Contractul de întreținere - Update

Prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată.

Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii.

Contractul de întreţinere se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.

În lipsa unei stipulaţii contrare, obligaţia de întreţinere este indivizibilă atât în privinţa creditorilor, cât şi în privinţa debitorilor.

Debitorul întreţinerii datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil ţinându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului.

Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. Întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală.

În cazul în care întreţinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligaţia să îl înmormânteze.

Întreţinerea continuă a fi datorată în aceeaşi măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă.

Clauza prin care creditorul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă.

Drepturile creditorului întreţinerii nu pot fi cedate sau supuse urmăririi.

Caracterul personal al contractului de întreţinere nu poate fi invocat de părţi pentru a se opune acţiunii în revocarea contractului sau acţiunii oblice introduse pentru executarea sa.

Contractul de întreţinere este revocabil în folosul persoanelor cărora creditorul întreţinerii le datorează alimente în temeiul legii dacă, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei de a asigura alimentele.

Revocarea poate fi cerută chiar dacă nu există fraudă din partea debitorului întreţinerii şi indiferent de momentul încheierii contractului de întreţinere.

În loc să dispună revocarea contractului, instanţa de judecată poate, chiar şi din oficiu, însă numai cu acordul debitorului întreţinerii, să îl oblige pe acesta să asigure alimente persoanelor faţă de care creditorul are o astfel de obligaţie legală, fără ca în acest mod să fie diminuate prestaţiile datorate creditorului întreţinerii.

Dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.

Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părţi, instanţa va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuieşte prestaţia de întreţinere.

Dacă prin contractul de întreţinere nu s-a convenit altfel, obligaţia de plată a rentei rămâne indivizibilă între debitori.

Contractul de întreţinere încheiat pe durată determinată încetează la expirarea acestei durate, cu excepţia cazului în care creditorul întreţinerii decedează mai devreme.

Atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea.

Atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.

Dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute, oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului.

În cazul în care rezoluţiunea se pronunţă debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate.

Dreptul la acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor.

 

Contractul de intretinere

Prin contractul de intretinere una din părţi înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani (capital), iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreţinerea în natură (de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc) pe timpul cât va trăi, iar după moarte s-o înmormânteze.

Caracterele juridice

Contractul de întreţinere este un contract oneros aleatoriu, sinalagmatic, consensual, translativ de proprietate.

a) Contractul de întreţinere este, de regulă, un contract cu titlu oneros şi aleatoriu, datorită faptului că există şansa de câştig şi de pierdere pentru ambele părţi, aceste şanse depinzând de un eveniment viitor şi incert – perioada cât va trăi creditorul.

Intreţinerea poate fi constituită şi cu titlu gratuit, prin donaţie sau prin testament, ori pe calea stipulaţiei pentru altul, fiind supusă regulilor referitoare la aceste acte.

b) Contractul de întreţinere este un contract sinalagmatic întrucât naşte obligaţii pentru ambele părţi şi consensual, încheindu-se prin simplul consimţământ al părţilor. Dacă bunul înstrăinat de creditor este un teren se cere formă autentică, dreptul de preemţiune nu operează.

c) Contractul de întreţinere este translativ de proprietate, creditorul fiind ţinut de obligaţia de garanţie a vânzătorului cu toate implicaţiile juridice ale acestui fapt, bucurându-se şi de privilegiul recunoscut de lege în favoarea acestuia.

Dacă în contract există o pluralitate de părţi obligaţia de întreţinere este indivizibilă (activ şi pasiv). Drept consecinţă a indivizibilităţii, neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte. Iar dacă întreţinerea este asigurată de un debitor, creditorul nu poate cere rezoluţiunea contractului în privinţa celorlalţi.

Obligaţia de întreţinere urmează a fi considerată indivizibilă (pasiv) chiar dacă a fost contractată de un singur debitor, deoarece în cazul morţii lui moştenitorii vor fi obligaţi fiecare pentru tot.

Contractul de intretinere

Dreptul patrimonial de a cere rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea lui în trecut (până la decesul creditorului) se transmite indivizibil, asupra tuturor moştenitorilor, fiecare putând să intenteze acţiunea.

Delimitarea faţă de alte contracte

A) Deosebiri faţă de contractul de rentă viageră

- contractul de rentă viageră cuprinde o obligaţie de a da, în timp ce contractul de întreţinere o obligaţie de a face;

- renta viageră este transmisibilă, creanţa de întreţinere fiind strict personală şi incesibilă;

- renta este, de regulă, urmăribilă, în timp ce întreţinerea nu poate fi urmărită de creditori;

- contractul de rentă viageră este un contract numit, reglementat de Codul civil, pe când contractul de întreţinere nu are o reglementare proprie.

B) Delimitarea faţă de contractul de vânzare-cumpărare

Pentru determinarea naturii juridice a unui contract de întreţinere, atunci când înstrăinarea bunului se face contra unei sume de bani şi a întreţinerii, urmează a se stabili obligaţia principală, prin raportarea sumei de bani primite la valoarea de piaţă a bunului: contractul va fi de întreţinere dacă valoarea prestaţiei în bani este mai mică decât jumătate din valoarea bunului.

Dacă se înstrăinează o cotă parte individualizată din imobil pe un preţ determinat, iar cealaltă parte în schimbul întreţinerii, nu avem o vânzare cu clauză accesorie de întreţinere ci două contracte distincte.

Această problemă prezintă importanţă, de exemplu, în ipoteza neexecutării obligaţiei de întreţinere – dacă contractul este de întreţinere, debitorul este de drept în întârziere şi nu i se poate acorda termen de plată pentru împiedica rezoluţiunea; dacă este de vânzare, dimpotrivă, debitorul trebuie pus în întârziere şi I se poate acorda termen de graţie. De asemenea, în legătură cu interpretarea clauzelor neclare: la contractul de întreţinere – clauzele se interpretează , potrivit regulilor generale, în favoarea debitorului; la vânzare: toate clauzele se interpretează contra vânzătorului. În legătură cu suportarea cheltuielilor contractului: la întreţinere – ambele părţi; la vânzare: cumpărătorul.

C) Deosebiri faţă de contractul de donaţie

- în cazul întreţinerii, rezervatarii nu pot cere reducţiunea;

- întreţinerea este un contract cu titlu oneros; donaţia – cu titlu gratuit;

- pentru delimitarea întreţinerii de donaţia cu sarcini  trebuie avut în vedere criteriul cauzei: contractul a fost încheiat animus donandi sau pentru a-şi asigura întreţinerea pe viaţă.

Profita de consultanta juridica de specialitate accesand pagina Avocat drept civil .