Arestare preventiva dupa luarea masurii obligarii de a nu parasi tara.        Temeiuri noi.

 
                                                                                                   

C.proc.pen., art. 139, art. 145 alin. 3 si art. 145

¹

 

In cazul in care inculpatul a respectat toate obligatiile stabilite de procuror in sarcina sa dupa luarea masurii a obligarii de a nu parasi tara si nu au aparut temeiuri noi care sa justifice luarea fata de acesta a unei masuri preventive mai severe, nefiind impiedicata desfasurarea in bune conditii a urmaririi penale, propunerea formulata de parchet de arestare preventiva a acestuia este neintemeiata.

                

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Incheierea penala  din data de 16 noiembrie 2011.

 

Prin incheierea de sedinta nr.41 data in Camera de Consiliu la data de 09.11.2011 in dosarul nr.10413/105/2011 al Tribunalului P – Sectia penala, in temeiul art.149

¹

alin.1, 2 si 9 C. proc.pen., a fost respinsa propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul P, privind arestarea preventiva a inculpatei MIM, ca neintemeiata.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut ca, prin propunerea inregistrata la data de 09.11.2011, Parchetul de pe langa Tribunalul P a solicitat, in temeiul art.149

¹

C.proc.pen., arestarea preventiva a inculpatei MIM pe o perioada de 30 zile, cu incepere de la 09 noiembrie 2011 si pana la data de 08 decembrie 2011 inclusiv, pentru savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevazuta de art.183 Cod penal. In motivarea propunerii, parchetul a sustinut ca inculpata este cercetata pentru savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevazuta de art.183 Cod penal, constand in aceea ca la data de 09 iulie 2011, in jurul orelor 12,00, a aplicat numitei MA mai multe lovituri cu obiecte contondente, producandu-i leziuni grave care au condus la deces la data de 24.07.2011. In cauza au fost audiati membrii familiei si vecinii, care au confirmat existenta conflictului din data de 09.07.2011.

De asemenea, inculpata a fost supusa unei expertize psihiatrice, care a aratat ca MIM sufera de afectiuni de tip impulsiv.

Inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, insa a fost supusa testului poligraf, care a indicat ca aceste declaratii sunt nesincere. A fost avuta in vedere si foaia de observatie de la Spitalul de Urgenta P, in care medicul a consemnat declaratia pacientei MA, ca a fost lovita de fiica cu o bata. Din cercetarile efectuate in cauza au rezultat probe si indicii temeinice privind comiterea infractiunii de catre inculpata si ca aceasta a savarsit fapta cu discernamant.

Organele de urmarire penala au constatat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.148 lit.f C.proc.pen., deoarece infractiunile pentru care este cercetata inculpata prevad pedepse mai mari de 4 ani, iar lasarea in libertate, avand in vedere caracterul grav al infractiunii, modalitatea de actiune, lipsa de mobil in ceea ce priveste comiterea faptei si faptul ca inculpata prezinta tulburari psihice, duc la concluzia ca aceasta prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

De asemenea, trebuie avuta in vedere rezonanta in comunitate a faptei comise de inculpata, care pe baza unor conflicte care au durat mult timp si-a omorat mama, desi in urma unor insuccese personale si profesionale a continuat sa locuiasca impreuna cu fiica sa in locuinta parintilor sai.

Inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, insa declaratiile sunt contradictorii si nu ofera nicio explicatie plauzibila cu privire la evenimentele din 09.07.2011, care au condus la decesul mamei sale, MA.

Parchetul a mai sustinut ca fapta prezinta un pericol social ridicat si in raport de imprejurarile de care a fost comisa, de mijlocul folosit.

Pentru solutionarea propunerii a fost inaintat dosarul de urmarire penala nr.1003/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul P.

Tribunalul, examinand actele si lucrarile dosarului, a retinut ca din cercetarile efectuate de organele de urmarire penala s-a constatat ca inculpata MIM, in data de 09.07.2011, a aplicat mamei sale MA mai multe lovituri cu obiecte contondente, producandu-i leziuni, care dupa internarea acesteia in spital au condus la decesul lui MA. Conform raportului de autopsie nr.404/26.07.2011 al SML P, au existat leziuni traumatice pe corpul victimei, produse prin loviri repetate cu corpuri dure, loviri de corpuri/planuri dure si care sunt in legatura indirecta de cauzalitate cu decesul, care s-a produs ca urmare a bronho-pneumoniei aparute ca o complicatie a fracturilor de col femural stang si radius stang, moartea producandu-se ca urmare a imobilizarii prelungite datorate acestor lovituri.

