Incetarea contractului de munca din „initiativa angajatului”. Nedatorare a cheltuielilor privind cursurile de perfectionare profesionala

Dreptul muncii si securitatii sociale. Incetarea contractului de munca din „initiativa angajatului”. Nedatorare a cheltuielilor privind cursurile de perfectionare profesionala.

Art. 55 lit. b Codul Muncii

Salariatul nu datoreaza cheltuielile privind cursurile de perfectionare profesionala deoarece contractul individual de munca a incetat ca urmare a acordului partilor corespunzator dispozitiilor art. 55 lit. b Codul Muncii si nu din initiativa doar a salariatului, chiar daca a solicitat incetarea contractului individual de munca si angajatorul a fost de acord cu cererea sa.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 501 din 24 iunie 2019

Prin sentinta civila nr. 17/16.01.2019 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 7913/118/2017 s-a respins actiunea privind pe reclamanta T.W. SRL in contradictoriu cu paratul D.M.M. ca nefondata. A fost obligata reclamanta sa plateasca paratului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judecata - onorar avocat.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta, apelul fiind declarat in termen, motivat si scutit de plata taxei de timbru conform art. 270 Codul muncii.

A apreciat apelanta ca hotararea instantei de fond este nelegala si netemeinica sub aspectul interpretarii juridice a sintagmei „din initiativa angajatului”.

Considera apelanta ca din punctul sau de vedere in speta suntem in prezenta unei incetari a contractului individual de munca din initiativa angajatului, intrucat acesta este cel care a initiat procedura si care si-a manifestat intentia de a incheia relatiile contractuale. Sintagma - la initiativa angajatului - are un sens mai larg si cuprinde pe langa demisie si alte modalitati de incetare. Singura conditie impusa de legiuitor este acea ca angajatul sa fie cel care doreste acest lucru si nu angajatorul, pentru a proteja angajatul, iar acesta trebuie sa faca demersurile necesare in vederea incetarii raportului de munca.

A invocat apelanta prevederile dispozitiilor art. 1 lit. d din declaratia data de intimat si solicita obligarea intimatului la restituirea sumelor reprezentand contravaloarea cursurilor de perfectionare profesionala si obligarea intimatului la plata dobanzii legale calculate de la data punerii in intarziere a debitorului si pana la momentul restituirii efective.

Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat in esenta, respingerea apelului intrucat instanta de fond a apreciat in mod temeinic situatia si probatoriul administrat si avand

in vedere modul in care a incetat raportul de munca, prin acordul partilor, iar nu la initiativa sa. Acesta face si o serie de aprecieri asupra sumelor solicitate.

Examinand cauza in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 480 NCPC instanta a retinut urmatoarele:

Intimatul-parat a fost angajatul apelantei-reclamante conform contractului individual de munca nr.5/20.06.2013 si prin decizia nr. 228/21.10.2017 contractul individual de munca al acestuia a incetat in temeiul art. 55 lit. b Codul muncii ca urmare a acordului partilor.

La data de 21.06.2013 intimatul-parat a semnat o declaratie prin care s-a obligat sa participe la solicitarea angajatului, la cursuri si seminarii de formare profesionala si sa foloseasca informatiile si cunostintele asimilate in activitatea desfasurata in folosul societatii.

In cuprinsul declaratiei sus-mentionate, la punctul „d” se prevede ca „in situatia in care se va desface contractul de munca la initiativa mea sau din cauze imputabile mie in termen de 2 ani de la absolvirea sau terminarea formei de perfectionare profesionala ma oblig sa restitui sumele suportate de angajator cu privire la participarea la diferite forme de perfectionare profesionala”.

Punctul „e” din declaratia sus-mentionata prevede ca „in situatia in care mi se va desface contractul de munca prin acordul partilor, prin act separat partile (salariatul si angajatorul) vor cade de acord asupra cheltuielilor privind formarea profesionala”.

Intimatul a participat pe perioada derularii raporturilor de munca la mai multe cursuri de perfectionare pentru care apelanta-reclamanta a sustinut ca a achitat suma de 4243 lei si 1019 euro.

Apelanta a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul modului de interpretare a notiunii de „initiativa a salariatului”, critica ce nu putea fi retinuta deoarece contractul individual de munca al intimatului a incetat urmare a acordului partilor corespunzator dispozitiei art. 55 lit. b Codul Muncii, asa cum rezulta din decizia 228/21.10.2017 si nu din initiativa doar a salariatului, chiar daca salariatul a solicitat incetarea contractului individual de munca si angajatorul a fost de acord cu cererea acestuia dispunand incetarea contractului individual de munca.

In situatia data, conform celor mentionate in declaratia data de salariat cu referire la punctul „e”, angajatorul putea sa incheie act separat prin care partile urmau sa cada de acord asupra cheltuielilor privind formarea profesionala.

Deci chiar angajatorul in formularul intitulat „declaratie” pe care l-a semnat salariatul, a prevazut situatia cheltuielilor de perfectionare profesionala in situatia desfacerii contractului de munca prin acordul partilor.

Astfel, s-a retinut ca deoarece contractul de munca al intimatului a incetat prin acordul partilor, intimatul nu datoreaza cheltuielile cu cursurile de perfectionare profesionala atat timp cat nu s-a incheiat un act separat cu privire la aceste cheltuieli si cat timp contractul individual de munca al intimatului nu a fost desfacut din initiativa sau din cauze imputabile acestuia.

Prezenta instanta de apel a apreciat ca initiativa unei parti vizeaza doar vointa unilaterala a uneia din parti si nu acordul de vointa al partilor.

In considerarea celor retinute anterior Curtea de Apel in baza art. 480 NCPC a respins apelul ca nefondat.