Amanarea la plata a obligatiilor fiscale. Pierderea valabilitatii amanarii.

 

OUG nr.92/2009, art. 4, art. 5

 

              
Potrivit art. 4 din OUG nr.92/2009 amanarea la plata a obligatiilor fiscale este conditionata de constituirea unei garantii sub forma unei scrisori de garantie bancara sau de a oferi bunuri libere de orice sarcini, in vederea instituirii masurilor asiguratorii.

   Amanarea la plata nu-si pierde valabilitatea  conform ipotezei de la art. 5 lit.b din OUG nr.92/2009 daca imobilul asupra caruia s-a instituit sechestrul asigurator nu este grevat de sarcini anterioare inscrierii masurii indisponibilizarii, fapt dovedit cu certificat emis de OCPI .

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 89 din  17 ianuarie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 2812/120/23.06.2010, reclamantul SCM C. Targoviste a chemat in judecata pe  parata D. G. F. P.– A. F. P. T., solicitand anularea deciziei nr. 10720/18.05.2010 de comunicare a pierderii valabilitatii amanarii la plata si a deciziei  nr. 1/10.06.2010 privind solutionarea contestatiei.

 In motivarea cererii, reclamantul  a aratat ca, prin decizia organului fiscal 10720/18.05.2010, s-a acordat in beneficiul societatii amanarea la plata a obligatiilor  fiscale datorate la 31.03.2010, amanare conditionata de constituirea unei garantii in cuantum de 40% din suma amanata la plata, respectiv  suma de 139.537 lei, garantie pe care aceasta a constituit-o.

Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, intrucat, desi reclamanta a inteles sa constituie o garantie imobiliara, oferind un bun imobil in vederea instituirii masurilor asiguratorii, nu a facut dovada faptului ca acesta este liber de sarcini.

 Dupa administrarea probei cu inscrisuri, prin sentinta nr.900 din 16 septembrie 2010, Tribunalul Dambovita a admis cererea formulata de catre reclamantul SCM C. Targoviste, dispunand anularea deciziei nr. 1/2010 si a deciziei de pierdere a valabilitatii amanarii la plata, stabilita  prin decizia  nr.10720/8.04.2010.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit art. 4 din OUG nr.92/2009

, ”in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei de amanare la plata, contribuabilii vor constitui garantii sub forma scrisorii de garantie bancara si/sau vor oferi bunuri libere de orice sarcini in vederea instituirii masurilor asiguratorii, bunurile oferite in vederea instituirii masurilor asiguratorii vor fi evaluate de un expert independent, iar pentru bunurile constand in terenuri si cladiri evaluarea se va realiza conform Comunicarii Comisiei privind elementele de ajutor de stat in vanzarile de terenuri si cladiri de catre autoritatile publice, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 209/1997.”, iar art.5 din OUG nr.92/2009 prevede in mod expres ca ”

amanarile la plata isi pierd valabilitatea: a)in cazul in care contribuabilii nu isi achita in cel mult 30 de zile de la scadenta, obligatiile fiscale cu termene de plata incepand cu data emiterii deciziei de amanare la plata, in cazul in care termenul de 30 de zile se implineste dupa data de 20 decembrie, obligatiile fiscale se platesc pana la aceasta data; b) in cazul in care nu sunt indeplinite obligatiile prevazute la art.4, pierderea valabilitatii amanarii la plata  constatandu-se de organul fiscal competent, prin decizie.

S-a mai retinut ca, prin procesul verbal de sechestru asigurator incheiat la     22 aprilie 2010, s-a procedat la instituirea unui sechestru asigurator asupra unei cladiri in suprafata de 223 mp, evaluata la suma de 147350 lei (exclusiv TVA) conform raportului de evaluare inregistrat la AFP Dambovita sub nr. 12937/20.04.2010, prin acelasi proces verbal de sechestru, incheiat de catre parata, facandu-se mentiunea expresa la rubrica ”Drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul: nu este cazul”, iar prin aceasta mentiune, parata personal consemnand faptul ca imobilul asupra caruia s-a instituit sechestru asigurator este liber de sarcini.

