Carte funciara. Plangere impotriva incheierii de carte funciara prin care s-a intabulat dreptul de proprietate asupra unui imobil notificat in temeiul Legii nr. 10/2001.
26 martie 2020Cesiune de drepturi litigioase dupa notificare. Distinctia fata de retractul litigios.
26 martie 2020
Cerere pentru plata contravalorii drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si a contravalorii drepturilor speciale pentru tinuta decenta pentru anul 2010.
Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, nu mai pot fi aplicate prevederile din contractele colective de munca prin care se stabilesc drepturi salariale suplimentare.
Legea nr.330/2009
Art.10 din OUG nr.1/2010
Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr. 4124/88/2010, reclamantii: T.A. s.a. au chemat in judecata Comuna Murighiol si Primarul Comunei Murighiol, judetul Tulcea, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: plata in conformitate cu contractul colectiv de munca a contravalorii drepturilor speciale privind mentinerea sanatatii incepand cu data de 01.01.2010 si pana la incetarea contractului colectiv de munca; plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta in cuantumurile prevazute in contractul colectiv de munca pentru semestrele I si II ale anului 2010.
In motivare, s-a aratat ca intre Sindicatul Salariatilor din Administratia Publica Locala din cadrul Primariei si Primarul comunei a fost incheiat un Contract/Acord colectiv de munca ce a fost inregistrat la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Tulcea.
Au mentionat reclamantii ca in acest contract/acord colectiv de munca, partile au stabilit acordarea de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, asigurarea unei tinute decente si asigurarea unei imagini corespunzatoare in raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza functionarii publici si personalul contractual din cadrul institutiei.
Au precizat reclamantii ca paratul preluand o opinie gresita a Camerei de Conturi Tulcea a data o interpretare eronata articolului 12, alin. 1 din Legea nr. 130/1996 si a dispus incetarea platii drepturilor speciale recunoscute de Acordul/Contractul colectiv de munca.
In aparare, parata Comuna Murighiol, judetul Tulcea prin Primar a depus la dosarul cauzei: intampinare; adresa nr.88/2011; contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 1948/2009; nota de receptie nr. 29/2010 si liste cu obiecte de inventar.
Prin intampinare a fost invocata exceptia inadmisibilitatii actiunii motivat de faptul ca reclamantii nu au indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
S-a aratat ca si art. 109, alin. 2 din Codul de procedura civila stipuleaza indeplinirea procedurii prealabile in cazurile anume prevazute de lege, inainte de sesizarea instantei de judecata, in conditiile legii speciale.
S-a precizat ca, reclamantii nu au facut dovada indeplinirii procedurii prealabile, respectiv ca nu au anexat cererii de chemare in judecata un inscris din care sa rezulte ca au solicitat acordarea drepturilor speciale.
Prin sentinta civila nr.262/25.01.2011, Tribunalul Tulcea
a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca nefondata.
S-a admis actiunea formulata de reclamantii: T.A. s.a., in contradictoriu cu paratii PRIMARIA COMUNEI MURIGHIOL PRIN PRIMAR si PRIMARUL COMUNEI MURIGHIOL, in parte si a fost obligata parata sa le plateasca reclamantilor contravaloarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, aferente perioadei 01.01.2010 - 25 ianuarie 2011.
S-a respins capatul de cerere privind plata contravalorii drepturilor salariale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, aferente perioadei 26 ianuarie 2011 si pana la data incetarii Contractului Colectiv de Munca, ca nefondat.
S-a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata contravalorii drepturilor speciale pentru a tinuta decenta pentru semestrele I si II ale anului 2010, ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele
:
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 7, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, din legea contenciosului administrativ „Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau, ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.”
In prezenta cauza, reclamantii in calitate de salariati, personal contractual, solicita sa fie obligata parata, in calitate de angajator, sa le plateasca drepturile salariale.
Potrivit art. 281 din Codul muncii, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la indeplinirea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca.
Articolul 282, lit. a) si b) din Codul muncii prevede ca, pot fi parti in conflictele de munca: salariatii titulari ai unui drept in temeiul contractelor colective de munca si angajatorii.
Ori, avand in vedere ca reclamantii sunt salariatii paratei si au calitatea de personal contractual, vazand dispozitiile Codului muncii si, intrucat acestia solicita drepturi salariale, instanta constata ca nu aveau obligatia de a indeplini procedura prealabila prevazuta de art. 7 din legea contenciosului administrativ.
Fata de aceste considerente, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca nefondata.
Pe fond :
Din adresa emisa de Primaria Comunei Murighiol, judetul Tulcea rezulta ca reclamantii au calitatea de personal contractual.
