Delapidarea - Update

 

Conform art. 295 Cod Penal, însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Tentativa se pedepseşte.

Obiect

• Obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu;
• Obiectul juridic secundar: relațiile sociale privitoare la protecția patrimoniului;
• Obiectul material: bani, valori, alte bunuri mobile pe care făptuitorul le gestionează sau le administrează, chiar dacă nu erau înregistrate efectiv în contabilitate; bani, valori, alte bunuri care, deşi nu fac parte din patrimoniul persoanei vătămate, sunt în concret gestionate sau administrate de către făptuitor;
• Dacă bunul sustras nu face parte din bunurile gestionate sau administrate de către făptuitor, se va reține săvârșirea infracțiunii de furt.

Subiectul

• Subiectul activ: funcționarul public care gestionează sau administrează bani, valori sau alte bunuri mobile aparținând unei persoane juridice; poate fi autor şi un gestionar de fapt;
• Participația penală este posibilă sub toate formele;
• Subiectul pasiv: poate fi numai o persoană juridică (de drept public sau privat), în cazul formei tip.

Latura obiectivă

• Elementul material constă în sustragerea banilor, valorilor, altor bunuri mobile, urmată de însuşirea lor, folosirea ori traficarea;
• Urmarea imediată: scoaterea temporară sau definitivă a bunului din patrimoniul persoanei juridice şi, eventual, producerea unei pagube;
• Legătura de cauzalitate: în principiu, rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

• Intenție directă sau indirectă.

Varianta atenuată

• Săvârșirea faptei de către o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Varianta agravată

• Fapta a produs consecințe deosebit de grave – vizează atât forma tip a infracțiunii cât şi forma atenuată;

Tentativa

• Actele de pregătire sunt posibile, dar neincriminate;
• Tentativa este posibilă şi se pedepseşte, exceptând varianta agravată când fapta este săvârșită cu praeterintenție;

Consumarea

• Fapta se consumă atunci când bunul iese temporar sau definitiv din patrimoniul persoanei păgubite;
• Fapta poate fi săvârșită în formă continuată.

Pedeapsa

• Fapta în forma tip se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea dreptului de a exercita o funcție publică;
• Pentru varianta atenuată limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime;
• În cazul variantei agravate, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Elemente de procedură

• Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Delapidarea

Delapidarea constă în “însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau administrează.

Codul penal reglementează în art. 215/1 o formă simplă (alin.1) şi o formă agravată (alin. 2).

Conţinutul infracţiunii - forma simplă

Din definiţia legală rezultă că infracţiunea de delapidare are un conţinut specific, ce o individualizează în rândul infracţiunilor de sub această secţiune.

Obiectul juridic are un caracter complex: obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale privitoare la apărarea patrimoniului; obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile de serviciu privitoare la îndeplinirea atribuţiilor de administrare sau gestionare a patrimoniului..

Obiectul material constă în bani, valori sau alte bunuri care trebuie să întrunească trăsătura specifică, proprie delapidării, de a se găsi în momentul săvârşirii delapidării în gestionarea sau administrarea făptuitorului, adică în detenţia ilicită a făptuitorului în baza unui raport juridic de serviciu de administrare sau gestionare.

Prin “gestionare” se înţelege acea activitate de serviciu care are ca atribuţii principale primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa, chiar temporară a unei persoane juridice la care lucrează făptuitorul, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile.

Gestionarea cuprinde un complex de operaţii faptice şi scriptice, de luare în primire, păstrarea şi eliberarea din gestiune a bunurilor, pe baza şi în executarea actelor de dispoziţie date de către organul de administrare a patrimoniului persoanei juridice. Gestionarea implică aşadar în mod necesar un contact direct şi material, precum şi detenţia juridică a bunurilor gestionate.

Gestionarea cuprinde două feluri de acte:

• acte de primire şi predare (denumite şi acte de mânuire)

• acte de păstrare

Actele de primire şi predare au caracter faptic şi juridic şi de aceea nu trebuie confundate cu operaţiile mecanice, fizice, de manipulare materială (încărcare, descărcare etc.).

Actele de păstrare comportă luarea măsurilor materiale şi juridice ce derivă din obligaţia de a asigura conservarea şi existenţa fizică şi juridică a bunurilor aflate în gestiune (noţiunea de “păstrare” nu se confundă cu noţiunea de “pază”, aceasta neconstituind gestionare, ci numai asigurarea securităţii bunurilor sau a locurilor unde se află bunurile).

Un bun se află în gestiunea făptuitorului din momentul primirii efective, reale în gestiune (indiferent dacă s-au îndeplinit concomitent şi formalităţile scriptice şi contabile) şi până în momentul eliberării efective, reale, a ieşirii faptice din gestiune (tot indiferent de îndeplinirea formalităţilor scriptice, contabile).