Prima instanta a concluzionat ca reclamanta a indeplinit obligatiile legale impuse de acordarea amanarii la plata a obligatiilor fiscale acordate prin Decizia nr.10720/08.04.2010, astfel ca decizia  nr.10720/18.05.2010, prin care a fost declarata pierderea valabilitatii la plata a amanarii, este nelegala.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A.F. P. T., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea caii de atac, modificarea sentintei recurate, iar pe fond, respingerea actiunii ca nefondata si nedovedita.

Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat Decizia nr.89/17.01.2011 prin care a respins, ca nefondat, recursul.

Pentru a decide astfel, s-a retinut ca, prin decizia nr.10720 din 8.04.2010, emisa de recurenta s-a acordat societatii intimate amanarea la plata a obligatiilor fiscale datorate la 31.03.2010, amanare conditionata de constituirea unei garantii in cuantum de 40% din suma amanata la plata, respectiv, suma de 139.537 lei, iar conform art.4 din OUG 92/2009, in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei de amanare la plata, contribuabilii au obligatia de a constitui garantii sub forma scrisorii de garantie bancara sau de a oferii bunuri libere de orice sarcini in vederea instituirii masurilor asiguratorii, art. 5 din acelasi act normativ prevazand expres situatiile in care  amanarea la plata isi pierde valabilitatea.

Desi societatea intimata a indeplinit obligatia  reglementata de art. 4 din OUG 92/2009, in sensul ca a oferit bunuri libere de orice sarcini, in vederea instituirii masurilor asiguratorii, incheindu-se procesul verbal de sechestru din 22.04.2010, prin care s-a instituit sechestru asigurator asupra unei cladiri in suprafata de 223 mp, proprietatea SCM C. Targoviste, in procesul verbal precizandu-se ca nu exista drepturi reale sau sarcini ce greveaza imobilul, situatie confirmata si prin certificatul nr.69149 din 16.11.2010, emis de OCPI Targoviste din care rezulta ca asupra imobilului constructie s-a inscris la data de 22.04.2010 sechestru asigurator pentru suma de 323.346 lei in favoarea ANAF – DGFP Dambovita, institutia recurenta a emis Decizia nr.10720 din 18.05.2010 prin care a comunicat intimatei pierderea valabilitatii amanarii la plata, decizia fiind mentinuta prin respingerea contestatiei formulata de catre societate, conform deciziei 1 din 10.06.2010.

Astfel, in mod corect instanta de fond a concluzionat ca actele emise de organele fiscale sunt nelegale si se impune anularea acestora, in conditiile in care societatea reclamanta a indeplinit obligatiile legale impuse prin decizia nr.10720 din 8.04.2010, nefiind incidente dispozitiile art.5 lit.b din OUG 92/2009.

In ceea ce priveste motivul de recurs, potrivit caruia mentiunea facuta in procesul verbal de sechestru asigurator de reprezentantul societatii, ca imobilul nu este grevat de sarcini nu este dovedita prin nici un inscris care sa demonstreze o atare situatie, Curtea constata ca nu este fondat, intrucat asupra imobilului cladire in suprafata de 223 mp, asupra caruia s-a instituit sechestrul asigurator, nu este inscrisa nicio sarcina in afara de cea instituita in favoarea ANAF – DGFP Dambovita inscrisa in registrele de inscriptiuni aflate al OCPI Dambovita sub nr. 13281 din 22.04.2010, cum rezulta din certificatul nr.69149 din 16.11.2010 si din certificatul nr.66143 din 6.12.2010.

De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs, potrivit caruia  intimata nu a facut dovada prev. de art. 4 din OUG 92/2009 si art. 6 1 din Ordinul 2321/2009, neprezentand un inscris care sa probeze mentiunea din procesul verbal de sechestru ce a fost efectuata sub conditie, intrucat, din certificatele emise de OCPI Dambovita rezulta ca sarcina ce greveaza imobilul situat in Targoviste, str. Constructorul nr. 1, cladire in suprafata de 223 mp  este reprezentata de sechestrul asigurator inscris cu nr. 71/2010, precum si de dreptul de ipoteca legala inscris sub nr. 204/2010, inscrierile in registrul de somatii se fac in ordine cronologica, prima sarcina inscrisa asupra imobilului este sechestrul instituit in favoarea recurentei, neavand relevanta ca ulterior a fost inscris si un drept de ipoteca legala, in conditiile in care, la momentul inscrierii sechestrului asigurator, instituit prin procesul verbal din 22.04.2010, imobilul era liber de sarcini.

Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca in mod corect instanta de fond a concluzionat ca societatea intimata a indeplinit obligatiile legale ce ii incumbau, respectiv a oferit un bun liber de orice sarcini in vederea instituirii masurilor asiguratorii, cum s-a procedat prin indisponibilizarea imobilului cladire situata in Targoviste, str. Constructorul, nr. 1, conform procesului verbal de sechestru asigurator, actele administrativ fiscale prin care societatii reclamante i s-a comunicat pierderea valabilitatii amanarii la plata, conform deciziei nr.10720 din 18.05.2010 si s-a respins contestatia administrativa, conform deciziei nr.1 din 10.06.2010, sunt anulabile, sentinta recurata nu este afectata de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, in conf. cu art. 312 alin.1 Cod procedura civila, a fost respins.

 

 

[52] Raport de  evaluare profesionala; Conditii de legalitate; Obligatie evaluator

 

Legea nr. 188/1999 republicata

HG nr.611/2008, art. 13, art. 110, art. 112

In mod obligatoriu trebuia adus la cunostinta functionarului public evaluat, la inceputul perioadei evaluate, sub sanctiunea neluarii in seama, criteriile de performanta, conform art.112 alin.2  din HG nr.611/2008, enuntate in anexa  5.

Rezulta fara echivoc ca functionarul public nu poate ramane  neevaluat din neglijenta superiorilor sai, intrucat nu i s-au stabilit obiective profesionale individuale, ori ca cele rezultate din revizuire nu sunt insusite de acesta, de vreme ce in privinta criteriilor de performanta – a caror aducere la cunostinta functionarului public evaluat este obligatorie se  sanctioneaza cu nulitatea absoluta a  raportului de evaluare.

Textul art. 13 din HG nr. 611/2008 pentru  aprobarea Normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici, prevede ca evaluarea acestora se realizeaza prin raportare la atributiile curente din fisa postului, precum si in vederea stabilirii gradului de indeplinire a criteriilor de performanta.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Sentinta nr. 147 din  25 ianuarie 2011.

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr. 1498/120/2010, reclamantul H. M. a chemat in judecata pe Primarul orasului P. si pe B. D., in calitate de persoana fizica, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale ale reclamantului pentru anul 2009, cu calificativul Nesatisfacator, inregistrat sub nr. 1710/29.01.2010 si obligarea paratului sa intocmeasca un alt raport de evaluare; anularea Dispozitiei Primarului orasului P. nr. 247/08.02.2010 privind eliberarea sa din functia publica de sef biroul urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Primariei orasului P., judetul Dambovita, pe motiv de incompetenta profesionala, ca fiind nelegala; obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 100.000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat si  obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta nr.1037 pronuntata in data de 1 octombrie 2010, Tribunalul Dambovita a  admis exceptia invocata de persoana fizica B.D., privind lipsa calitatii procesuale pasive, a admis in parte actiunea formulata de reclamantul H.M., in contradictoriu cu paratii Primarul orasului P. si B.D., a dispus anularea raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale inregistrat sub nr. 1710/29.01.2010 si a dispozitiei nr. 247/8.02.2010 emise de Primarul orasului P. si obliga la intocmirea unui alt raport de evaluare, a obligat Primarul orasului P. la 5000 lei daune morale catre reclamant, a respins actiunea fata de persoana fizica B.D. si totodata, a obligat paratul Primarul orasului P. la 1860 lei, cheltuieli de judecata, catre reclamant.

Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut din examinarea dispozitiilor art. 69 alin. 1, 2, 5, art. 99 alin. 1 lit. d)  din Legea nr. 188/1999, art. 106 alin. 1, art. 110 alin. 1 si art.111 din HG nr. 611/2008, ca stabilirea obiectivelor individuale reprezinta un obiectiv prioritar al procesului de evaluare, de existenta acestora depinzand posibilitatea de notare realista a functionarilor publici prin compararea gradului de indeplinire a lor cu rezultatul obtinut in mod efectiv.

Pentru stabilirea calificativului final, trebuiau evaluate obiectivele din perioada evaluata stabilite cu prilejul evaluarii anterioare. In ceea ce il priveste pe reclamant, acestea au fost stabilite prin raportul de evaluare aferent anului 2008, insa la evaluarea aferenta anului 2009, aceste obiective nu au fost avute in vedere, nefiind respectata procedura impusa de art. 110-111 din HG nr. 611/2008.

In ceea ce priveste calitatea de evaluator, tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 107 din HG nr. 611/2008, potrivit carora calitatea de evaluator o are functionarul public ce conducere care coordoneaza compartimentul in cadrul caruia isi desfasoara activitatea functionarul public de executie sau care coordoneaza activitatea acestuia.

Asa cum au constat si inspectorii ANFP, prin raportul depus la dosar la filele 46-55, in perioada ianuarie – mai 2009, reclamantul s-a aflat intr-o relatie de subordonare ierarhica fata de viceprimarul orasului P., deci evaluarea performantelor sale profesionale pentru aceasta perioada trebuia sa se faca de catre viceprimar, potrivit art. 108 alin. 3 lit. a) din HG nr. 611/2008, iar calificativul astfel obtinut sa fie avut in vedere la calificativul anual.

Chiar daca la momentul modificarii raportului de serviciu al reclamantului, viceprimarul nu a intocmit raport de evaluare pentru perioada in care reclamantul s-a aflat in relatie de subordonare fata de acesta, evaluarea pentru acea perioada se putea realiza de catre viceprimar, concomitent cu evaluarea finala (art. 107 alin. 2 lit. a), raportul astfel intocmit, nefiind considerat un fine de neprimire pentru simplul fapt ca nu a fost efectuat la termen, de vreme ce evaluatorul se afla inca in unitate.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca evaluarea performantelor profesionale individuale ale reclamantului nu s-a realizat conform legii, motiv pentru care a dispus anularea sa si, pe cale de consecinta, a obligat paratul la intocmirea unui nou raport de evaluare care sa raspunda exigentelor metodologiei impuse prin HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici.

In consecinta, tribunalul a dispus anularea dispozitiei nr. 247/08.02.2010 prin care s-a procedat la eliberarea reclamantului din functia publica de sef birou urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Primariei orasului P., apreciind ca nu se mai impune a face o analiza a dreptului la preaviz invocat de reclamant ca motiv de nulitate a deciziei contestate.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantul H.M., cat si paratii B.D. si Primarul Orasului P..

Prin  decizia nr. Decizia nr.147 din 25 ianuarie 2011  – Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul H.M. si paratii B.D. si Primarul Orasului P., impotriva sentintei nr.1037 pronuntata in data de 1 octombrie 2010 de Tribunalul Dambovita.

Pentru a hotari astfel, curtea a retinut ca in ceea ce priveste critica reclamantului-recurent privind modul in care instanta de fond a rezolvat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului B.D., ca persoana fizica, se retine ca paratul a intocmit raportul de evaluare si a emis dispozitia atacata in calitatea sa de functionar public, primar, in aceasta calitate fiind chemat in judecata ca parat. Tot in aceasta calitate a fost obligat la daune morale, reclamantul nefiind prejudiciat, critica sa fiind lipsita de interes.

 Raspunderea persoanei fizice poate fi  angajata numai daca se dovedeste ca a actionat cu vinovatie sub forma relei credinte sau gravei neglijente la emiterea actului anulat, aspect ce poate fi analizat dupa ramanerea irevocabila a hotararii de anulare a actului. In situatia in care autoritatea publica  apreciaza ca se impune recuperarea prejudiciului de la persoana fizica care se face vinovata de emiterea actului anulat poate formula actiune in regres impotriva acesteia.

