Aplicarea legii penale în timp

Sediul materiei: art.3-7 cod penal

• Activitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

Intrarea în vigoare a legii penale are loc la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în lege sau în  momentul publicării în Monitorul Oficial, în cazul ordonanțelor de urgență ale Guvernului, dacă în textul lor nu este prevăzută o altă dată.

Ieşirea din vigoare a legii penale are loc prin abrogara legii sau a ordonanței de urgență, prin modificarea lor, prin ajungerea la termen şi prin încetarea stării au circumstanțelor excepționale, în cazul legii tempoare, prin efectul unei decizii de neconstituționalitate admise.

Pentru a stabili legea aplicabilă, este important să se cunoască data săvârşii infracțiunii. Aceasta este:

• Momentul în care autorul comite fapta, fără să conteze data când au fost efectuate actele de instigare ori complicitate.
• Momentul epuizării, în cazul infracțiunilor continue, continuate sau de obicei. Acest moment are relevanță pentru stabilirea legii aplicabile, momentul de începere a curgerii prescripției răspunderii penale, legii de amnistie sau de grațiere antecondamnatorie aplicabile, răspunderii penale a minorului.
• Momentul consumării (momentul în care a fost săvârşită infracțiunea), în cazul infracțiunilor progresive.
• Momentul săvârşirii faptei, în cazul infracțiunilor comisive.
• Momentul la care făptuitorul trebuia să acționeze, în cazul infracțiunilor omisive.

Dacă o infracțiune continuă, continuată sau de obicei este incriminată pentru prima oară de legea nouă, dar executarea a început sub imperiul legii vechi şi s-a epuizat sub legea nouă, instanța va avea în vedere numai actele săvârşite sub imperiul legii noi.

Dacă o infracțiune continuă, continuată, de obicei este incriminată atât în legea veche, cât şi în legea nouă şi executarea a început sub imperiul legii vechi, dar s-a epuizat sub imperiul legii noi, instanța se va raporta numai la legea nouă, chiar dacă legea veche este mai favorabilă, deoarece data sâvârşirii infracțiunii este ulterioară intrării în vigoare a legii noi (momentul epuizării).

În cazul infracțiunii progresive se va lua în calcul legea în vigoare la momentul comiterii faptei (acțiune sau inacțiune), iar nu cea în vigoare la momentul producerii rezultatului mai grav (momentul epuizării).

• Neretroactivitatea legii penale

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracțiuni; astfel nu se poate: aplica o pedeapsă, lua o măsură educativă sau o măsură de siguranță.

• Extraactivitatea legii penale

Legea penală poate fi aplicată şi unor fapte săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare (retroactivitate) sau unor fapte urmărite ori judecate după ieşirea ei din vigoare (ultraactivitate).