Neacordarea de catre Ministerul Apararii Nationale a ajutorului la trecerea in rezerva

Prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 16/2015, pronuntata in procedura dezlegarii unei chestiuni de drept, obligatorie pentru instante, s-a stabilit ca „dispozitiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, vizeaza exercitiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor, in sensul ca acesta este suspendat in perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010, si nu existenta acestui drept”.

„Ratiunea acestei interpretari este impusa si de succesiunea in timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, masura neaplicarii dispozitiilor legale privind ajutoarele/indemnizatiile in anii 2011-2015. Sub acest aspect, relativ la masurile financiare instituite prin Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, Curtea Constitutionala a retinut ca aceste masuri nu aduc atingere insasi substantei drepturilor banesti vizate, ci doar amana acordarea ajutoarelor/indemnizatiilor pe o perioada limitata de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetara imposibil de acoperit, in contextul unui echilibru financiar marcat de criza ”.

Art. 20 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010 Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 16/2015, pronuntata in procedura dezlegarii unei chestiuni de drept

Art. 9 din Legea nr. 118/2010

1. 
   Sentinta apelata:
   

Prin sentinta civila nr. 2727/21.10.2015, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins ca neintemeiata cererea formulata la 06.06.2014 de reclamantul [...] in contradictoriu cu paratul Ministerul Apararii Nationale, prin care acesta a solicitat obligarea paratului la plata ajutorului la trecerea in rezerva prevazut de art. 20 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010, actualizat cu indicele preturilor de consum, precum si a dobanzii legale aferente si a cheltuielilor de judecata.

In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantul [...] ca beneficiar al pensiei pentru limita de varsta stabilita prin decizia nr.123216/n.n.2011, solicita aplicarea dispozitiilor art. 20 al. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010.

Potrivit art.20 alin.1 din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, sporurile, indemnizatiile, primele si compensatiile specifice domeniului de activitate ce se acorda personalului bugetar sunt prevazute in anexele nr. I - VIII.

In cuprinsul anexei VII este reglementata Familia Ocupationala de Functii Bugetare "Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala", care la art.20 alin.2 prevede pretentia solicitata de reclamant, in sensul ca “personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, trecuti in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale caror raporturi de serviciu au incetat, cu drept la pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta de pensionare prevazute de lege, mai beneficiaza, pentru fiecare an intreg ramas pana la limita de varsta de pensionare sau, in situatia in care pot desfasura activitate peste aceasta limita, pana la limitele de varsta in grad la care pot fi mentinute in activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza, respectiv cu doua salarii ale functiei de baza”.

Aceste dispozitii legale se coroboreaza cu dispozitiile art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului platit din fondurile publice, unde se prevede ca in anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau indemnizatiilor prevazute la iesirea la pensie, la incetarea raporturilor de serviciu sau trecerea in rezerva, nu se aplica.

Interpretarea acestor dispozitii legale se realizeaza potrivit principiului tempus regit actum, potrivi caruia norma de drept se aplica raporturilor juridice la momentul la care acestea au luat fiinta. Pentru reclamant, incetarea raporturilor de serviciu a avut loc la data de 11.11.2011, prin pensionare, astfel ca, in acest an nu au fost acordate drepturile sub forma ajutorului financiar fiind stabilita neplata ajutorului si nu suspendarea platii drepturilor cuvenite.

 

 

II. Apelul:

1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul [...], solicitand schimbarea in tot a acesteia in sensul admiterii actiunii.

