Caracterul imperativ al dispozitiilor Ordinului Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptiei

• Hotararea Guvernului nr. 1437/2004
• Ordinul nr. 725/12709/2002 al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptiei

imprejurarea ca Ordinul nr. 725/2002 nu contine norme juridice propriu-zise, care sa cuprinda prescriptii/solutii legale nu inlatura caracterul obligatoriu al normelor care fixeaza criteriile in baza carora se statueaza asupra gradelor de handicap si masurilor de protectie sociala aferente, inclusiv al definitiilor cuprinse in Ordin, care sunt definitii legale, al caror continut nu poate fi substituit de instanta, aceasta fiind obligata, exclusiv, sa verifice daca starea de fapt se incadreaza sau nu in ipoteza normelor legale si daca incadrarea intr-un anumit grad de handicap corespunde definitiei legale a acestuia.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 211 din 27 iulie 2016, rezumata de

judecator Claudia Rohnean)

Prin actiunea adresata Tribunalului Arad, inregistrata sub nr. x/108/23.03.2016 reclamantii A... si B..., au chemat in judecata paratul Comisia pentru Protectia Copilului din cadrul Consiliului Judetean C... pentru anularea hotararii nr. x din data de 24.02.2016 privind reevaluarea copilului D. si a certificatului de reincadrare a copilului intr-un grad de persoane cu handicap nr. x/24.02.2015, solicitand instantei obligarea paratei la incadrarea copilului in discutie in grad de handicap grav cu asistent personal si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 258/18 aprilie 2016 Tribunalul Arad a admis actiunea, a anulat hotararea nr. x/2016 si certificatul cu acelasi numar, obligand parata la recunoasterea in favoarea copilului D. nascuta la data de [.] a dreptului de a fi incadrata in grad de handicap „grav cu asistent personal”, pe cale de consecinta parata fiind obligata sa emita un nou certificat, in mod corespunzator.

Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca gradul de handicap atribuit copilului in cauza nu permite acordarea unui asistent personal, in conditiile in care din probele cauzei rezulta ca deficientele severe de [...] de care sufera minora determina o autonomie si o capacitate de autoservire limitate, nivelul maturizarii psihosociale a copilului din punct de vedere al dezvoltarii comunicational-verbale fiind sub varsta sa biologica de [...] ani, astfel cum rezulta din fisele psiho-sociale de evaluare a copilului, imprejurari care impuneau reincadrarea minorei in grad de handicap „grav cu asistent personal”, cu atat mai mult, cu cat normele cuprinse in Ordinul nr. 712/12709/2002 nu sunt norme imperative, astfel ca nu doar diagnosticul medical este suficient pentru fundamentarea incadrarii intr-o categorie de handicap, acestuia impunandu-i-se a i se asocia si rezultatele evaluarii psiho-sociale a copilului.

Sub toate aceste aspecte tribunalul a retinut ca scopul legii nu poate fi atins prin lipsirea minorei de serviciile unui asistent personal.

Impotriva acestei hotarari, parata a declarat apel, invocand nelegalitatea si netemeinicia acesteia.

Verificand apelul astfel declarat, din perspectiva dispozitiilor art. 466 si urm. C. pr. civ. Curtea constata ca motivele de apel invocate de catre parata sunt intemeiate, in totalitate, astfel ca apelul va fi admis, cu consecinta schimbarii in totalitate a hotararii tribunalului, in rejudecare Curtea urmand a respinge actiunea reclamantilor ca nefondata, pentru urmatoarele motive:

Principiul interesului superior al minorului, care guverneaza materia protectiei drepturilor copilului exprima o regula de drept cu aplicabilitate generala in domeniul de referinta, care se verifica, respectiv se masoara in practica prin modul in care organele, institutiile cu atributii in domeniu, inclusiv instantele judecatoresti interpreteaza si aplica regulile de drept material si procedural care reglementeaza institutii concrete, cu individualitate proprie.

In speta de fata legea generala este Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, acestea furnizand principiile care ghideaza aplicarea regulilor de drept propriu-zise in varii materii reglementate pentru asigurarea protectiei copilului si promovarea drepturilor acestuia.

Speta de fata aduce in discutie normele menite a reglementa masurile de protectie sociala speciale ale copilului care prezinta anumite afectiuni/boli, dintre care unele determina incadrarea intr-un grad de handicap, obligand, pe cale de consecinta, la luarea unor masuri speciale de protectie sociala, menite sa amelioreze efectele nefaste produse de atari afectiuni.

In acest cadru au fost emise H.G. nr. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de functionare a Comisiei pentru Protectia Copilului si Ordinul nr. 725/12709/2002 al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, Ordin care fixeaza criteriile in baza carora se stabileste gradul de handicap pentru copii si se aplica masurile de protectie sociala speciale, in mod corespunzator.

