Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Conditia de legalitate impusa de lege - desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

 

Codul muncii – art. 65 alin 2

 

Potrivit art 65 alin 2 Codul muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

In caz de litigiu, instanta judecatoreasca este cea care apreciaza caracterul real si serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, formandu-si convingerea pe baza probatoriului administrat.

Caracterul efectiv, real al desfiintarii locului de munca ocupat de salariat, rezulta din programul de restructurare si reorganizare a societatii, proiectul de concediere colectiva, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de functii ale unitatii anterioare si ulterioare concedierii.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 2685 din 8 octombrie 2013

 

Prin decizia civila nr. 2685/8.10.2013, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul declarat de intimata S.C.X S.R.L. impotriva sentintei civile 242/31.01.2013 a Tribunalului Prahova, constatand legalitatea si temeinicia acesteia.

In conformitate cu prevederile art. 65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de  salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar potrivit art.65 alin.2 Codul muncii, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

In caz de litigiu, instanta judecatoreasca este cea  care apreciaza caracterul real si serios al motivelor invocate de angajator la concedierea salariatului, formandu-si convingerea pe baza probatoriului administrat.

Caracterul efectiv, real al desfiintarii locului de  munca ocupat de salariat rezulta din programul de  restructurare si reorganizare a societatii, proiectul de  concediere colectiva, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de functii ale unitatii anterioare si ulterioare concedierii.

Potrivit dispozitiilor art. 272 Codul muncii, in conflictele de drepturi, sarcina probei este rasturnata, in sensul ca ea nu revine salariatului contestator, potrivit adagiului onus probandi incubit actori, ci angajatorului, Curtea Constitutionala statuand in decizia nr. 320/2005, ca aceasta procedura speciala, derogatorie „are menirea de a asigura solutionarea cu celeritate a conflictelor de munca, in primul rand, in interesul salariatului, al apararii raporturilor de munca si al exercitarii dreptului la munca”.

Sub un prim aspect, se impune a se preciza ca nu s-a depus la dosar bilantul societatii la data de 31.12.2011, pentru a se putea face o analiza care sa reflecte dificultatile economice cu care pretinde recurenta ca s-a confruntat si care au impus implementarea unei noi structuri organizatorice cu desfiintarea a 25 de posturi, printre care si cel al contestatoarei.

De altfel, din organigramele aferente anilor 2011 si 2012 (existente la dosar) se retine ca in cadrul departamentului SSM numarul de angajati este acelasi.

Mai mult decat atat, cu o luna de zile anterior concedierii contestatoarei, recurenta-intimata anunta disponibilitatea angajarii unei persoane pe un post identic cu cel pretins desfiintat (a se vedea in acest sens, fila 29 dosar fond).

 

In acest context, in raport de actele dosarului, Curtea apreciaza ca desfiintarea locului de  munca al contestatoarei nu a avut un caracter real, ceea ce conduce la nelegalitatea deciziei de  concediere.

In considerarea argumentelor expuse,  constatand legalitatea si temeinicia sentintei, Curtea, in baza art. 312 alin.1 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii, aplicabila in speta fata de prevederile art. 24 si art. 25 alin. 1 Cod proc. civila, forma actuala) a respins recursul ca nefondat.

(Judecator Cristina Paula Brotac)