Prin “administrare” se înţelege activitatea acelor organe cu atribuţii de conducere din cadrul persoanei juridice care au atribuţia principală de serviciu de a da dispoziţii cu privire la mişcarea bunurilor din patrimoniul respectivei persoane juridice, în conformitate cu natura şi scopul activităţii acesteia şi cu destinaţia lor social-economică.

Administrarea nu implică contactul direct, nemijlocit, material, cu bunurile administrate, care este atributul exclusiv al gestionării, ci numai posesia juridică a acestora.

În noţiunea de administrare intră atât actele administrative de dispoziţie cât şi actele de administrare economico-financiară a bunurilor şi valorilor.

Subiecţii infracţiunii

Subiect activ - o primă condiţie ce se cere întrunită este ca acesta să fie un funcţionar care gestionează sau administrează bunul delapidat (deci subiect calificat) care trebuie să aibă o dublă calitate: de funcţionar şi de gestionar sau administrator.

Potrivit art. 147 alin. 2 C.pen. prin funcţionar se înţelege funcţionarul public precum şi orice salariat care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei persoane juridice.

Prin funcţionar în sensul art. 215¹ C.pen. trebuie înţeles atât funcţionarul public cât şi funcţionarul, aşa cum sunt definiţi de art. 147 alin. 1 şi 2 C.pen.

În dreptul penal se consideră “funcţionar” cel care exercită efectiv, în fapt, vreo însărcinare de orice natură, în serviciul unei persoane juridice dintre cele arătate mai sus, indiferent dacă şi cum a fost investit şi indiferent dacă primeşte sau nu vreo retribuţie.

Nu au calitate de funcţionar: antreprenorul civil, cărăuşul particular, membrii asociaţiilor cooperatiste.

A doua condiţie care se cere întrunită este ca persoana respectivă să aibă calitatea de gestionar sau administrator.

Gestionar este acel angajat care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a unei persoane juridice din cele arătate, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile.

În dreptul penal se consideră gestionar atât gestionarul de drept cât şi gestionarul de fapt.

Administrator este funcţionarul ori salariatul care face parte din organele cu atribuţii de conducere a unităţii şi care îndeplineşte activitatea de administrare a avutului acelei unităţi (manager, contabil şef etc.). Participaţia este posibilă. Pentru existenţa coautoratului, făptuitorul trebuie să aibă calitatea cerută de lege autorului.

Dacă nu are această calitate va răspunde ca şi complice concomitent.

Subiect pasiv este persoana juridică.

Delapidarea

Latura obiectivă

Elementul material constă într-o acţiune de sustragere care se poate realiza,prin trei modalităţi efective: însuşire, folosire sau traficarea bunului aflat îngestionarea sau administrarea făptuitorului.

Însuşirea este activitatea de scoatere din posesia sau detenţia persoanei juridice a unor bunuri gestionate sau administrate de făptuitor şi trecerea lor ilicită în stăpânirea sa, putând dispune de ele ca de bunuri proprii (însuşirea se poate realiza şi sub forma aparentă a unui schimb de bunuri de o valoare inferioară).

Folosirea constă în scoaterea temporară a unui bun din gestiune şi utilizarea lui în interes personal, pentru sine sau pentru altul, pentru o perioadă oarecare, după care este readus în gestiune. Folosirea trebuie să producă o uzură sau o scădere a valorii bunului. Dacă folosirea nu a produs nici o pagubă fapta va constitui abuz în serviciu.

Traficarea constă în scoaterea temporară a bunului din gestiune şi întrebuinţarea lui ilicită în scopuri speculative de obţinere a unor profituri ilicite (exemplu luare de bani şi împrumutare cu dobândă, apoi readucerea în gestiune).

Urmarea imediată constă în scoaterea bunului din sfera patrimonială în care se găsea şi eventual producerea de pagube (la însuşire, folosire)

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea de sustragere (în orice modalitate: însuşire, folosire, traficare) şi urmarea imediată (deposedarea de bun).

Latura subiectivă.

Delapidarea se săvârşeşte numai cu intenţie directă şi în scopul special de a dispune de bunurile persoanei juridice ca de bunurile proprii, pentru a realiza un profit.

Sancţiunea este închisoare de la 1 an la 15 ani.

Forma agravantă a delapidării (art. 215¹, alin.2 C.pen.)

Delapidarea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 146 C.pen. arată ce înseamnă consecinţe deosebit de grave: “o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice”.

Acceseaza pagina nostra principala avocat pentru mai multe informatii.