O analiza a acestor acte normative pune in evidenta imprejurarea retinuta de altfel si de catre prima instanta, in sensul ca nu doar natura afectiunii/diagnosticului medical atrage incadrarea intr-un anumit grad de handicap, ci si alte criterii care obligatoriu se asociaza diagnosticului medical, ele putand fi stabilite prin aprecierile specialistilor constituiti in comisii speciale, aprecieri continute in fisele de evaluare psihosociale vizate de norme, dar si de alti factori, precum mediul familial si altele asemenea.

In acest context, Curtea constata ca diagnosticul atribuit copilului in cauza este asociat primar prin Ordinul mentionat, unui grad mediu de handicap. Parata in cauza nu a emis hotararea si certificatul a caror anulare se solicita prin actiunea pendinte pornind exclusiv de la diagnosticul medical al copilului, ci luand in considerare si rezultatele consemnate in fisele de evaluare psiho-sociale ale copilului elaborate de psihologii abilitati in conditiile legi sa efectueze astfel de evaluari periodice asupra copilului. Astfel, in fisa nr. x/2015 este consemnat un retard
mediu
in dezvoltare a copilului in cauza, cu recomandarea de prelungire a incadrarii in gradul de handicap, iar din fisa nr. x/2016 rezulta
usoare
dificultati de coordonare oculomotrica, un deficit atentional mediu dificultati de intelegere a limbajului receptiv de exprimare, datorita [...], fara crize afective, recomandarile psihologice fiind de continuare a terapiei logopedice si de prelungire a incadrarii in grad de handicap.

Observand aceste constatari de specialitate Curtea constata ca minora nu se afla in postura de a avea capacitatea de autoservire neformata sau pierduta, ci doar limitata, asa cum retine de altfel si tribunalul.

In aceste conditii, tribunalul nu putea ignora normele care consacra definitiile legale ale diferitelor grade de handicap, asemenea, definitii legale fiind obligatorii si pentru instanta, nu doar pentru parata, abilitata a emite certificatul de handicap.

Cum gradul „grav de handicap cu asistent personal” poate fi acordat doar copiilor care au capacitatea de autoservire inca neformata sau pierduta, raportat la circumstantele prezentei cauze, se constata ca copilul in discutie are capacitatea de autoservire, doar limitata, astfel ca incadrarea acestuia in „grad accentuat de handicap” este in acord cu legea, un astfel de grad fiind atribuit copilului cu „limitari functionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afectiuni severe., care determina o participare restrictionata sociala a copilului.” In cazul de speta specialistii au stabilit o diminuare a participarii sociale a copilului, in raport cu varsta sa intr-un procent de 25%.

Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca instanta nu se poate substitui specialistilor in domeniu, raportand concluziile acestora la aspecte generale si care nu tin cont de definitiile legale ale diferitelor grade de handicap. Rolul instantei, in astfel de situatii obliga la observarea respectarii legii. Or, in prezenta cauza, nu exista o contradictie intre diagnosticul medical, evaluarile psiho-sociale si gradul de handicap prevazut de lege, corespunzator acestor evaluari psiho-sociale si diagnosticului medical atribuit copilului. In alte cuvinte, activitatea de interpretare a normelor aplicabile unui litigiu trebuie subordonata intotdeauna scopului aplicarii legii in vigoare, ea neputand conduce la inlaturarea legii.

Imprejurarea ca Ordinul nr. 725/2002 nu contine norme juridice propriu-zise, care sa cuprinda prescriptii/solutii legale nu inlatura caracterul obligatoriu al normelor care fixeaza criteriile in baza carora se statueaza asupra gradelor de handicap si masurilor de protectie sociala aferente, inclusiv al definitiilor cuprinse in Ordin, care sunt definitii legale, al caror continut nu poate fi substituit de instanta, aceasta fiind obligata, exclusiv, sa verifice daca starea de fapt se incadreaza sau nu in ipoteza normelor legale si daca incadrarea intr-un anumit grad de handicap corespunde definitiei legale a acestuia.

Deopotriva, in stabilirea starii de fapt instanta nu se poate substitui opiniei specialistilor si nu le poate inlatura, decat in conditiile legii, respectiv in masura in care arordona o expertiza medicala care sa ajunga la alte concluzii medicale, in raport cu opinia psihologului primar, ipoteza neidentificata in prezenta cauza.

Asa fiind, in baza art. 480 alin. (2) C. pr. civ Curtea va admite apelul, cu consecinta respingerii actiunii reclamantilor, ca nefondata, in raport cu dispozitiilor Legii nr. 272/2004, Ordinul nr. 725/2002 si H.G. nr. 1437/2004.