Analiza criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati prevazute de art.69 alin.2 Codul muncii in cazul concedierii colective

Art.69 alin.2 Codul muncii

 

Decizia de concediere sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.76 lit.a-d din Codul muncii, una dintre acestea fiind in legatura cu criteriile de stabilire a ordinii de prioritati la concediere prevazute de lege sau in contractele colective de munca.

Inserarea in decizia de concediere a listei cu mentiunea tuturor criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati vizand categorii de salariati nu este suficienta pentru a se aprecia asupra legalitatii acesteia, deoarece nu se poate analiza in mod concret criteriile avute in vedere in cazul salariatului concediat si modul lor de evaluare.

Lipsa analizei in concret a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati impiedica salariatul sa-si faca o aparare corespunzatoare in legatura cu corectitudinea selectarii fata de salariati care ocupa acelasi post si ale caror date cu caracter personal nu se vor dezvalui prin modul in care se face evaluarea avand in vedere analiza numai in raport de persoana salariatului in cauza.

 

(Decizia civila nr. 74/17.01.2017)

 

Constata ca, prin sentinta civila nr.1021/8 iunie 2016, Tribunalul Valcea a respins cererea prin care contestatorul B.M. solicitase anularea deciziei nr.106 din 16 iunie 215, prin care intimata angajator R.A.J.D.P. Valcea i-a desfacut contractul de munca, precum si reintegrarea cu plata despagubirii egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si celelalte drepturi de care ar fi putut beneficia daca masura nu ar fi fost luata, dar si plata de daune morale de 5.000 lei si cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a examinat conditiile in care a fost desfiintat locul de munca ocupat de reclamant din punctul de vedere al masurilor prealabile concedierii colective, asa cum sunt ele impuse de Legea nr.53/2003, ca si art.5 al O.U.G.nr.36/2013, constatandu-se ca sunt pe deplin respectate sub aspectul intocmirii programului de restructurare al notificarii transmise titularilor dreptului de a o primi, dar si respectarea criteriilor de prioritate la luarea masurii disponibilizarii, inscrise in art.69 alin.2 si 3 din Codul muncii, dupa observarea faptului ca desfiintarea postului a fost efectiva.

Impotriva sentintei, in termen, contestatorul a formulat apel, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, pe de o parte, in sensul ca instanta nu a examinat fiecare dintre cererile cu care a fost investita, nu a pus in discutie si nu a cerut partilor probarea apararilor sale, nu s-a examinat corecta stabilire a despagubirii cuvenite in cazul in care s-ar fi admis actiunea, daca intr-adevar postul a fost desfiintat, ori, intr-o perioada anterioara acestei masuri s-au facut angajari, daca a fost respectata procedura imperativ prevazuta de art.69-73 Codul muncii in situatia concedierilor colective, neobservandu-se ca, in temeiul O.G.nr.36/2013, trebuiau alocate sume de asigurari sociale pentru acordarea de salarii compensatorii persoanelor disponibilizate, ceea ce in realitate nu a avut loc, situatia deteriorata a regiei datorandu-se, in realitate, conducerii defectuoase, iar nu muncitorilor.

Din punctul de vedere al redactorului apelului, criticabila este si masura de refuz al conexarii tuturor contestatiilor formulate de peste 1/3 din personalul regiei intr-un numar de 72 de dosare ce au fost repartizate catre  sase complete de judecata diferite, desi este vorba despre un singur act de concediere colectiva si incetarea contractelor putea fi luata, potrivit aceleiasi opinii, printr-o singura decizie, diferite fiind doar criteriile aplicabile in concret fiecaruia dintre salariati.

Considera ca solutia este una determinata de interese particulare, in sensul ca vicepresedintele Tribunalului Valcea are drept sotie pe consilierul juridic al intimatei, insa nu a putut solicita stramutarea, intrucat nimeni nu s-ar fi angajat sa reprezinte pe fiecare dintre cei 72 de salariati in alte dosare, la sediul unui alt tribunal.

