Lipsa motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare – cauza de nulitate a deciziei de sanctionare disciplinara prevazuta de art.252 alin.2 lit. c Codul muncii

Art.252 alin.2 lit.c Codul muncii

 

Decizia prin care a fost aplicata sanctiunea disciplinara, sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.

Omisiunea motivului de inlaturare a apararii salariatului din cuprinsul deciziei nu poate sa fie inlaturata prin administrarea probelor pe cale judiciara, fata de reglementarea art.252 alin.2 lit.c Codul muncii in sensul ca mentiunea trebuie sa fie facuta in mod expres in continutul deciziei de sanctionare.

(Decizia civila nr. 1108/19.04.2017)

 

Prin cererea inregistrata la data de 25.05.2015, contestatorul D.I., in contradictoriu cu intimata SC A. SA, a formulat contestatie impotriva deciziei nr.81/21.04.2015, solicitand in principal anularea acesteia si restituirea procentului de salariu retinut de societate ca urmare a acestei decizii, iar in subsidiar schimbarea sanctiunii aplicate cu avertisment.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca decizia este nula in conformitate cu art.250 Codul muncii si art.49 alin 6 din Regulamentul intern al SC A. SA, intrucat nu s-a descris fapta care constituie abatere disciplinara (litera a) si nici motivele pentru care pentru care au fost inlaturate apararile formulate (litera c). S-a sustinut de asemenea, ca decizia nr.81/21.04.2015 este emisa cu incalcarea conditiilor de forma si de fond, consecinta incalcarii acestora fiind tot nulitatea deciziei. Si termenul de sase luni de la data savarsirii faptei prevazut de art.252 alin 1 Codul muncii pentru sanctionare a fost incalcat, intrucat problemele pentru care a fost cercetat, respectiv acel mod defectuos, invocat de Comisie, de rezolvare a sarcinilor din teren, sunt aferente anului 2014 (adica acele proceduri operationale cu privire la ridicarea, montarea, inlocuirea si gestiunea apometrelor pentru clientii Romtelecom, P.E., M.D. si V.V.). Montarea apometrelor la respectivele locatii mentionate a fost efectuata in lunile aprilie, mai si august 2014.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, interogatoriul contestatorului, proba testimoniala, in cadrul careia au fost audiati doi martori, N.L., T.G., la solicitarea contestatorului.

Prin sentinta civila nr.1541 din 8 noiembrie 2016, Tribunalul Valcea a admis contestatia, a anulat decizia nr.81/21.04.2015 si a obligat intimata sa plateasca contestatorului sumele retinute in baza acestei decizii, precum si cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr.81/ 21.04.2015 emisa de intimata, contestatorul, avand functia de Sef Sector in cadrul Sectorului Calimanesti, a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului de baza pe o durata de 1 luna cu 5%.

S-a retinut in sarcina contestatorului faptul ca acesta se face vinovat de modul defectuos de rezolvare a sarcinilor din teren legate de ridicarea si schimbarea apometrelor (conform Procedurii operationale PO-05, Editia 1/05.04.2011 – Procesul de montare, preluare, in locuire, interventie si debransare a contoarelor de apa), iar prin atitudinea si dispozitiile date a generat o stare de tensiune in interiorul sectorului, precum si faptul ca si-a depasit atributiile ce ii revin conform art.27 pct.12 din Regulamentul Intern.

Analizand decizia contestata sub aspectul cerintelor de continut obligatorii prevazute de dispozitiile art.252 alin.2 Codul muncii, instanta a apreciat ca in cauza au fost incalcate prevederile cuprinse la literele a, b si c ale acestui text de lege, fapt ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare, intrucat norma juridica este imperativa.

Raportat la acest text de lege s-a mentionat ca pentru a preveni eventualele comportari abuzive ale angajatorului, prin care s-ar leza drepturile si interesele legitime ale salariatului, legiuitorul a inteles sa reglementeze in mod expres conditiile de fond si de forma in care angajatorul poate dispune cu privire la sanctionarea disciplinara.

Dispozitiile cu caracter imperativ ale art.252 alin.2 Codul muncii, referitoare la necesitatea respectarii cerintelor obligatorii de continut ale deciziei de sanctionare, urmaresc punerea la adapost a angajatului de eventualele actiuni abuzive sau nejustificate ale angajatorului, precum si viceversa.

In ceea ce priveste descrierea faptei, aceasta constituie, legal, o cerinta de sine statatoare, fata de motivarea in fapt si motivarea in drept a deciziei. Sintagma „descrierea faptei” nu inseamna doar simpla enuntare a faptei, ci presupune prezentarea explicita a acelor aspecte care pot conduce la concluzia ca fapta salariatului reprezinta o incalcare a normelor de disciplina a muncii.