Aplicarea gresita a legii, invocata de recurentul-parat nu a fost retinuta de instanta de recurs, intrucat judecatorul fondului a aplicat si interpretat corect legea raportat la situatia de fapt retinuta in cauza. Astfel, potrivit prevederilor Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale H.G. nr. 611/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, raportul de evaluare reprezinta un act juridic administrativ care poate fi contestat de catre persoana nemultumita, in fata instantei de contencios administrativ, care este competenta, in conditiile Legii privind contenciosul administrativ, sa se pronunte cu privire la legalitatea acestuia.

  Evaluarea functionarilor publici reprezinta o activitate cu un caracter deosebit de important pentru evolutia si cariera acestora, motiv pentru care legiuitorul i-a acordat o atentie deosebita, reglementand prin HG nr. 611/2008, in mod exhaustiv desfasurarea acesteia, prin stabilirea unor proceduri etapizate, a unor criterii cu un grad cat mai inalt de obiectivitate, si care totodata sunt determinate si cuantificate tocmai pentru a se asigura posibilitatea verificarii respectarii intregii proceduri de evaluare.

Art.69 din Legea nr.188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca evaluarea performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici se face anual, iar conform alin.2 al aceluiasi articol, procedura de evaluare are ca scop, avansarea in gradele de salarizare,  promovarea intr-o functie publica superioara, eliberarea din functia publica, stabilirea cerintelor de formare profesionala a functionarului public.

  In urma evaluarii performantelor profesionale individuale functionarului public i se poate acorda unul din urmatoarele calificative: "foarte bine", "bine", "satisfacator", "nesatisfacator".

Perioada de evaluare, potrivit art. 108 - (1) din HG  611/2008 este cuprinsa intre 1 ianuarie si 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea, in alin. 2 al aceluiasi articol  sunt cuprinse  cazurile in care, in mod exceptional, evaluarea se poate face  si in alte perioade decat acea prevazuta mai sus.  

Conform 107 pct. l, evaluarea  performantelor  profesionale individuale  ale functionarului public se realizeaza de catre un evaluator, alin 2  al aceluiasi articol precizand persoanele care au calitatea de evaluator.  

In art. 110-117 sunt cuprinse dispozitii ce reglementeaza modul de intocmire a raportului de evaluare, obiective individuale pentru functionarii publici prin raportare la functia publica detinuta, gradul profesional al acesteia, cunostintele teoretice si practice si abilitatile functionarului public, performantele profesionale individuale ale functionarilor publici sunt evaluate pe baza criteriilor de performanta stabilite in functie de specificul activitatii compartimentului in care functionarul public isi desfasoara activitatea, de notare  si de stabilire a calificativului, precum si etapele  in care se realizeaza procedura de evaluare.

Procedura de evaluare, prevede art. 116 din acelasi act normativ, se realizeaza  in urmatoarele 3 etape: a) completarea raportului de evaluare de catre evaluator, b) interviul, c) consemnarea raportului de evaluare.

Curtea a apreciat ca tribunalul a constatat corect, avand in vedere si retinerile Agentiei Nationale a Functionarilor Publici din Raportul de control  depus la dosar la filele 46-55, ca in perioada ianuarie – mai 2009, reclamantul s-a aflat intr-o relatie de subordonare ierarhica fata de viceprimarul orasului P., astfel ca evaluarea performantelor sale profesionale pentru aceasta perioada trebuia sa se faca de catre viceprimar, potrivit art. 108 alin. 3 lit. a) din HG nr. 611/2008, iar calificativul astfel obtinut sa fie avut in vedere la calificativul anual.

Pentru stabilirea calificativului final, trebuiau evaluate obiectivele din perioada evaluata stabilite cu prilejul evaluarii anterioare. In ceea ce il priveste pe reclamant, acestea au fost stabilite prin raportul de evaluare aferent anului 2008, insa la evaluarea aferenta anului 2009, aceste obiective nu au fost avute in vedere, nefiind respectata procedura impusa de art. 110-111 din HG nr. 611/2008.