Cat priveste in concret masura, instanta nu a examinat exceptia de nulitate, pe care o unise cu fondul, exceptie constand in invocarea nerespectarii celor doua etape ale procedurii concedierii colective, prima faza impunand notificari ale intentiei de concediere cu urmarea calendarului prevazut de lege, pe larg dezvoltandu-se punctul de vedere al apelantului sub acest aspect prin copierea cuprinsului unor hotarari pronuntate de instante din alte state, comentarii ale teoreticienilor si cea de a doua faza, de asemenea pe larg tratata prin copierea cuprinsului unor alte hotarari si, respectiv, comentarii, adoptarea deciziei finale de concediere colectiva, informarea si consultarea salariatilor si celelalte proceduri despre care se pretinde ca nu au fost examinate de instanta.

Nu in ultimul rand, s-a criticat sentinta pentru gresita analizare a modalitatii in care au fost respectate legea si contractul colectiv de munca in ceea ce priveste aplicarea criteriilor pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, in realitate asemenea criterii neputand fi identificate in decizia sa de incetare a raporturilor de munca, in sensul indicarii modului in care a fost comparat cu alti salariati ce nu au cazut sub masura disponibilizarii.

In dovedire, s-a solicitat completarea probatoriului cu inscrisuri, acestea fiind depuse la cererea instantei, insa, constituind in realitate aceleasi inscrisuri avute in vedere si de solutia atacata.

Prin intampinare, intimata R.A.J.D.P. Valcea a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, reluand apararile formulate in fond cat priveste degradarea situatiei economice si nevoia luarii masurilor de restructurare, invocand faptul ca in mod concret a luat in discutie si a respectat criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, asa cum au fost ele inscrise la art.22 alin.1 lit.c si alin.3 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, instanta fondului constatand corecta, din acest punct de vedere, masura atacata. Astfel, s-au depus in instanta tabelele comparative intocmite pentru fiecare dintre salariatii care urmau sa fie afectati de masura restructurarii, din consultarea carora instanta a retinut temeinicia masurii atacate.

Din punctul de vedere al existentei unei eventuale incompatibilitati a tuturor judecatorilor din cadrul Tribunalului Valcea, a solicitat a se observa ca o astfel de invocare trebuia sa fi fost facuta in conditiile prevazute de procedura recuzarii sau stramutarii, iar nu sa fie invocata direct in apel.

Prin raspunsul la intampinare, contestatorul a reluat criticile aduse sub aspectul nerespectarii procedurii pregatitoare a masurii concedierii colective, indicand si punctul sau de vedere cu privire la persoane ce nu ar fi trebuit sa cada sub aceasta masura intrucat, fie mai aveau sub 5 ani pana la pensionare, fie masura ar fi putut afecta doi soti, fie cumulau pensia cu salariul ori erau intretinatori de familie sau bolnavi.

Prin decizia civila nr. 74/17.01.2017, Curtea de Apel pitesti – Sectia I civila a admis apelul formulat de contestator a schimbat in parte sentinta, in sensul ca a admis in parte contestatia, a anulat decizia nr.106/16.06.2015, dispunand reintegrarea contestatorului pe postul detinut si obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat; a fost mentinuta, in rest, sentinta.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Sub aspectul lipsei de impartialitate a instantei atacate, urmeaza a se observa ca in cauza nu a fost formulata o cerere de recuzare a acesteia, ori de stramutare, fata de motivul generic invocat, a celei de existenta a unui contract de consiliere juridica intre intimata si un afin al unui membru al corpului profesional al Tribunalului Valcea, de altfel, apelantul aratand, prin motivarea lipsei unei astfel de cereri, caracterul neeconomicos din punctul de vedere al deplasarilor pe care ar fi trebuit sa le faca aparatorul sau ales.

In atari conditii, critica nu poate fi examinata, de altfel, neexistand dovezi ale unei asemenea lipse de impartialitate.

