Societate cu raspundere limitata, Cererea asociatului indreptatit, potrivit legii, de convocare a adunarii

Apel incident indreptat impotriva considerentelor in drept cuprinse in hotararea judecatoreasca. Regim juridic. Recalificare in apel principal. Consecinte. Tardivitatea apelului astfel promovat

• Legea nr. 31/1990: art. 195, art. 196, art. 119
• Codul de procedura civila: art. 461, art. 470, art. 472 alin. (1), art. 479 alin.

(1)

In conformitate cu actul constitutiv al societatii parate administratorul convoaca adunarea generala a asociatilor cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesar. Prin acelasi act constitutiv nu s-a efectuat o concretizare a convocarii adunarii generale si de catre asociati, in situatii exceptionale sau de organizare si de functionare normala a societatii.

In aceste conditii pentru a suplini clauzele actului constitutiv sunt incidente prevederile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit carora un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei convocari. In esenta, aceste prevederi acorda indreptatire asociatilor detinand o anumita cota de capital sa obtina convocarea adunarii generale.

Curtea releva ca legea stabileste atat persoana insarcinata cu convocarea adunarii generale, aceasta persoana fiind administratorul societatii, cat si celelalte persoane indreptatite sa ceara convocarea adunarii generale, administratorului societatii.

Daca administratorul societatii poate exercita, deodata, dreptul de a convoca adunarea generala si de a-si asuma, tot astfel, obligatia de a convoca adunarea generala, asociatii indreptatiti de lege au doar dreptul de a cere convocarea adunarii de catre administratorul societatii. Aceasta intrucat asociatii indreptatiti sunt titulari ai dreptului de convocare, dar nu si ai actului convocarii, act care ramane doar in limitele competentei administratorului societatii.

In conditiile in care administratorului societatii i se solicita de catre asociatii indreptatiti convocarea adunarii generale, indicandu-se totodata ordinea de zi a adunarii, iar prin aceasta scopul convocarii adunarii, in caz de refuz nejustificat a convocarii adunarii de catre administratorul societatii, asociatii indreptatiti au deschisa calea formularii unei cereri in justitie pentru a-si valorifica dreptul prevazut de art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Aceasta intrucat libertatea de exercitiu a mandatului administratorului, inclusiv in privinta convocarii adunarii generale, este limitata de protectia drepturilor societare ale asociatilor.

Modalitatea concreta prin care asociati indreptatiti au deschisa calea accesului in justitie in vederea valorificarii dreptului de a cere convocarea adunarii generale, este reglementata prin dispozitiile art. 119 alin. (3) - (4) din Legea nr. 31/1990, norme care se aplica prin institutia analogiei legii pentru a produce efecte intr-o situatie analoga in materia societatilor cu raspundere limitata, cu referire la dreptul asociatilor de a cere convocarea adunarii generale, pentru care dispozitiile art. 195 nu au o reglementare de sine statatoare.

Conform art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in cazul in care consiliul de administratie sau directoratul nu convoaca adunarea generala la cererea actionarilor/asociatilor indreptatiti potrivit alin. (1), instanta de la sediul societatii va putea autoriza convocarea adunarii generale de catre actionarii/asociatii care au formulat cererea de convocare a adunarii. Prin aceiasi hotarare instanta aproba ordinea de zi, data tinerii adunarii si dintre actionari/asociati persoana care o va prezida.

Acestea sunt dispozitiile oferite de legiuitor pentru a construi mijlocul juridic eficient in vederea rezolvarii acelor situatii juridice in care organul sau persoana care indeplineste mandatul administratorului refuza in mod nejustificat cererea legitima a asociatilor de convocare a adunarii generale. Totodata, aceste dispozitii legale sunt destinate sa acopere prin reglementarea lor si impedimentele de convocare a adunarii generale in privinta celorlalte societati aflate in domeniul de reglementare a Legii nr. 31/1990. Aceasta intrucat aceste dispozitii nu sunt destinate sa serveasca limitativ si exclusiv doar societatilor pe actiuni, chiar daca sediul acestor prevederi se situeaza in cadrul sectiunii privind adunarile generale ale actionarilor.

