DESPAGUBIRI  REPREZENTÂND CONTRAVALOAREA TICHETELOR / VOUCHERELOR DE VACANTA AFERENTE PERIOADEI 2012-2014. OUG NR. 8/18.02.2009. NEALOCAREA SUMELOR DE BANI DE LA BUGETUL DE STAT IN VEDEREA ACORDARII ACESTOR TICHETE PRIN DISPOZITII LEGISLATIVE ANUALE.

 

 

Art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010

Art. 2 din OUG nr. 84/12.12.2012

Art. 9 din OUG nr. 103/14.11.2013

Art. 8 alin. 5 din OUG nr. 83/2014

 

Dreptul la acordarea tichetelor de vacanta (redenumite „vouchere” prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut prin adoptarea O.U.G. 8/18.02.2009, publicata in Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009.

 Potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010, art. 2 din OUG nr. 84/12.12.2012, art. 9 din OUG nr. 103/14.11.2013, art. 8 alin. 5 din OUG nr. 83/2014 s-a stabilit ca nu se prevad sume pentru acordarea tichetelor cadou, a tichetelor de vacanta pentru personalul bugetar, in bugetele pe anii 2012-2014, precum si in bugetele pentru anul 2015 in cazul institutiilor publice centrale si locale.

Cum potrivit textelor legale invocate, acordarea tichetelor de vacanta se  poate face in limita prevederilor bugetului de stat, sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori, tichetele de vacanta reprezinta o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie sau acordarea acestora a fost negociata prin contractele de munca.

     

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

Decizia civila nr. 268 din  1 februarie 2017

 

Prin Decizia civila nr. 268/ 1 februarie 2017, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr.2425 din data de 14.09.2016, pronuntata de Tribunalul Prahova prin care fusese respinsa cererea prin care de

obligare a pârâtei  la plata unei despagubiri echivalenta cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta aferente perioadei 2012-2014 in suma de 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata/an in cuantumul prevazut pentru fiecare an dedus judecatii in raport de actele normative speciale care prevad acordarea acestora.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Posibilitatea acordarii voucherelor/tichetelor de vacanta a fost reglementata prin art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta, aprobata cu modificari si completari, prin Legea nr. 94/2014, potrivit caruia: " (1)
incepând cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pentru recuperarea si intretinerea capacitatii de munca a personalului salariat, angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda, in conditiile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare vouchere de vacanta
. (2)
Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, regiile autonome, societatile reglementate de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, societatile si companiile nationale care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, acorda, in conditiile legii, vouchere de vacanta
.

Alin. (3) al aceluiasi articol stabileste, statuând ca: "(3)
Tichetele de vacanta se acorda in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat sau, dupa caz, in bugete locale, pentru unitatile din domeniul bugetar, si in limitele sumelor prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori
".

De asemenea se mai prevede ca nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariatilor sub forma de vouchere de vacanta reprezinta contravaloarea a 6 salarii de baza minime brute pe tara garantate in plata, pentru un salariat, in decursul unui an fiscal, iar voucherele de vacanta sunt integral suportate de catre angajator, in conditiile art. 3."

Instanta de fond, in mod corect, a retinut in motivarea hotarârii atacate de apelanta-reclamanta ca, intrucât in bugetul de stat, in perioada ce face obiectul cererii de chemare in judecata  nu au fost prevazute sume pentru acordarea voucherelor de vacanta, ordonatorii de credite nu au putut acorda aceste facilitati, legiuitorul fiind acela care a optat pentru a nu fi incluse in bugetele anuale institutiilor si autoritatilor publice sume cu aceasta destinatie, care trebuia, conform prevederilor art. l alin. 3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 8/2009 si ulterior art. 1 alin. 3 din Legea nr. 94/2014, stabilita in mod expres.

Astfel, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea
in anul 2011
a personalului platit din fonduri publice,
in bugetele pe anul 2011 ale institutiilor publice centrale si locale, asa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe lânga institutiile publice,
nu se prevad sume pentru acordarea de tichete-cadou si tichete de vacanta personalului din cadrul acestora
.