Or, din decizia de sanctionare contestata rezulta ca nu se face o descriere in mod concret a faptelor comise de catre salariat, fiind enumerate generic fapte pretins a fi savarsite de  acesta, anume: rezolvare defectuoasa a sarcinilor din teren legate de ridicarea si schimbarea apometrelor, generarea unei stari de tensiune in interiorul sectorului, prin atitudinea si dispozitiile date de contestator, precum si depasirea atributiilor ce ii revin conform art.27 pct.12 din Regulamentul Intern.

Insa, textul de lege prevede obligatia de a mentiona in mod concret faptele savarsite de salariat, tocmai pentru a da posibilitatea acestuia ca in cazul contestarii deciziei de sanctionare sa-si poata pregati o aparare adecvata.

Prin simpla mentionare a unui mod defectuos de rezolvare a sarcinilor din teren ori prin dispozitii date in calitatea detinuta sau depasirea unor atributii, fara a se indica in concret care au fost sarcinile din teren, in ce a constat modalitatea defectuoasa de rezolvare a acestora, care au fost locatiile supuse verificarii, datele la care au fost efectuate respectivele preluari, montari, inlocuiri de apometre, in ce au constat dispozitiile date de contestator, in calitatea sa de sef sector, datele la care s-au realizat pretinsele fapte, care au fost atributiile din regulamentul intern ce au fost incalcate, contestatorul  nu poate sa-si faca o aparare corecta, iar instanta nu poate verifica ce fapte au fost comise in concret de salariat, inclusiv in scopul unei juste individualizari a sanctiunii aplicate.

De asemenea, necesitatea descrierii apararilor formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, precum si aratarea motivelor pentru care aceste aparari au fost inlaturate, impusa prin art.252 alin.2 lit.c Codul muncii, are in vedere descrierea amanuntita si detaliata a ratiunii pentru care nu au fost luate in considerare respectivele aparari, pentru a se aprecia in concret, circumstantiat si riguros asupra legalitatii masurii de sanctionare. In decizia contestata, nu se face nici o referire in acest sens, necunoscandu-se astfel motivele pentru care titularul prerogativei disciplinare a inlaturat apararile salariatului.

Totodata, este necesara si individualizarea in timp a abaterii disciplinare retinute in sarcina contestatorului, in caz contrar, instanta neputand sa verifice respectarea dispozitiilor legale referitoare la prescriptia aplicarii sanctiunii disciplinare, termenul de prescriptie  incepand sa curga de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

S-a constatat, fata de faptele retinute (rezolvare defectuoasa a sarcinilor din teren legate de ridicarea si schimbarea apometrelor, precum si dispozitiile date de contestator), ca din decizie nu rezulta ce texte de lege au fost incalcate de catre salariat, pentru a se putea observa daca salariatul nu si-a respectat obligatiile de serviciu, iar aceasta a condus la incalcarea unor norme legale, cum ar fi regulamentul intern, contractul de munca, statutul intern.

Instanta nu a putut verifica, in lipsa acestor mentiuni, legalitatea si temeinicia deciziei contestate. Este adevarat ca in cuprinsul deciziei se face trimitere la dispozitiile art.27 pct.12 din Regulamentul Intern, conform carora „salariatii cu functii de conducere, inclusiv conducatorii de formatii si sefii de tura, au atributiuni conform fisei postului si sunt obligati sa organizeze activitatea salariatilor in cadrul programului de lucru precizand locul de munca si atributiile fiecaruia, in raport cu functia si specializarea sa”, insa trimiterea generica la acest text, fara sa existe o corelare a acestuia cu fapta concreta, nu constituie o precizare in drept a prevederilor incalcate de salariat.

Cum prin dispozitiile art.252 alin.2 lit.c Cocul muncii se prevede o nulitate expresa, in cazul careia legea instituie o prezumtie de vatamare, iar beneficiarul prezumtiei nu trebuie sa dovedeasca faptul vatamarii, ci doar nerespectarea formei legale, este de prisos in acest sens o analiza a temeiniciei deciziei de sanctionare. Numai in cazul in care s-ar fi considerat de catre instanta de judecata ca fiind intocmita in mod legal decizia de sanctionare, s-ar fi trecut la analiza temeiniciei  acesteia, in baza probelor administrate. Or, decizia de sanctionare nu a fost intocmita in mod legal sub aspect formal, astfel incat instanta nu a mai analizat temeinicia acesteia.

Intrucat toate aceste omisiuni existente in decizia de sanctionare, ce sunt cerinte obligatorii, nu au fost mentionate de catre intimata, instanta a considerat ca singura sanctiune legala este constatarea nulitatii absolute a deciziei de sanctionare a salariatului, cu consecinta revenirii la situatia anterioara emiterii deciziei contestate, aceasta fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor expres si limitativ prevazute de lege.