Prin rezolutia nr.1003/P/2011 din data de 14.10.2011 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de MIM, pentru savarsirea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevazuta de art.183 Cod penal.

La aceeasi data au fost luate declaratii invinuitei, iar ulterior au fost luate declaratii sotului victimei – MI si martorilor PN, DI, CE, MIA – fiul victimei.

Cu aceeasi ocazie, organele de urmarire penala, apreciind ca in cauza exista indiciile savarsirii de catre MIM, a infractiunii prevazute de art.183 Cod penal, au dispus atat fata de aceasta, cat si fata de fiica sa – MM, prin ordonanta nr.1003/P/2011, luarea masurii obligarii de a nu parasi tara pe o perioada de 30 de zile, de la data de 14.10.2011 pana la data de 12.11.2011 inclusiv.

Tribunalul a mai retinut ca de la momentul luarii acestei masuri si pana in momentul in care Parchetul de pe langa Tribunalul P a formulat propunerea de arestare preventiva nu s-au mai efectuat alte acte in prezenta cauza.

In acest sens, art.139 C.proc.pen. mentioneaza ca inlocuirea sau revocarea unei masuri preventive poate avea loc atunci cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia.

In alineatul 2 al art.139 C.proc.pen. se arata ca masura preventiva poate fi revocata in cazul in care a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea acestei masuri.

Din interpretarea celor doua texte de lege rezulta ca masura dispusa fata de inculpata putea fi revocata in cazul in care revocarea ar fi vizat incetarea masurii obligarii de a nu parasi tara, in cazul in care organul de urmarire penala ar fi constatat ca nu mai exista temeiuri pentru care sa mentina masura dispusa.

In cauza, cu toate ca nu s-au invederat alte temeiuri in vederea inlocuirii sau revocarii masurii dispuse de procuror, s-a solicitat arestarea preventiva a inculpatei, chiar daca nu s-au mai efectuat alte acte de urmarire penala, cu exceptia unei adrese la Serviciul Medico Legal P pentru completarea expertizei, care reia in mod mai detaliat aceleasi concluzii cu cele din raportul medico - legal de autopsie nr.404/26.07.2011 al SML P.

In acest sens, constatand ca nu au aparut temeiuri noi care sa justifice inlocuirea masurii respective sau revocarea acesteia, tribunalul a considerat ca propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul P de arestare preventiva a inculpatei MIM este neintemeiata.

Pe fondul cauzei, dupa cum s-a constatat in fisa de incident, a rezultat ca in momentul sosirii organelor de politie la domiciliul victimei, la sesizarea uneia dintre fiicele victimei MA, respectiv CE, s-a mentionat de catre organele de politie, ca sotul victimei, martorul MI, a relatat ca numita MM, fiica inculpatei, este cea care a batut-o pe partea vatamata MA fara niciun motiv.

Este adevarat ca ulterior toate celelalte rude al inculpatei si-au nuantat declaratiile, mentionand ca si aceasta a lovit-o pe victima, dar organele de urmarire penala trebuie sa efectueze si alte probe, in conditiile in care starea conflictuala existenta intre inculpata si ceilalti membrii ai familiei este evidenta, fiind dovedita si de procesele verbale prin care au fost sesizate de mai multe ori organele de politie pentru a aplana scandalurile existente in familia victimei, precum si de declaratiile martorilor audiati, care au precizat ca existau conflicte intre inculpata si ceilalti membri ai familiei.

Referitor la pericolul social concret pe care cercetarea in continuare in stare de libertate a inculpatei l-ar reprezenta pentru societate, tribunalul a apreciat ca nu este dovedit, in conditiile in care de la momentul decesului victimei MA – 24 iulie 2011, a trecut o perioada destul de indelungata de timp, iar de la data instituirii masurii obligarii de a nu parasi tara impotriva sa, inculpata MIM nu a incalcat obligatiile impuse de organul de urmarire penala si nu a impiedicat sub niciun aspect desfasurarea in bune conditii a urmaririi penale.

In raport de aceste considerente, tribunalul a respins propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul P ca neintemeiata.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul P, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.