Referitor la apelul incident formulat de parati, Curtea in temeiul art. 479 alin. (1) Cod procedura civila a pus in discutie calificarea acestui apel ca fiind unul principal sau un apel avand caracter incidental apelului promovat de reclamanta.

Conform art. 472 alin. (1) C. pr. civ. avand ca obiect de reglementare apelul incident, intimatul este in drept, dupa implinirea termenului de apel sa formuleze apel in scris in cadrul procesului in care se judeca apelul facut de partea potrivnica, printr- o cerere proprie care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante.

Apelul principal este cel prevazut de art. 470 C. pr. civ. prin care partea tinde in mod direct si autonom de alte cereri ale altor parti, fie la schimbarea hotararii primei instante, fie la anularea sa, fie la schimbarea doar a considerentelor hotararii primei instante.

Paratii desi au intitulat calea de atac ca fiind apel incident apelului principal promovat de reclamanta, totusi apelul lor vizeaza doar schimbarea unora dintre considerentele primei instante, iar nu schimbarea hotararii primei instante asupra dispozitivului sau.

Curtea apreciaza ca in raport de dispozitiile art. 472 alin. (1), art. 470 si art. 461 C. pr. civ., apelul paratilor nu este unul incident, ci un apel principal, care vizeaza numai considerentele hotararii prin care s-au dat dezlegari unor probleme de drept.

Astfel calificat apelul paratilor se supune tuturor cerintelor legale referitoare la promovarea apelului principal. Printre aceste cerinte se afla si aceia a declararii apelului in termenul de 30 de zile de la comunicarea hotararii ce se ataca, potrivit art. 468 alin. (1) C. pr. civ.

Acest termen, avand ca data de referinta comunicarea sentintei, a expirat, astfel ca apelul este tardiv introdus, ceea ce atrage consecinta respingerii apelului ca tardiv.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Sentinta civila nr. 515 din 3 iulie 2014, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 109/27.02.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 809/108/2014 s-a respins cererea formulata de reclamanta I.V.-A., in contradictoriu cu paratii I.C.S. si SC B.C. SRL Arad, avand ca obiect autorizarea a convocarii AGA a SC B.C. SRL, desemnarea reclamantei sau a unui tert in vederea prezidarii adunarii generale a asociatilor SC B.C. SRL, stabilirea datei tinerii adunarii generale a asociatilor SC B.C. SRL, costurile convocarii adunarii generale a asociatilor SC B.C. SRL

Nu exista un refuz din partea paratului, in calitate de administrator societar de a convoca adunarea generala, ci asa cum s-a retinut mai sus imposibilitatea intocmirii situatiei financiare anuale la 31.12.2013, a impiedicat tinerea adunarii la momentul solicitat de catre reclamanta.

Conditiile in care poate fi convocata adunarea generala a asociatilor, intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, sunt cele expres stipulate de dispozitiile art. 195 din Legea nr. 31/1990 republicata, putand fi convocata de administrator in conditiile stipulate la alin. (1) a art. 195 cat si conform art. 195 alin. (2), si de un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social, aratand scopul acestei convocari.

Temeiul de drept invocat de catre reclamanta art. 119 din Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, nu este incident in cauza, deoarece aceste dispozitii sunt aplicabile societatilor pe actiuni si este de retinut ca nici legea mentionata si nici alte acte normative nu prevad expres posibilitatea convocarii de catre instanta a adunarii generale a asociatilor societatilor cu raspundere limitata.

Din dispozitiile capitolului VI al Legii nr. 31/1990 republicata care se refera la societatile cu raspundere limitata rezulta ca legiuitorul a prevazut in mod expres aplicarea acestei sectiuni si a dispozitiilor prevazute pentru societatile pe actiuni unde a considerat ca acestea sunt comparabile cu prevederile legale care reglementeaza forma societatilor comerciale cu raspundere limitata.

In conditiile art. 195 alin. (2) din Legea 31/1990 republicata, reclamanta asociata ce reprezinta mai mult de o patrime din capitalul social este indreptatita sa convoace adunarea generala, fara a avea nevoie de autorizarea prealabila acordata de instanta.