Pentru anul 2012, potrivit dispozitiilor art. 15 al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, s-au stabilit urmatoarele:  
in bugetele pe
anul 2012
ale institutiilor publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe lânga institutiile publice,
nu se prevad sume pentru acordarea de tichete-cadou si tichete de vacanta
personalului din cadrul acestora
.

Restrictiile privind acordarea tichetelor de vacanta angajatilor din sectorul public, au fost prelungite si
in anul 2013
, conform art. 9 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012, potrivit caruia,
prevederile art. 15 al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 se aplica in mod corespunzator si in anul 2013
.

Masura restrictiva a fost mentinuta si
in anul 2014
prin art. 5 alin. (2) din Ordonanta nr. 29/2013 privind reglementarea unor masuri bugetare, potrivit caruia
in bugetele pe anul 2014 ale institutiilor si autoritatilor publice centrale si locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, si prin Legea nr. 273/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si de subordonare, inclusiv activitatile finantate integral din venituri proprii, infiintate pe lânga institutiile publice,
nu se prevad sume pentru acordarea de tichete-cadou si tichete de vacanta
personalului din cadrul acestora
.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari prin Legea nr. 71/2015 prevede, de asemenea, la art. 8 alin 5 ca
in anul 2015 bugetarii nu vor putea sa beneficieze de tichete si vouchere de vacanta
.

Ordonanta de urgenta nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal-bugetare, prevede si ea la art. 10 alin. 4  ca
in bugetele pe anul
2016
ale institutiilor si autoritatilor publice prevazute la alin. (1
) nu se prevad sume pentru acordarea de tichete-cadou, prime de vacanta
si vouchere de vacanta personalului din cadrul acestora
.

Potrivit textelor legale invocate, acordarea tichetelor de vacanta se  poate face in limita prevederilor bugetului de stat, sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si in limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori, deci tichetele de vacanta reprezinta o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie sau acordarea acestora a fost negociata prin contractele de munca.

Conform Deciziei Curtii Constitutionale nr. 108 din 14 februarie 2006, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza.

In contextul jurisprudential al Curtii Constitutionale, este relevanta si Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, in cuprinsul careia, Curtea a retinut ca: „
legiuitorul este in drept totodata sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula
."

Asadar, este cert ca, din punct de vedere legal, potrivit considerentelor acestor decizii, obligatorii pentru instantele judecatoresti ca legiuitorul este in drept sa stabileasca atât cuantumul drepturilor salariale, mai ales al celor suplimentare, cât si modalitatea de plata a acestora, orice suprimare sau eliminare a unor astfel de drepturi salariale aplicându-se asupra tuturor raporturilor juridice de munca aflate in derulare.

Mai mult, prin decizia nr. 414 din 14 iulie 2005 publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 26 august 2005, Curtea Constitutionala a stipulat ca drepturile salariale suplimentare cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevazute in acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate in Constitutie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate ci drepturi salariale suplimentare.

In aceste conditii, modificarea sau suprimarea pentru viitor a unui premiu nu afecteaza dreptul fundamental al salariatului de a primit contraprestatie pentru munca depusa, fara a se considera ca ar fi incidenta notiunea de „privare de proprietate", iar lipsa despagubirii pentru ingerinta nu ar putea conduce automat la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1. Consideratii cu privire la proportionalitatea ingerintei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului  in
Cauzele Wieczorek c. Poloniei
, hotarâre din 8 decembrie 2009, par. 59 sau
Mellacher c. Austriei
, hotarâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53, a constatat ca nu este rolul sau de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei.

Ca atare, Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, iar prima constatare ce transpare din analiza practicii instantei de contencios european este aceea ca o astfel de ingerinta nu este de tipul "privarii de proprietate".

Trebuie avuta in vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o lasa statelor in stabilirea propriilor politici in aceasta materie. Se poate aprecia ca aceasta marja este si mai mare atunci când necesitatea interventiei statului rezulta din consecintele pe care criza economica internationala le produce asupra deficitului bugetar.