In motivarea recursului declarat, Parchetul de pe langa Tribunalul P a aratat, in esenta, ca lasarea in libertate a inculpatei prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fapta savarsita de aceasta fiind probata cu declaratiile martorilor si cu rapoartele de expertiza efectuate in cauza.

De asemenea, inculpata a fost supusa testarii poligraf, care a aratat ca aceasta a avut o atitudine nesincera, dar si unei expertize psihiatrice, iar masura arestarii preventive se impune ca o masura de constrangere si de indreptare a comportamentului sau antisocial, data fiind atitudinea sa impulsiva.

Curtea, examinand incheierea recurata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile invocate de recurent, dar si din oficiu sub toate aspectele potrivit art.385

⁶

alin.3 C.proc.pen., a constatat ca recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul P este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, Curtea a retinut ca potrivit art.149

¹

Cod procedura penala, masura arestarii preventive se poate dispune numai in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art.143 Cod procedura penala si este incident vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala.

Din cuprinsul raportului de autopsie nr.404/26.07.2011 rezulta ca pe corpul victimei MA s-au descoperit leziuni traumatice, produse prin loviri repetate cu corpuri dure si de corpuri sau planuri dure, care sunt in legatura indirecta de cauzalitate cu decesul acesteia, produs ca urmare a unei bronho-pneumonii aparute in urma complicatiilor fracturilor de col femural stang si radius stang, precum si ca urmare a imobilizarii prelungite datorate acestor lovituri.

De asemenea, din declaratiile martorilor MI, PN, DI, CE, MIA rezulta ca inculpata si fiica sa se afla de mai multa vreme intr-o stare conflictuala cu parintii si cu celelalte rude ale sale. La sosirea organelor de politie, dupa sesizarea acestora de catre martora CE, tatal inculpatei a aratat ca victima a fost lovita de fiica inculpatei.

Ulterior, acelasi martor a declarat ca sotia sa, victima MA, a fost lovita si de inculpata, ceilalti martori audiati relatand ca nu au fost de fata la incident, dar stiu ca inculpata se afla in conflict cu parintii sai de mai multa vreme.

Curtea mai retinut ca fata de inculpata a fost luata masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara prin ordonanta nr.1003/P/2011 din 14.10.2011, pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 14.10.2011 si pana la data de 12.11.2011. Prin aceeasi ordonanta s-au impus inculpatei si alte obligatii, respectiv sa anunte orice schimbare de domiciliu sau resedinta, sa nu paraseasca teritoriul Romaniei, sa nu ia legatura cu martorul MI si sa se prezinte le organele de urmarire penala ori de cate ori este chemata.

De asemenea, inculpata a fost supusa unei constatari tehnico-stiintifice privind comportamentul simulat si unei expertize psihiatrice, din actele dosarului rezultand ca aceasta s-a prezentat de bunavoie la organele de urmarire penala in acest scop.

Este adevarat ca, potrivit raportului de constatare tehnico-stiintifica nr.482624/25.10.2011, raspunsurile inculpatei la intrebarile relevante ale cauzei au provocat modificari specifice comportamentului simulat. Acest procedeu nu reprezinta insa o proba in procesul penal, dar poate avea relevanta atunci cand se coroboreaza cu probele administrate intr-o anumita cauza, asa cum acestea sunt precizate de art.64 Cod procedura penala. Modificarile specifice unui comportament simulat pot aparea si la persoane care nu au comis fapte penale, in functie de gradul de emotivitate al acestora.

In cauza de fata, Curtea a apreciat, in acord cu prima instanta, ca dupa luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara fata de inculpata nu au aparut temeiuri noi care sa justifice luarea fata de aceasta a unei masuri preventive mai severe, cu atat mai mult cu cat inculpata a respectat toate obligatiile stabilite de procuror in sarcina sa, prin ordonanta nr.1003/P/2011 din 14.10.2011.

Fata de aceste considerente, Curtea a retinut ca instanta de fond a apreciat in mod corect ca nu exista date noi care sa justifice luarea masurii arestarii preventive fata de inculpata, astfel ca, in baza art.385

¹⁵

pct.1 lit.b Cod procedura penala, a respins recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul P impotriva incheierii nr.41 data in sedinta din Camera de Consiliu din 09.11.2011 pronuntata de Tribunalul P in dosarul nr.10413/105/2011, ca nefondat.

                                                                        

  (Judecator Lucian Craciunoiu)