In motivarea cererii de apel, apelantul reclamant a aratat ca interpretarea tribunalului ca prin legile anuale pentru anul 2012 si urmatorii nu s-au acordat inclusiv drepturile nascute in anul 2011, pe motiv ca legea nu distinge intre drepturile nascute in ani diferiti, intra in conflict cu principiul neretroactivitatii lei prevazut de art. 15 alin. 2 din Constitutie. Faptul ca in legile anuale care au urmat nu se prevede clar ce drepturi nu se acorda nu inseamna ca se refera si la cele nascute in anul 2011 pentru ca drepturile pentru anul 2011 au fost amanate distinct, prin Legea nr. 285/2010, iar daca se dorea o perioada mai mare de suspendare a platii acestora se prevedea clar si inca de la inceput perioada dorita, pentru a nu da nastere la interpretari. Intr-un caz similar, care prevedea suspendarea primelor de vacanta in perioada 2001-2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat in decizia in interesul legii nr. 23/2005 ca nu este posibil sa se aplice si in prezent nici dispozitiile de prelungire succesiva a termenelor de punere in aplicare pentru ca s-ar contraveni principiului neretroactivitatii legii civile. Principala consecinta este ca dreptul exista la 01.01.2012. Tribunalul nu a tinut cont de decizia ICCJ nr. 16/2015 pronuntata pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

2. Prin intampinare, intimatul parat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca aplicarea prevederilor legale privind ajutorul solicitat a fost amanata prin acte normative succesive, iar in decizia ICCJ nr. 16/2015 s-a retinut ca ratiunea interpretarii date de instanta suprema este impusa si succesiunea in timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, masura neaplicarii dispozitiilor legale privind ajutoarele/indemnizatiile in anii 2011-2015.
3. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si nu au fost administrate probe

noi.

3. 
   Analiza apelurilor:
   

1. In cauza se solicita in principal obligarea paratului la plata ajutorului la trecerea in rezerva prevazut de art. 20 din Anexa nr. VII din Legea nr. 284/2010, in conditiile in care apelantul a dobandit dreptul la pensie pentru limita de varsta incepand de la 1.06.2011.

Potrivit art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, „in anul 2011, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica”.

De asemenea, potrivit art. 9 din art. II din OUG nr. 80/2010, „in anul 2012 nu se acorda ajutoarele sau, dupa caz, indemnizatiile la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva”.

Art. 2 din OUG nr. 84/2012 a prevazut ca prevederile art. II din OUG nr. 80/2010 „se aplica in mod corespunzator si in anul 2013”, iar art. 10 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 a prevazut ca „in anul 2014 nu se acorda ajutoarele sau, dupa caz, indemnizatiile la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva”.

In continuare, potrivit art. 9 alin. 1 din OUG nr. 83/2014, „in anul 2015, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica”, iar prin art. 11 alin. 1 din OUG nr. 57/2015 s-a prevazut ca „in anul 2016, dispozitiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, a indemnizatiilor la iesirea la pensie, retragere, incetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea in rezerva nu se aplica”.

Se constata din analiza acestor prevederi legale ca prin acte normative succesive s-a prevazut ca ajutoarele la trecerea in rezerva nu se acorda in perioada 2011-2016.

Contrar sustinerii apelantului, se retine ca prevederile legale citate nu sunt in mod rezonabil susceptibile de interpretari diferite, fiind clare in sensul ca prevad neacordarea mai multor drepturi, inclusiv ajutoarele la trecerea in rezerva, indiferent de data la care a avut loc trecerea in rezerva, adica fie in anul in care intrat in vigoare fiecare act normativ in parte, fie intr-unul dintre anii anteriori. Astfel, se prevede de fiecare data ca nu se acorda astfel de ajutoare in anul respectiv, fara nicio distinctie in functie de anul in care a avut loc trecerea in rezerva.

2. Decizia in interesul legii nr. 23/2005, invocata de apelant, are in vedere o situatie esential diferita de cea incidenta in speta. Astfel, dupa ce dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin acte normative succesive, acesta nu a mai fost prevazut de legislatia referitoare la salarizare. Instanta suprema a constatat ca efectele actelor normative de suspendare sau de amanare a punerii in aplicare a dispozitiei legale referitoare la dreptul dobandit se limiteaza la perioada cat a fost in vigoare actul normativ care a prevazut dreptul respectiv. De asemenea, s-a retinut ca au procedat corect instantele care au considerat ca dreptul la actiune s-a nascut la data la care a incetat orice cauza de suspendare ori de neaplicare a prevederilor referitoare la prima de concediu, a caror punere in aplicare a fost suspendata sau amanata prin acte normative temporare.