Potrivit art. 18, pct. 25) din contractul colectiv de munca inregistrat sub nr. 1948/2009, „Pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, lucratorii beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca in cuantum de 250 lei/lunar care se suporta de la cap. 51.02 „Autoritati executive” – titlul II –„bunuri si servicii” 20.14, 67.02 „cultura” 50.04 „apa”- titlul II- „bunuri si servicii” 20.10 tichete cadou cu ocazia 1 Martie, Sarbatori Pascale, 1 Mai, Sarbatorile de Craciun si An Nou, suportate in limita veniturilor proprii din titlul II, bunuri si servicii alin. 20.27, 150 lei „Ziua Femeii” (doar persoanele de sex feminin) suportate din titlul II alin. 20.27. Aceste drepturi speciale reprezinta acoperirea unei parti a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrana, motivarea personalului pentru asigurarea stabilitatii si confidentialitatii fata de institutie.”
Potrivit articolului 1, alin. 1, din Legea nr. 130/1996 „Contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariatii, reprezentati prin sindicate, ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca”, iar potrivit art. 12, alin. 1, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare.”
Fata de aceste considerente, instanta a obligat parata sa le plateasca reclamantilor contravaloarea drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, aferente perioadei 01.01.2010-25.01.2011.
Este nefondat capatul de cerere privind plata contravalorii drepturilor speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii aferente perioadei 26 ianuarie 2011 si pana la data incetarii contractului colectiv de munca; avand in vedere ca nu se stie pana la ce data reclamantii vor mai avea raporturi de munca cu parata.
Nefondat este si capatul de cerere privind obligarea paratei la plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru semestrele I si II ale anului 2010, intrucat printre clauzele contractului colectiv de munca inregistrat sub nr. 1948/2009 nu se regaseste nici o clauza care sa oblige parata sa le plateasca reclamantilor astfel de drepturi salariale.
Impotriva sus-mentionatei hotarari, in termen legal, au declarat recurs atat reclamantii, cat si paratii
.
Prin recursul formulat, recurentii reclamanti au criticat hotararea primei instante pentru urmatoarele motive
:
In mod gresit, instanta de fond a dispus respingerea capatului de cerere privind obligarea paratei la plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru sem. I si II ale anului 2010, intrucat printre clauzele contractului colectiv de munca nr.1948/07.05.2009 valabil pentru anii 2009 – 2010 se regaseste aceasta clauza contractuala care obliga parata sa plateasca reclamantilor aceste drepturi salariale.
Arata ca, in ce priveste plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru sem. I si II ale anului 2010, printre clauze CCM inregistrat sub nr.1948/2009, la art.21 alin.1 se stipuleaza ca: „contravaloarea echipamentului de protectie necesar atat pentru sezonul rece, cat si pentru perioada de vara pentru portari, soferi instalatori, femei de serviciu, ingrijitoare personal care isi desfasoara activitatea utilizand PC si alti muncitori de deservire se acorda in suma de 500 lei/semestru de catre angajator”.
Apreciaza reclamantii, ca fiind salariati ai Primariei comunei Murighiol, ar fi indreptatiti pentru a beneficia de aceste sume cuvenite conform contractului incheiat intre reprezentantul Primariei comunei Murighiol si Sindicatul „Taranova” al lucratorilor din Administratia Publica Locala, motiv pentru care solicita instantei de recurs, sa modifice in parte hotararea instantei de fond si pe fondul cauzei sa admita capatul de cerere privind acordarea drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru sem.I si II ale anului 2010.
Prin recursul formulat, recurentii parati critica hotararea primei instante, invocand in esenta urmatoarele
:
Art.304 pct.9 cod pr.civila „cand hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii” - sentinta pronuntata de Tribunalul Tulcea a fost data cu aplicarea gresita a legii.
Instanta de fond nu a avut in vedere prevederile Legii cadru nr. 330/2009 care stipuleaza ca, incepand cu 1 ianuarie 2010, drepturile salariale nu se negociaza.
In conformitate cu prevederile art.3 din OUG nr.1/2010, privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar, stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, prevede ca prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederilor legii cadru nr.330/2009.
Potrivit art. 10 din actul normativ invocat, in conformitate cu prev. art. 30 din Legea cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar, incepand cu ianuarie 2010, nu vor fi luate in considerare drepturile salariale stabilite prin contracte si acorduri colective si contracte si acorduri individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor legii nr.330/2009.
Considera ca instanta de fond a dispus in mod eronat obligarea paratilor la plata catre reclamanti a sumei de 250 lei lunar reprezentand drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, aferent intervalului 1 ianuarie – 31 decembrie 2010, aferenta anului 2010, intrucat contravine dispozitiilor legale in vigoare aferente anului 2010.
Astfel cum s-a aratat prin precizarile depuse la instanta de fond si rap. la art. 18 alin. 25 din CCM nr. 1984/07.05.2009 si HGR nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca, corespunzator activitatii desfasurate la locul de munca, pentru asigurarea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, reclamantii B.M. s.a., angajati in cadrul compartimentului gospodarire comunala, al Primariei comunei Murighiol cu calitatea de personal contractual, au primit in anul 2010 echipament de protectie, dupa cum urmeaza : casa de protectie (pentru protectia capului), salopete (pantalon si jacheta), cizme pentru lucrari in aer liber, in valoare totala de 229,76 lei/personala/an.