In acest context, convocarea adunarii generale a asociatilor constituie, in cadrul societatilor cu raspundere limitata, prerogativa exclusiva a administratorilor, a asociatilor reprezentand mai mult de 25% din capitalul social, iar a cere instantei sa autorizeze o atare adunare, reprezinta a cere instantei sa isi depaseasca competenta in aceasta materie.

De asemenea, Art. 196 din Legea nr. 31/1990, invocat, care statueaza ca: „Dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, in ce priveste dreptul de a ataca hotararile adunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile prevazut la art. 132 alin. (2) urmand sa curga de la data la care asocia tul a luat cunostinta de hotararea adunarii generale pe care o ataca”, se refera doar la dreptul de a ataca hotararile adunarilor generale, in cauza dedusa judecatii, nepunandu-se o astfel de problema.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta I.V.-A. solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei civile nr. 109 din 27.02.2014, pronuntata de catre Tribunalul Arad in cadrul dosarului cu nr. 809/108/2014, in sensul admiterii in integralitate a cererii introductive de instanta, cu cheltuieli de judecata.

De asemenea impotriva considerentelor hotararii pronuntate de tribunal a declarat apel incident si a formulat intampinare paratul I.C.S. si societatea SC B.C. SRL Arad solicitand admiterea apelului incident cu consecinta modificarii hotararii primei instante, in sensul inlaturarii considerentelor de la fila 6 par. 3, 4, 5 si fila 7 par. 1-5 din hotarare in temeiul dispozitiilor art. 461 din Noul Cod de procedura civila si conform intampinarii la apelul declarat de I.V.-A. impotriva sentintei mai sus indicate, prin care solicita Curtii sa respinga apelul ca neintemeiat.

Examinand apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept, potrivit art. 476 - 482 noul Cod de procedura civila, Curtea de Apel constata ca apelul este fondat pentru motivele ce se vor arata in continuare.

Prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica prin aplicarea gresita a dispozitiilor art. 119 si excluderea prevederilor art. 195 si 196 din Legea nr. 31/1990, considerand ca dispozitiile legale referitoare la societatile pe actiuni in privinta convocari adunarii generale a asociatilor nu se aplica si societatilor cu raspundere limitata.

Sub acest cuprins, Curtea releva ca regimul juridic al convocarii adunarii generale a asociatilor paratei SC B.C. SRL Arad este supus clauzelor actului constitutiv (art. 13) si prevederilor art. 195, art. 196 respectiv art. 119 alin. (1), (3) si

4. din Legea nr. 31/1990.

In conformitate cu actul constitutiv al societatii parate administratorul convoaca adunarea generala a asociatilor cel putin o data pe an sau ori de cate ori este necesar. Prin acelasi act constitutiv nu s-a efectuat o concretizare a convocarii adunarii generale si de catre asociati, in situatii exceptionale sau de organizare si de functionare normala a societatii.

In aceste conditii pentru a suplini clauzele actului constitutiv sunt incidente prevederile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit carora un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei convocari. In esenta, aceste prevederi acorda indreptatire asociatilor detinand o anumita cota de capital sa obtina convocarea adunarii generale.

Daca actul constitutiv si prevederea art. 195 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 statueaza asupra persoanei care are obligatia de a convoca adunarea generala, si anume administratorul societatii, dispozitia art. 195 alin. (3) rezerva dreptul de convocare a adunarii generale si asociatilor. Acest drept nu poate fi infrant printr-o interpretare sintetica sau in extremis a dreptului asociatilor.

Pe de alta parte, dreptul asociatilor care indeplinesc conditiile prevazute de lege de a obtine convocarea adunarii generale se exercita prin materializarea obligatiei administratorului societatii de a convoca adunarea generala la cererea asociatilor indreptatiti.

Curtea releva ca legea stabileste atat persoana insarcinata cu convocarea adunarii generale, aceasta persoana fiind administratorul societatii, cat si celelalte persoane indreptatite sa ceara convocarea adunarii generale, administratorului societatii.