In acest sens amintim ca, investita sa se pronunte cu privire la respectarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei, CEDO, in
cauza  Dumitru si altii c. României
ce privea refuzul executarii hotarârilor definitive privind drepturile salariale ale magistratilor si esalonarea lor a considerat ca legiuitorul ar trebui sa beneficieze, atunci când pune in aplicare politicile sale, mai ales cele sociale si economice, de o mai mare flexibilitate pentru a se pronunta atât asupra existentei unei probleme de interes public care necesita o reglementare, cât si asupra alegerii modalitatilor de aplicare a acesteia din urma.

Curtea a aratat ca respecta modul in care legiuitorul stabileste cerintele interesului public, in afara situatiei in care rationamentul sau se dovedeste in mod vadit lipsit de un fundament rezonabil (
Mellacher si altii c. Austriei
, 19 decembrie 1989, § 45, seria A nr. 169).

Nu poate fi primita apararea reclamantului in sensul ca reprezinta culpa pârâtei nealocarea fondurilor bugetare pentru indeplinirea obligatiilor de plata prin echivalent a drepturilor reclamantilor, atâta timp cât insusi legiuitorul a interzis prevederea in buget a unor sume cu aceasta destinatie, asa cum s-a aratat mai sus, intelegând sa suspende acordarea dreptului pretins pe o perioada determinata de timp.

Câta vreme aceste prevederi legislative nu au fost abrogate sau declarate neconstitutionale, iar dreptul european sau comunitar nu impune aplicarea unor prevederi legale mai favorabile dreptului intern, instanta nu poate eluda interdictia legiuitorului impusa pârâtilor de a acorda tichetele de vacanta sau sumele echivalente acestora.

In caz contrar, anularea unor dispozitii legale care amâna punerea in aplicare a dispozitiilor art. 1 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta, aprobata cu modificari si completari, prin Legea nr. 94/2014, ar constitui o incalcare a atributiilor conferite puterii judecatoresti, care este interzisa potrivit Deciziilor Curtii Constitutionale.

In acest sens amintim ca, prin Decizia nr.
818/2008,  s-a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstitutionale, in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. 

De asemenea, prin Decizia nr. 838/2008  s-a retinut ca: „in exercitarea atributiilor prevazute de art. 126 alin. (3) din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia României, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora".

In aceste conditii, in lumina celor expuse anterior, in masura in care prin cererea de chemare in judecata nu se invoca aplicarea art. 20 alin. 2 din Constitutia României potrivit caruia
daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care 
Constitutia
 sau legile interne contin dispozitii mai favorabile
, instanta de judecata nu poate analiza daca masura eliminarii acestor tichete de vacanta se justifica sau nu sau daca limitarea drepturilor este sau nu necesara pentru a garanta respectarea drepturilor si a libertatilor altora sau pentru a proteja ordinea publica, securitatea nationala, sanatatea publica sau bunele moravuri.

Este adevarat ca, potrivit Deciziei nr. 121 din 6 martie 2014 a Curtii Constitutionale, pronuntata in aceeasi materie a drepturilor salariale amânate la plata, s-a mentionat ca "suspendarea unor drepturi stabilite prin lege trebuie sa se faca pe termen limitat si rezonabil," iar Guvernul "are obligatia sa reglementeze pe fond plata acestor drepturi printr-un act normativ care sa respecte dispozitiile constitutionale si legale", dar aceste recomandari nu au aplicare directa in speta de fata.

Faptul ca legiuitorul nu s-a supus acestora, ci, an de an a inteles prin Ordonante ale Guvernului si Legile de aprobare ale acestora sa suspende aplicarea art. 1 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta, astfel cum a fost aprobata prin Legea nr. 94/2014, nu  poate fi sanctionat in mod direct de catre instanta de judecata prin neaplicarea actelor normative care au interzis acordarea tichetelor de vacanta pe o perioada determinata, ci eventual, putea face obiectul unui nou control de constitutionalitate, lucru ce nu s-a intâmplat in cauza pendinte.

Pe cale de consecinta, având in vedere considerentele expuse anterior si faptul ca hotarârea pronuntata de prima instanta, este legala si temeinica si cuprinde o prezentare completa a argumentelor de fapt si de drept  care au justificat masurile cuprinse in dispozitivul hotarârii,  Curtea, in baza art. 480 din Noul Cod de procedura civila, a respins   ca nefondat apelul declarat.

 

Judecator
Mioara Iolanda Grecu