In urma reanalizarii prevederilor CCM nr.1948/07.05.2009 valabil pentru anii 2009 – 2010, apreciaza ca reclamantii fiind salariati ai Primariei comunei Murighiol ar beneficia de sume necuvenite, drept pentru care solicita ca instanta de control sa modifice in parte hotararea recurata, in sensul de a respinge capatul de cerere prin plata catre reclamanti a sumei de 250 lei lunar reprezentand drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca, aferent intervalului 1 ianuarie – 31 decembrie 2010, aferenta anului 2010 si pe fondul cauzei sa se respinga in totalitate actiunea reclamantilor ca fiind nelegala si netemeinica.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul paratilor ca fondat si a respins ca nefondat recursul reclamantilor, pentru urmatoarele considerente comune
:
Prin cererea formulata reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata contravalorii drepturilor speciale privind mentinerea sanatatii incepand cu data de 01.01.2010 si pana la incetarea contractului colectiv de munca; plata contravalorii drepturilor speciale pentru o tinuta decenta pentru semestrul I si II ale anului 2010.
Reclamantii si-au intemeiat cererea pe prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate inregistrat sub nr.1948/2009.
Potrivit art.18 pct.25 din CCM la nivel de unitate: ”pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii si asigurarea protectiei personalului, lucratorii beneficiaza de drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca in cuantum de 250 lei lunar...”.
In conformitate cu art.21 alin.1 din CCM la nivel de unitate: ”contravaloarea echipamentului de protectie necesar atat pentru sezonul rece, cat si pentru perioada de vara pentru portari, soferi, instalatori, femei de serviciu, ingrijitoare, personal care isi desfasoara activitatea utilizand PC si alti muncitori de deservire se acorda in suma de 500 lei/trimestrial de catre angajator”.
Incepand cu ianuarie 2010 a intrat in vigoare Legea nr.330/2009, care reglementeaza salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.
Potrivit art.1 alin.(2) din aceasta lege : „incepand cu data intrarii in vigoare, in tot sau in parte a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin.(1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege”.
In anexa nr.I din aceasta lege sunt cuprinse reglementari specifice personalului incadrat pe baza de contract individual de munca – personal contractual din administratia publica, iar in Anexa I/3 sunt stabilite salariile de baza si indemnizatiile pentru personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor, primariilor si din serviciile publice din subordinea acestora.
Scopul Legii nr.330/2009 a fost armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar in raport cu importanta, raspunderea, complexitatea activitatii si nivelul studiilor necesare pentru desfasurarea activitatii.
Sistemul de salarizare reglementat de aceasta lege a avut la baza suprematia legii, in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii.
Prin urmare, incepand cu intrarea in vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, nu mai pot fi aplicate prevederile din contractele colective de munca prin care se stabilesc alte drepturi salariale suplimentare.
Prin decizia nr.1414/4.11.2009, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art.41 alin.5 din Constitutie, privind caracterul obligatoriu al conventiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din ratiuni de interes general, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, pentru modificarea unor dispozitii din contractele colective de munca, reglementand solutii care sa raspunda nevoilor sociale existente la un moment dat.
In conformitate cu prevederile art.3 din OUG nr.1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar : „prin contractele sau acordurile colective si individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natura salariala care excedeaza prevederile legii cadru nr.330/2009”.
In mod similar, prin art.10 din OUG nr.1/2010, se prevede ca: ”in conformitate cu prevederile art.30 din legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 01.01.2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor legii cadru nr.330/2009”.
Instanta constitutionala, prin decizia nr. 108/14.02.2006, a statuat ca statul are deplina legitimitate constitutionala de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de baza personalului platit din fonduri publice, in functie de veniturile bugetare pe care le realizeaza. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
In plus, prin decizia nr.292/1.07.2004, Curtea Constitutionala a statuat ca: „incheierea conventiilor colective nu se poate face decat cu respectarea legii. Aceste conventii sunt izvor de drept, dar forta lor juridica nu poate fi superioara legii. In consecinta, conventiile colective sunt garantate in masura in care nu incalca prevederile legale in materie, in caz contrar, s-ar incalca un principiu fundamental al statului de drept si anume, primodialitatea legii in reglementarea relatiilor sociale”.
In fine, prin decizia nr.1250/7.10.2010, Curtea Constitutionala a statuat ca: „ordonatorii principali de credite trebuie sa respecte legea si sa o aplice ca atare, chiar daca aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele colective de munca, individuale sau colective, ale personalului platit din fonduri publice”.
Ratiunea acestei concluzii consta in faptul ca temeiul incheierii, modificarii si incetarii contractului este legea, iar daca, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi incheiate trebuie sa reflecte si sa fie in acord cu legea. In caz contrar, s-ar ajunge la discriminari salariale, chiar si in interiorul aceleiasi categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 cod pr.civila, Curtea a respins ca nefondat recursul reclamantilor si a admis ca fondat recursul paratilor si a modificat in parte sentinta recurata in sensul celor dispuse prin dispozitiv.
Decizia civila nr. 315/CM/21.06.2011
Dosar nr. 4124/88/2010
Judecator redactor Jelena Zalman