Daca administratorul societatii poate exercita deodata dreptul de a convoca adunarea generala si de a-si asuma, tot astfel, obligatia de a convoca adunarea generala, asociatii indreptatiti de lege au doar dreptul de a cere convocarea adunarii de catre administratorul societatii. Aceasta intrucat asociatii indreptatiti sunt titulari ai dreptului de convocare, dar nu si ai actului convocarii, act care ramane doar in limitele competentei administratorului societatii.

Prin urmare, asociatii indreptatiti pot recurge la cererea de convocare a adunarii generale ori de cate ori este necesar, in vederea asigurarii bunei organizari si functionari a societatii, iar administratorul societatii este obligat sa dea curs acestei cereri.

In conditiile in care administratorului societatii i se solicita de catre asociatii indreptatiti convocarea adunarii generale, indicandu-se totodata ordinea de zi a adunarii, iar prin aceasta scopul convocarii adunarii, in caz de refuz nejustificat a convocarii adunarii de catre administratorul societatii, asociatii indreptatiti au deschisa calea formularii unei cereri in justitie pentru a-si valorifica dreptul prevazut de art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Aceasta intrucat libertatea de exercitiu a mandatului administratorului, inclusiv in privinta convocarii adunarii generale, este limitata de protectia drepturilor societare ale asociatilor.

Modalitatea concreta prin care asociati indreptatiti au deschisa calea accesului in justitie in vederea valorificarii dreptului de a cere convocarea adunarii generale, este reglementata prin dispozitiile art. 119 alin. (3) - (4) din Legea nr. 31/1990, norme care se aplica prin institutia analogiei legii pentru a produce efecte intr-o situatie analoga in materia societatilor cu raspundere limitata, cu referire la dreptul asociatilor de a cere convocarea adunarii generale, pentru care dispozitiile art. 195 nu au o reglementare de sine statatoare.

Conform art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, in cazul in care consiliul de administratie sau directoratul nu convoaca adunarea generala la cererea actionarilor/asociatilor indreptatiti potrivit alin. (1), instanta de la sediul societatii va putea autoriza convocarea adunarii generale de catre actionarii/asociatii care au formulat cererea de convocare a adunarii. Prin aceiasi hotarare instanta aproba ordinea de zi, data tinerii adunarii si dintre actionari/asociati persoana care o va prezida.

Acestea sunt dispozitiile oferite de legiuitor pentru a construi mijlocul juridic eficient in vederea rezolvarii acelor situatii juridice in care organul sau persoana care indeplineste mandatul administratorului refuza in mod nejustificat cererea legitima a asociatilor de convocare a adunarii generale. Totodata, aceste dispozitii legale sunt destinate sa acopere prin reglementarea lor si impedimentele de convocare a adunarii generale in privinta celorlalte societati aflate in domeniul de reglementare a Legii nr. 31/1990. Aceasta intrucat aceste dispozitii nu sunt destinate sa serveasca limitativ si exclusiv doar societatilor pe actiuni, chiar daca sediul acestor prevederi se situeaza in cadrul sectiunii privind adunarilor generale ale actionarilor.

Relativ la refuzul nejustificat al paratului asociat de a convoca adunarea generala a asociatilor la cererea asociatului reclamant, Curtea releva ca un atare refuz exista, ceea ce este recunoscut de asociatul parat, respectiv ca acest refuz are caracter nejustificat deoarece invocarea imposibilitatii de prezentare a situatiei financiare anuale de catre un administrator al societatii pentru motivul ca nu ar fi intocmita evidenta contabila, apare prin ia insasi ca fiind o incercare de evitare a prezentarii spre cunoastere de catre asociati a datelor care reflecta situatia economico financiara a societatii comerciale, fiind contra legii ca un administrator al societatii sa nu detina sau sa nu stapaneasca evidenta contabila si situatia financiar contabila a societatii pe care o administreaza, in raport de dispozitiile art. 72, art. 73 si art. 197, art. 198 din Legea nr. 31/1990.

Prin urmare, se va admite apelul declarata de catre reclamanta se va schimba sentinta atacata, in sensul ca se va admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta.