Rezulta astfel ca dreptul la actiune pentru valorificarea unui drept afectat de incidenta unor acte normative de suspendare, amanare sau neaplicare a prevederilor legale care il consacra, se naste la data incetarii actiunii acestor acte normative, a caror actiune nu se prelungeste dincolo de termenul prevazut sau de data abrogarii actului normativ care prevede dreptul respectiv.

Prin urmare, instantele sunt datoare sa recunoasca efectul actelor normative succesive care suspenda sau amana aplicarea unor prevederi legale care consacra drepturi, precum si sa asigure exercitiul acestor drepturi imediat ce efectul suspendarii sau al amanarii a incetat.

Intelegerea corecta a momentului incetarii suspendarii sau aplicarii prevederii legale care consacra dreptul este esentiala, intrucat recunoasterea eronata cu anticipatie a dreptului la actiune inainte de data incetarii suspendarii sau amanarii atrage pe cale de consecinta constatarea, la fel de gresita, a stingerii dreptului la actiune prin prescriptie pentru persoanele care s-au intemeiat corect pe prevederile suficient de clare ale actelor normative prin care exercitarea dreptului a fost suspendata sau amanata si au asteptat incetarea acestei suspendari sau amanari pana sa sesizeze instanta de judecata.

Prin decizia inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 16/2015, pronuntata in procedura dezlegarii unei chestiuni de drept, obligatorie pentru instante, s-a stabilit ca „dispozitiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare, vizeaza exercitiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, dupa caz, indemnizatiilor, in sensul ca acesta este suspendat in perioada 3 iulie-31 decembrie 2010, si nu existenta acestui drept”. „Ratiunea acestei interpretari este impusa si de succesiunea in timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, masura neaplicarii dispozitiilor legale privind ajutoarele/indemnizatiile in anii 2011-2015. Sub acest aspect, relativ la masurile financiare instituite prin Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, Curtea Constitutionala a retinut ca aceste masuri nu aduc atingere insasi substantei drepturilor banesti vizate, ci doar amana acordarea ajutoarelor/indemnizatiilor pe o perioada limitata de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetara imposibil de acoperit, in contextul unui echilibru financiar marcat de criza”.

Instanta suprema a retinut jurisprudenta Curtii Constitutionale, potrivit careia aceste drepturi nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel ca legiuitorul este in drept sa dispuna cu privire la continutul, limitele si conditiile de acordare a acestora, precum si sa dispuna diminuarea ori chiar incetarea acordarii lor, fara a fi necesara intrunirea conditiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentala. De altfel, instanta de contencios constitutional a retinut constant in jurisprudenta sa faptul ca statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, premii periodice si alte stimulente personalului platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea sunt drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate si garantate de Constitutie. Legiuitorul are libertatea de le modifica in diferite perioade de timp, de a le suspenda si chiar de a dispune anularea lor.

Se retine in consecinta ca decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 16/2015 sus citata a privit strict interpretarea art. 9 din Legea nr. 118/2010 in contextul in care caracterul temporar al normei rezulta din coroborarea cu art. 16 din aceeasi lege, dar si ca prin aceasta s-a avut in vedere „masura neaplicarii dispozitiilor legale privind ajutoarele/indemnizatiile in anii 2011-2015”.

In aceasta situatie, paratul a aplicat corect prevederile legale ale actelor normative prin care s-a prevazut neacordarea ajutorului la trecerea in rezerva cuvenit reclamantului, care va fi achitat acestuia doar la momentul incetarii interdictiei legale.

Constatand astfel ca prima instanta a facut o corecta aplicare a legii, pronuntand o hotarare legala si temeinica, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat de parata ca nefondat.

Decizia civila nr. 243/CM/27.04.2016 Judecator redactor Mihail Stanescu-Sas