Nici sub aspectul refuzului de conexare a tuturor celor 72 de dosare nu se constata vreo greseala de procedura a instantei, aceasta fiind obligata sa analizeze fiecare concediere in parte, in functie de criteriile individuale ce au stat la baza acesteia, nefiind vorba despre un conflict colectiv de munca, ori, singurul avantaj ce s-ar putea crea ar fi in ceea ce priveste pe eventualul unic aparator angajat intr-un atat de numar mare de dosare, fara insa ca masura sa beneficieze contestatorilor in sine.

Asupra criticilor aduse solutiei pronuntate de instanta cat priveste fondul:

Prioritar examinarii masurilor generale ce sunt impuse de legiuitor a fi respectate in cazul concedierilor colective de catre angajatorul ce ia masura reducerii de personal, se impune, in cazul de fata, verificarea masurii individuale sub aspectul respectarii conditiilor de forma si de fond ale unei astfel de decizii.

Daca in cazul consultarilor cu sindicatul, prealabile deciziei de aplicare a masurii de concediere colectiva, pot fi notificate si propuse criteriile de selectie in totalitatea lor, consultarile vizand strict categorii de salariati si nu o persoana anume, in cazul salariatului concediat, art.76 lit.c) din cod impune nu doar inserarea in decizia de concediere a listei intregi a criteriilor de selectie la concediere, ci si precizarea acelor criterii care au fost aplicate in cazul salariatului concediat.

Lipsa acestei din urma precizari impiedica a se verifica, de catre salariat, temeinicia selectiei in raport de actele existente la momentul concedierii, caci acestuia nu i se comunica in baza carui criteriu a fost selectionat. Este pus, prin urmare, in imposibilitatea de a-si face apararea in privinta corectitudinii selectarii sale dintre salariatii care ocupau acelasi post, caci nu stie ce criteriu i-a fost aplicat si daca, in functie de acel criteriu, aveau prioritate alte persoane la selectia pentru concediere.

Indicarea criteriului de selectie caruia i s-a dat eficienta nu presupune dezvaluirea datelor cu caracter personal ale celorlalti salariati, caci atunci cand se opreste la un anumit criteriu se motiveaza de ce este salariatul concediat cel selectat.

Pe de alta parte, nu poate fi opusa protectia datelor cu caracter personal verificarii aplicarii corecte a criteriilor de selectie atunci cand, in decizie, se precizeaza ce criterii au fost efectiv aplicate, date fiind normele Codului muncii, care instituie controlul si sanctionarea concedierilor nelegale si regulile de procedura civila prin care se asigura protectia datelor cu caracter personal.

De altfel, sustinerile unitatii sunt contradictorii, caci aceasta propune in instanta probe spre verificarea rezultatelor selectiei personalului la concediere, ceea ce presupune a se face cunoscute date cu caracter personal ale celorlalti salariati.

Retinand incalcarea conditiilor de forma ale deciziei de concediere, care este astfel lovita de nulitate, conform art.78 din Codul muncii, Curtea nu a mai analizat celelalte critici privitoare la procedurile generale de concediere colectiva sau eventuala obligativitate a acordarii unor venituri menite a atenua impactul masurii luate.

Constatandu-se aceasta nulitate, urmeaza ca instanta sa ia masurile corelative referitoare la reintegrarea contestatorului si acordarea despagubirilor prevazute de art.80 alin.1 din Codul muncii.

Cat priveste, insa, acordarea de daune morale, contestatorul nu a aratat care ar fi prejudiciul moral cauzat prin luarea masurii, eventuala degradare a autoritatii sale morale in societate, suferinta morala produsa, ca un prim element al raspunderii sub acest aspect, dar nici fapta savarsita cu vinovatie ce l-ar fi vizat in mod direct, personal si care ar fi avut un asemenea efect asupra elementelor de identificare a persoanei sale in societate si familie, motiv pentru care, solutia data asupra cererii vizand repararea, urmeaza a fi mentinuta, ca nefiind fondata.

Pe cale de consecinta, in temeiul art.480 Cod procedura civila, apelul a fost admis, sentinta in parte schimbata, in sensul admiterii in parte a contestatiei, anularii deciziei nr.106/16.06.2015, reintegrarii contestatorului pe postul detinut si obligarii intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Se va mentine, in rest, sentinta.