Tribunalul a retinut corect ca in cauza au fost incalcate dispozitiile art.107 din HG nr. 611/2008, potrivit carora calitatea de evaluator o are functionarul public ce conducere care coordoneaza compartimentul in cadrul caruia isi desfasoara activitatea functionarul public de executie sau care coordoneaza activitatea acestuia.

Raportul de evaluare nu a fost semnat de evaluat si evaluator, in acest mod fiind incalcate dispozitiile art. 114 si 116 din hotararea guvernului.

Chiar daca la momentul modificarii raportului de serviciu al reclamantului, viceprimarul nu a intocmit raport de evaluare pentru perioada in care reclamantul s-a aflat in relatie de subordonare fata de acesta, evaluarea pentru acea perioada se putea realiza de catre viceprimar, concomitent cu evaluarea finala (art. 107 alin. 2 lit. a), raportul astfel intocmit, nefiind considerat un fine de neprimire pentru simplul fapt ca nu a fost efectuat la termen, de vreme ce evaluatorul se afla inca in unitate.

 In lipsa evaluarii de catre viceprimar s-a produs o incalcare a legii privind intocmirea raportului de evaluare, evaluatorul  putand aprecia activitatea contestatorului pentru o perioada de sase luni.

Retinand ca evaluarea performantelor profesionale individuale ale reclamantului nu s-a realizat conform legii, tribunalul a dispus corect  anularea raportului de evaluare si, pe cale de consecinta, a obligat paratul la intocmirea unui nou raport de evaluare care sa raspunda exigentelor metodologiei impuse prin HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici.

In preambulul deciziei nr. 247/08.02.2010, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din functia publica, s-a retinut invocarea calificativului „nesatisfacator” la evaluarea performantelor profesionale individuale din anul 2009.

Anuland raportul de evaluare a performantelor profesionale individuale inregistrat si obligand paratul la intocmirea altui raport de evaluare, tribunalul a dispus corect si anularea dispozitiei nr. 247/08.02.2010 prin care s-a procedat la eliberarea reclamantului din functia publica de sef birou urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Primariei orasului P..

In privinta daunelor morale instanta de  fond a retinut corect situatia de fapt si indeplinirea conditiilor prevazute de  art. 998 Cod civil, respectiv existenta unui prejudiciu moral, produs prin fapta ilicita a paratului care nu a respectat procedura impusa de HG nr. 611/2008 cand a intocmit raportul de evaluare .

Daunele morale  se stabilesc in raport cu consecintele negative  suferite de reclamant, importanta valorilor lezate, masura  in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

 In cuantificarea prejudiciului moral, aceste conditii sunt subordonate conditiei aprecierii rezonabile pe o baza echitabila corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs reclamantului, astfel  incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de CEDO consta in aceea ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa reputatiei, avand in vedere  totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

In situatia daunelor morale datorita naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exacta a acestora in bani nu este posibila, intinderea despagubirilor realizandu-se prin apreciere raportata la elementele de fapt.

Aceasta este si practica instantei supreme care a retinut ca  in absenta unor criterii pe baza carora sa se realizeze o cuantificare obiectiva a acestor despagubiri, trebuie recunoscuta puterea de apreciere a judecatorilor fondului pe acest aspect.

Jurisprudenta are, in aceasta materie, putere creatoare, fiind chemata sa se pronunte in conditiile in care dispozitiile legale nu ofera criterii stricte de cuantificare a daunelor.

In lipsa unor criterii legale, instanta de fond a apreciat corect ca suma solicitata de reclamant este mare si ca prejudiciul moral suferit de acesta poate fi reparat cu suma de 5000 lei.

 In raport de actele normative si dispozitiile legale ce guverneaza materia, expuse in mod detaliat si de catre tribunal, Curtea a apreciat ca  instanta de fond a retinut o situatie de fapt corecta, adoptand o solutie temeinica si legala, in cauza nefiind incident niciunul din motivele prev. de art. 304 Cod procedura civila.

Avand in vedere aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila., coroborat cu art. 20 si 28 din Legea nr. 554/2004, modificata, au fost respinse ca nefondate ambele recursuri formulate.