Litigiu de munca. Problema incidentei in speta a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

 

Legea nr.85/2006, art.36

C.proc.civ., art. 304 pct. 9

 

Actiunea pendinte judecatii in prezentul litigiu nu este o actiune in realizarea creantei impotriva averii debitorului-intimat, de natura celor vizate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, ci este o actiune in care se solicita a se constata nulitatea absoluta a unei decizii de concediere, urmand ca instanta sa stabileasca daca recurentul este indreptatit la reintegrare in munca si, in raport de lamurirea acestor aspecte, sa se pronunte daca este indreptatit si la plata drepturilor salariale si morale solicitate.

In acest context, este evident ca in speta, instanta de trimitere a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, in conditiile in care, actiunea principala cu a carei solutionare a fost investita de catre contestatorul recurent nu reprezinta o actiune in realizarea unei creante asupra intimatei-parate.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 190 din 28 ianuarie 2013.

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita in dosarul nr. 3205/105/2009* cu solutionarea recursului declarat de contestatorul SMS, in contradictoriu cu intimata SC P SRL, impotriva incheierii de sedinta din data de 17 septembrie 2012 pronuntata de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus suspendarea judecatii cauzei, motivat de faptul ca societatea se afla in procedura insolventei judiciare.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca, in raport de obiectul prezentei contestatii, prin care se solicita nulitatea absoluta a deciziei de concediere, reincadrarea in munca si plata daunelor materiale si morale, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, intrucat finalitatea acestor dispozitii este intrunirea tuturor creditorilor, prin depunerea creantelor la masa credala, in vederea distribuirii sumelor conform ordinii de  preferinta reglementata de art. 121 din aceeasi lege.

Este astfel evident, a concluzionat contestatorul, ca art. 36 este incident doar in cazul actiunilor prin care se tinde spre valorificarea unui drept patrimonial, ce are ca obiect o creanta certa, lichida si exigibila, in timp ce prezenta actiune are ca obiect principal anularea unei decizii de concediere.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si trimiterea cauzei aceleiasi instante de fond, in vederea continuarii judecatii.

Intimata a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 28.01.2013, Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 190, prin care a admis recursul declarat de contestator si a casat incheierea de sedinta din data de 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr. 3205/105/2009*, dispunand trimiterea cauzei la aceeasi instanta, pentru continuarea judecatii.

Pentru a hotari astfel, Curtea a reamintit ca, potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolventei se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Prin aceste dispozitii speciale, legiuitorul a avut in vedere ca toate actiunile prin care creditorii societatii aflata in insolventa urmaresc realizarea creantelor impotriva acesteia sa fie suspendate de drept, urmand ca acestia sa-si realizeze creanta in cadrul procedurii colective, demarata prin deschiderea procedurii insolventei.

Prin urmare, a aratat Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu are loc o suspendare de drept a tuturor actiunilor, in care este parte debitorul falit, indiferent de natura lor, ci doar a celor ce au ca obiect realizarea creantelor detinute impotriva sa.

Actiunea pendinte judecatii in prezentul litigiu nu este o actiune in realizarea creantei impotriva averii debitorului-intimat, de natura celor vizate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, ci este o actiune in care se solicita a se constata nulitatea absoluta a unei decizii de concediere, urmand ca instanta sa stabileasca daca recurentul este indreptatit la reintegrare in munca si, in raport de lamurirea acestor aspecte, sa se pronunte daca este indreptatit si la plata drepturilor salariale si morale solicitate.

In acest context, este evident ca in speta, instanta de trimitere a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, in conditiile in  care, actiunea principala cu a carei solutionare a fost investita de catre contestatorul recurent nu reprezinta o actiune in realizarea unei creante asupra intimatei-parate.

In considerarea acestor argumente, avand in  vedere ca actiunea ce face obiectul prezentei cauze nu reprezinta o actiune in realizarea creantei impotriva averii debitorului, Curtea a constatat ca prima instanta a realizat o gresita aplicare a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de natura sa atraga incidenta cazului reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civila.

Avand in  vedere ca in cauza nu exista o solutionare pe fond a litigiului, Curtea a dispus, in temeiul art. 312 alin. 5 Cod proc. civila, admiterea recursului si casarea incheierii, cu trimiterea cauzei la aceeasi instanta, in vederea continuarii judecatii si solutionarii cauzei pe fond, conform indrumarilor date prin decizia de casare nr. 807/2011 a Curtii de Apel Ploiesti, pronuntata in primul ciclu procesual.

(Judecator Andra Corina Botez )