Pentru considerentele expuse, in baza dispozitiilor legale precitate, instanta a admis actiunea, a anulat decizia nr.81/21.04.2015 emisa de intimata si a dispus obligarea intimatei la plata catre contestator a sumele retinute in baza deciziei anulate, precum si a

cheltuielilor de judecata in suma de 500 lei conform art. 453 Cod procedura civila.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, intimata S.C. Apavil S.A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

1. In mod gresit a considerat instanta de fond ca decizia nr.81/21.04.2015 nu indeplineste conditiile obligatorii prevazute de dispozitiile art.252 alin.2 din Codul muncii, intrucat din continutul acesteia se poate constata ca are toate elementele mentionate in acest text legal, iar sanctiunea a fost aplicata in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de contestator, imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie, consecintele abaterii disciplinare si sanctiunile disciplinare avute anterior, nefiind incalcate disp. art.250 din Codul muncii.

2. Sustine apelanta ca nu a fost incalcat termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei, asa cum prevad dispozitiile art.252 alin.1 din Codul muncii, intrucat in luna martie au fost aduse la cunostinta conducerii societatii faptele si comportamentul contestatorului fata de salariatii din subordine.

3. Conform obligatiilor asumate prin fisa postului, contestatorul are obligatia cunoasterii legislatiei specifice si regulamentele societatii, prin comportamentul sau dovedind ca nu le cunoaste.

In acest sens, apelanta arata ca din inscrisurile atasate la intampinarea depusa la instanta de fond se poate constata ca  intimatul-contestator nu si-a indeplinit obligatiile de serviciu. Mai mult decat atat, acesta a generat o stare conflictuala in Sectorul Calimanesti datorita atitudinii si comportamentului sau.

Daca nu ar fi fost descrise faptele, intimatul-contestator ar fi facut aparari doar pe exceptii, dar asa cum se poate observa din contestatia acestuia, a facut aparari si pe fondul cauzei.

Referitor la faptul ca nu au fost descrise apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, precum si aratarea motivelor pentru care aceste aparari au fost inlaturate, apelanta arata ca in cuprinsul deciziei contestate se face trimitere la declaratia d-nei Rusu Liliana nr.11156/13.03.2015.

4. Instanta de fond a incalcat dispozitiile art.22 din Codul de procedura civila privind rolul activ al judecatorului in aflarea adevarului.

Pentru aceste motive, se solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei si pe fond respingerea contestatiei si mentinerea deciziei nr.81/21.04.2015 ca fiind legala si temeinica.

In drept, apelul a fost intemeiat pe disp. art.466-482 Cod procedura civila.

Intimatul-contestator D.I. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Prin raspunsul la intampinare, apelanta a reluat, in esenta, sustinerile din cererea de apel.

Prin decizia civila nr. 1108/19.04.2017, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de intimata S.C. A. S.A., impotriva sentintei civile nr.1541 din 8 noiembrie 2016, pronuntata de Tribunalul Valcea, intimat fiind contestatorul D.I.; a obligat pe apelanta la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin Decizia nr.81/21.04.2015, apelanta in calitate a angajator, a dispus sanctionarea cu reducerea salariului de baza pe o durata de 1 luna cu 5% a intimatului-contestator, in decizie retinandu-se ca angajatul si-a indeplinit in mod defectuos sarcinile din teren legate de ridicarea si schimbarea apometrelor; ca prin atitudinea si dispozitiile date a generat o stare de tensiune in interiorul sectorului; ca si-a depasit atributiile ce ii revin conform art.27 pct.12 din regulamentul intern, mentionandu-se ca a mai fost sanctionat cu „avertisment scris” conform deciziei nr.52/18.03.2015, precum si faptul ca intre explicatiile date de catre contestator si cele ale persoanelor audiate exista neconcordanta in prezentarea faptelor si modul cum au fost solutionate acestea.

In ce priveste continutul deciziei de sanctionare, se constata ca potrivit dispozitiilor art.252 alin. 1 si 2 lit. a, b si c din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, care sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu, printre altele si descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.

In cauza, in mod corect a retinut prima instanta ca decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare nr.81/21.04.2015 este intocmita cu nerespectarea dispozitiilor imperative ale art.252 alin.2 lit. a, b si c din Codul Muncii.

Astfel, in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, referitoare la obligativitatea mentionarii in decizie a descrierii faptei ce constituie abatere disciplinara, s-a constatat, in mod corect, ca decizia contestata nu cuprinde aceasta mentiune.

Descrierea faptei presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, respectiv in ce consta, modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina angajatului. In lipsa unor asemenea mentiuni instanta nu poate verifica in concret daca exista sau nu vreo abatere in sarcina reclamantului.

