Capacitatea subiectelor raportului juridic civil

Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor. ( art.28, alin.1)

Capacitatea de folosință reprezintă aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligații civile. ( art.34).

Capacitatea de exercițiu reprezintă aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile. ( art.37)

Persoana fizică cu vârsta de 14 ani se bucură de capacitate de exercițiu restrânsă până la împlinirea a 18 ani când vorbim deja de capacitate juridică de exercițiu deplină.

Capacitatea delictuală reprezintă aptitudinea persoanei fizice de a răspunde pentru faptele sale ilicite, care cauzează prejudicii terților.

Minorul nu răspunde delictual decât dacă a acționat cu discernământ. Se prezumă că minorul până la 14 ani nu are discernământ.

Începutul capacității juridice

Regula: Conform art.35 Cod civil, capacitatea juridică apare la naşterea persoanei fizice şi încetează odată cu moartea acesteia.

Excepția: Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepție, dar numai dacă acesta se naşte viu. ( art.36 Cod civil). Se impun două precizări: să fie vorba despre drepturile copilului, iar nu de obligațiile acestuia şi copilul să se nască viu ( fără a fi în mod necesar viabil)

Art. 412 Cod civil stabileşte faptul că intervalul de timp cuprins între 300 şi 180 de zile dinaintea naşterii copilului este timpul legal al conceptiei.

Încetarea capacității juridice

• Constatarea fizică a morții

Reprezintă singura cauză de încetare a capacității juridice.

Literatura de specialitate vorbeşte despre două momente în ceea ce priveşte constatarea morții: lipsa activității cardiace şi moartea cerebrală.

• Declararea judecătorească a morții

Când o persoană fizică dispare o perioadă îndelungată, fără ca nimeni să ştie unde se află şi există indicii că a încetat din viață, intervine declararea judecătorească a morții ori atunci când persoana fizică a dispărut în împrejurăi excepționale care îndreptățesc să se presupună decesul sau este sigur că a decedat deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat.

Conform art.49 Cod civil, în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătoească, la cerea oricărei persoane interesate dacă au trecul cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.

Cel dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată sau aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptățeşte  a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puțin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariția.

Atunci când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătoească, fără a se astepta împlinirea vreunui termen de la dispariție. ( art.50, alin. 1 şi alin.3)