit sa motiveze de ce nu intelege sa aplice inculpatului major pedepsele accesorii, mai ales ca aceste pedepse, dupa cum s-a aratat, au fost aplicate inculpatului minor.

Se solicita admiterea recursului, casarea hotararii recurate, iar pe fond majorarea pedepsei aplicate inculpatului Maruntu Ionut, urmand ca aceasta sa se situeze peste limita de 2 ani si 8 luni inchisoare, precum si aplicarea pedepselor accesorii fata de acest inculpat, urmand ca totodata acestea sa fie suspendate, conform art. 71 alin. 5 Cod penal.

Recurentul inculpat L.G.E.

a criticat sentinta primei instante pentru netemeinicie in ceea ce priveste individualizarea pedepsei principale aplicate, sustinand ca aceasta este excesiva in raport de pericolul social concret al faptei si de circumstantele sale personale, invocand in acest sens starea de minoritate in care s-a aflat la momentul comiterii faptei, acoperirea prejudiciului creat,  precum si conduita sincera pe care a adoptat-o inca de la inceputul procesului penal.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate si reindividualizarea judiciara a sanctiunii prin reducerea duratei pedepsei principale, conform art. 109 Cod penal, care stabileste reducerea  pedepsei la jumatate in cazul inculpatilor minori, precum si prin retinerea circumstantelor atenuante facultative judiciare prevazute de art. 74 si art. 76 Cod penal.

Curtea a constatat ca recursul Ministerului Public este fondat, iar recursul declarat de catre inculpatul L.G. E. este nefondat.

Recursul parchetului este fondat, sentinta atacata fiind nelegala, deoarece prima instanta a realizat o gresita aplicare a dispozitiilor privind reducerea pedepsei prin efectual recunoasterii vinovatiei si al simplificarii procedurii judiciare, in ceea ce il priveste pe inculpatul major M. I..

Astfel, acest inculpat a fost condamnat prin sentinta recurata la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru comiterea infractiunii de furt calificat, prev. de art 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a si g alin. 3 lit. h cod pen., cu aplic. art. 75 alin.1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320

¹

Cod proc.pen.

Pentru aceasta infractiune, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 4 la 18 ani.

Trecand peste faptul ca, celalalt inculpat, aflat insa in stare de minoritate, si anume L.G.E., a fost sanctionat cu o pedeapsa sporita, aceea de 2 ani inchisoare, nejustificandu-se un tratament sanctionator mai aspru in cazul minorului decat in cazul majorului, Curtea a constatat insa ca pedeapsa aplicata inculpatului major  M. I. este situata in afara limitelor legale.

Astfel, cata vreme pentru infractiunea de furt calificat al unor cabluri de telecomunicatii, legea prevede pedeapsa inchisorii de la 4 la 18 ani, rezulta ca, prin aplicare reducerii inscrise in art. 320/1 alin. 7 Cod procedura penala (reducerea cu o treime raportata la limitele pedepsei) limita minima in cazul inculpatului major este de 2 ani si 8 luni.

Asadar, o pedeapsa de 1 an inchisoare aplicata inculpatului major apare ca nelegala, in conditiile in care, limita minima a pedepsei era aceea de 2 ani si 8 luni inchisoare.

Prin urmare, constatandu-se ca la primul grad de jurisdictie s-a facut o gresita aplicare a legii in cazul inculpatului major M. I., caruia i-a fost aplicata o pedeapsa in afara limitelor legale, Curtea a constatat ca recursul Ministerului Public este fondat sub acest aspect, fiind incident cazul de casare prev. de aret. 385/9 alin.1 pct. 17/1 Cod procedura penala, asa incat calea de atac a fost  admisa, casandu-se in parte sentinta recurata si majorandu-se pedeapsa aplicata inculpatului M. I., pentru comiterea infractiunii prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a si g si alin. 3 lit. h cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.pen. si cu aplicarea art. 320/1 C.proc.pen. de la 1 an inchisoare la 3 ani inchisoare, precum si termenul de incercare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei dispuse in ceea ce-l priveste pe acest inculpat, in conformitate cu prevederile art. 82 C.pen. de la 3 ani la 5 ani.

Si cel de al doilea motiv de recurs invocat in calea de atac promovata de catre Parchet  a fost apreciat ca fondat, deoarece s-a observat ca  prima instanta a omis sa plice inculpatului major pedepsele accesorii reglementate de dispozitiile legale, omisiunea nefiind motivata insa de o apreciere justificata in acest sens, cata vreme in cazul inculpatului minor, devenit intre timp major, totusi aceste pedepse au fost aplicate.

Intr-adevar, potrivit deciziei nr. 74/2007 pronuntata de I.C.C.J. pe calea recursului in interesul legii s-a stabilit ca dispozitiile art. 71 Cod penal privitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 74 lit. a) teza I – lit. c) Cod penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 al.3 Cod penal.

Or, se constata ca prima instanta nu a realizat o analiza a acestor criterii prevazute de art. 71 alin. 3 Cod penal, care se refera la natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului.

Prin urmare, cum s-a omis la primul grad de jurisdictie a se face analiza acestor criterii, curtea constata ca omisiunea primei instante de a aplica inculpatului pedepsele accesorii nu este justificata prin aprecierea ca inoportuna a aplicarii lor, ci reprezinta in realitate o gresita aplicare a legii, sens in care se concluzioneaza ca neaplicarea pedepselor accesorii nu-si gaseste fundament intr-o apreciere rationala si obiectiva, raportat la criteriile prev. de art. 71 al.3 Cod penal, fiind deci incident cazul de casare mentionat mai sus.

            ( Judecator  Cristina Georgescu)