Atata vreme cat in decizia atacata, s-a mentionat in ceea ce priveste faptele savarsite doar modul defectuos de rezolvare a sarcinilor din teren legate de ridicarea si schimbarea apometrelor, generarea unei stari de tensiune in interiorul sectorului prin atitudinea si dispozitiile date, precum si depasirea atributiilor ce ii revin conform art.27 pct.12 din regulamentul intern, fara a se indica in ce consta efectiv modul defectuos de rezolvare a sarcinilor sau prin ce anume au fost depasite atributiile de serviciu, in legatura cu ce aspecte sau cum anume a fost generata starea de tensiune, nu se poate retine ca decizia contine descrierea faptelor ce constituie abateri disciplinare.

Astfel, necesitatea descrierii faptelor care au condus la luarea masurii de sanctionare are in vedere descrierea amanuntita si detaliata a faptelor, tocmai pentru a se aprecia in concret, circumstantiat si riguros, asupra legalitatii masurii de sanctionare. Ca este asa rezulta si din faptul ca textul legal face distinctie intre descrierea faptei, respectiv indicarea situatiei de fapt in materialitatea ei si motivarea in fapt, motivarea in drept, etc. Legiuitorul nu s-a referit la modalitatea in care se descrie fapta, insa termenii in care se precizeaza continutul sau trebuie sa fie suficienti pentru a se da posibilitatea cunoasterii sale, intrucat descrierea faptei in baza careia se aplica sanctiunea disciplinara reprezinta o garantie a legalitatii deciziei de sanctionare in sensul ca instanta are posibilitatea sa aprecieze asupra conditiei temeiniciei sanctiunii, analizand elementele constitutive ale acesteia.

Or, in mod corect s-a apreciat ca aceasta conditie nu este indeplinita in speta.

In ceea ce priveste motivul de nulitate reglementat de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii, Curtea constata, de asemenea, ca mod legal s-a retinut incidenta acestuia in cauza, decizia de sanctionare necontinand prevederile din statutul de personal, regulament intern, contract individual de munca sau contract colectiv de munca ce au fost incalcate de reclamant.

Astfel, mentionarea dispozitiilor art. 27 pct. 12 din Regulamentul intern, doar in ceea ce priveste ultima fapta, nu poate acoperi lipsa constatata, in contextul in care aceasta prevedere face referire la faptul ca salariatii cu functii de conducere au atributii conform fisei postului si sunt obligati sa organizeze activitatea salariatilor in cadrul programului de lucru, precizand locul de munca si atributiile fiecaruia, in raport de functia si specializarea sa, iar in sarcina reclamantului s-a retinut depasirea atributiilor care ii revin potrivit acestui text, fara a se mentiona in ce consta depasirea.

Prin urmare, era necesar a se indica prevederea legala care reglementeaza ca abateri disciplinare faptele retinute de angajator in sarcina reclamantului, or, o atare prevedere legala nu a fost invocata.

In aceeasi ordine de idei, se constata ca in mod corect tribunalul a apreciat si asupra neindeplinirii conditiei prevazute de art. 252 alin.2 lit. c din Codul Muncii, referitoare la motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.

Motivul invocat de catre apelanta in sensul ca in cadrul deciziei se face trimitere la declaratia unei alte salariate, d-na R.L. si ca exista neconcordante intre explicatiile date de reclamant si de persoanele audiate cu privire la prezentarea faptelor si a modului cum au fost solutionate acestea, nu poate fi retinut ca acoperind lipsa cerintei prevazute de art. 252 alin.2 lit. c din Codul Muncii.  

Viciul formal constatat in decizia in discutie, nu poate fi acoperit, suplinit cu existenta declaratiilor persoanelor audiate in cadrul cercetarii disciplinare, cum s-a invocat in apel, intrucat textul legal impune ca decizia sa cuprinda aceste aspecte in continutul sau, neputand fi completata cu acte extrinseci. Din acest punct de vedere, urmeaza a fi inlaturate argumentele apelantei pe acest aspect, nulitatea constata neputand fi acoperita.

Prin urmare, fata de considerentele expuse, s-a constatat ca in mod corect s-a apreciat de catre prima instanta ca nerespectarea dispozitiilor art. 252 C. muncii atrag nulitatea deciziei de sanctionare si ca nu se mai impune analizarea netemeiniciei deciziei de sanctionare.

Pe cale de consecinta, curtea a apreciat ca sentinta atacata este legala si temeinica si ca sunt neintemeiate criticile aduse, astfel ca, in baza art. 480 C.pr.civ., a fost respins ca nefondat apelul de fata.

In temeiul disp. art.453 alin.1 Cod procedura civila si art.451 alin.1 Cod procedura civila, a fost obligata apelanta la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei, reprezentand onorariu de avocat.