Se va autoriza reclamanta sa convoace adunarea generala a asociatilor paratei SC B.C. SRL Arad cu urmatoarea ordine de zi:

1. revocarea administratorului social I.C.S. si/sau revenirea la numirea a doi administratori ai societatii;
2. aprobarea situatiei financiare anuale si stabilirea repartizarii profitului net;
3. contractarea auditului financiar;
4. urmarirea administratorului I.C.S. pentru daunele pricinuite societatii, cu desemnarea persoanei insarcinate a o exercita;
5. clarificarea situatiei juridice vis-a-vis de punctul de lucru al societatii stabilit in imobilul din Arad, ...;
6. reglementarea raporturilor dintre asociati vizand fie excluderea asociatului

1. C.S. in temeiul art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, fie prin retragerea asociatei I.V.-A., cu stabilirea drepturilor acesteia cuvenite pentru partile sociale, fie prin dizolvarea societatii urmare a neintelegerilor grave dintre asociati care impiedica functionarea acesteia,

Se va desemna reclamanta inclusiv cu dreptul de imputernicire a unui tert in baza unei procuri speciale, sa prezideze adunarea generala a asociatilor SC B.C. SRL Arad si se va stabili data tinerii adunarii generale a asociatilor SC B.C. SRL Arad in termen de 15 zile de la comunicarea prezentei decizii, costurile convocarii adunarii generale a asociatilor urmand sa fie suportate de societatea comerciala.

Referitor la apelul incident formulat de parati, Curtea in temeiul art. 479 alin. (1) Cod procedura civila a pus in discutie calificarea acestui apel ca fiind unul principal sau un apel avand caracter incidental apelului promovat de reclamanta.

Conform art. 472 alin. (1) C. pr. civ. intimatul este in drept, dupa implinirea termenului de apel sa formuleze apel in scris in cadrul procesului in care se judeca apelul facut de partea potrivnica, printr-o cerere proprie care sa tinda la schimbarea hotararii primei instante.

Acesta este apelul incident reglementat de noul cod de procedura civila.

Apelul principal este cel prevazut de art. 470 C. pr. civ. prin care partea tinde in mod direct si autonom de alte cereri ale altor parti, fie la schimbarea hotararii primei instante, fie la anularea sa, fie la schimbarea doar a considerentelor hotararii primei instante.

Paratii desi au intitulat calea de atac ca fiind apel incident apelului principal promovat de reclamanta, totusi apelul lor vizeaza doar schimbarea unora dintre considerentele primei instante, iar nu schimbarea hotararii primei instante asupra dispozitivului sau.

Curtea apreciaza ca in raport de dispozitiile art. 472 alin. (1), art. 470 si art. 461 C. pr. civ., apelul paratilor nu este unul incident, ci un apel principal, care vizeaza numai considerentele hotararii prin care s-au dat dezlegari unor probleme de drept.

Astfel calificat apelul paratilor se supune tuturor cerintelor legale referitoare la promovarea apelului principal. Printre aceste cerinte se afla si aceia a declararii apelului in termenul de 30 de zile de la comunicarea hotararii ce se ataca, potrivit art. 468 alin. (1) C. pr. civ.

Sentinta atacata a fost comunicata paratilor la data de 19.03.2014 catre paratul I.C.S., respectiv la 20.03.2014 catre parata SC B.C. SRL Arad.

Apelul acestor parati a fost inaintat prin posta Arad la data de 12.05.2014. Termenul de 30 de zile pentru introducerea apelului, avand ca data de referinta comunicarea sentintei primei instante, a expirat pentru primul parat la data de

2014. iar pentru al doilea parat la data de 20.04.2014. Apelul introdus de acesti parati si comunicat prin posta la 12.05.2014 este tardiv, astfel ca nu indeplineste dispozitiile prevazute de art. 468 alin. (1) C. pr. civ., motiv pentru care a fost respins ca atare. Ca o consecinta a respingerii ca tardiv a apelului paratilor, Curtea este dispensata de a mai examina, in fond, acest apel.