Actiune in pretentii derivand din refuzul nejustificat al unei autoritati de a emite un act administrativ

Contencios administrativ.

Art. 1 alin. 1 si art. 2 din Legea nr. 50/1991; art. 2 lit. f din Legea nr. 554/2004

Actiunea in pretentii dedusa judecatii, derivand din modul in care autoritatea publica locala a solutionat cererea reclamantei prin care solicita acordul pentru executarea unor lucrari de reabilitare spatiu comercial si avand in vedere definitia termenului contencios administrativ, este de competenta instantei de contencios administrativ.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Sentinta civila nr. 29 din 02 noiembrie 2017

Prin cererea inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Moinesti la data de 01.03.2016 sub nr. .../260/2016, reclamanta S.C. I. S.R.L. a solicitat acestei instante in contradictoriu cu parata U.A.T. C. pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 16000 lei cu titlu de despagubiri pentru cheltuielile de reabilitare spatiu comercial, cu cheltuieli de judecata.

S-a aratat in motivare, in esenta, ca prejudiciul provine din cuantificarea lucrarilor de intretinere pentru un spatiu comercial apartinand reclamantei, lucrari determinate de refuzul nejustificat al paratei de a-i acorda aviz sau autorizatie de reparatie.

Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 1349, 1357, 1359 C.civ.

Prin sentinta civila nr. 756/2.05.2017, Judecatoria Moinesti a admis exceptia necompetentei materiale a instantei si a declinat solutionarea cauzei in favoarea Tribunalului Bacau - Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Judecatoria Moinesti a retinut ca in prezenta cauza se solicita obligarea paratei la plata unui prejudiciu pe care l-ar fi cauzat prin refuzul constant de a-i elibera reclamantei autorizatia de construire. Avand in vedere dispozitiile art. 2 din Legea nr. 50/1991 si art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se constata ca judecatoria nu este competenta in a solutiona prezenta cauza, fiind un litigiu de contencios administrativ dat in competenta sectiei specializate a Tribunalului Bacau.

La data de 23.06.2017, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub acelasi numar de dosar.

La primul termen de judecata, tribunalul a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale.

Analizand exceptia necompetentei materiale, tribunalul retine, cu titlu preliminar, faptul ca actiunea este una in pretentii, intemeiata pe dispozitiile codului civil. Mai retine tribunalul din coroborarea dispozitiilor art. 10, art. 1 alin. 1 si art. 19 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004, caracterul subsidiar al actiunii in despagubiri, aceasta actiune putand fi formulata numai raportat la o cerere de anulare a unui act administrativ vatamator sau a unei actiuni privind un refuz nejustificat, dar cu obligarea la solutionarea cererii.

Astfel apreciaza tribunalul, cauza ar fi fost de competenta instantei de contencios administrativ doar in ipoteza in care actiunea in despagubiri ar fi fost formulata odata cu actiunea in anularea unui act administrativ sau a uneia de obligare la solutionarea unei cereri legata de un drept administrativ, ca accesoriu, precum si in cazul formularii actiunii dupa anularea actului sau dupa admiterea actiunii in obligare.

Prin urmare, pentru a stabili competenta de solutionare a cauzei din punct de vedere material, Tribunalul a avut in vedere obiectul actiunii de fata, respectiv actiune in pretentii, nesubsumata uneia dintre cererile anterior mentionate si intemeiata in drept pe dispozitiile Codului civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala.

Fata de obiectul actiunii formulate de reclamanta si de temeiul de drept invocat, raportat la dispozitiile Legii 554/2004 si ale art. 94 C.pr.civ., Tribunalul Bacau, prin sentinta civila nr. 764/4.10.2017, a admis exceptia necompetentei materiale de solutionare a cauzei si a declinat cauza spre competenta solutionare in favoarea Judecatoriei Moinesti.

Totodata a constatat intervenit conflictul negativ de competenta si a inaintat dosarul Curtii de apel Bacau in vederea solutionarii conflictului, potrivit art. 135 al 1 C.pr. civ.

Solutionand conflictul negativ de competenta, Curtea retine ca prin actiunea dedusa judecatii reclamanta solicita obligarea paratei la plata unui prejudiciu pe care l-ar fi cauzat aceasta din urma prin refuzul constant de a-i elibera reclamantei autorizatia/acordul pentru construire.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare, emisa in conditiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren si/sau constructii - identificat prin numar cadastral, in cazul in care legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 2 alin. 1 din acelasi act normativ autorizatia de construire constituie actul final de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii corespunzator masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor.

Potrivit art. 2 lit. f din Legea nr. 554/2004 prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Actiunea dedusa judecatii, derivand din modul in care autoritatea publica locala a solutionat cererea reclamantei prin care solicita acordul pentru executarea unor lucrari de reabilitare spatiu comercial si avand in vedere definitia termenului contencios administrativ, este de competenta instantei de contencios administrativ.

Imprejurarea ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Codului civil nu are relevanta, intrucat potrivit art. 22 alin. 4 din Codul de procedura civila da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecatii, dupa ce a pus in discutia partilor calificarea juridica exacta. Aspectele referitoare la caracterul subsidiar al actiunii in pretentii fata de actiunea in anulare act administrativ sau in obligarea autoritatii la solutionarea unei cereri nu puteau fi analizate in faza verificarii competentei, ele tin de admisibilitatea actiunii si se impune a fi analizate dupa stabilirea exacta a obiectului actiunii.

Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 135 din Codul de procedura civila, Curtea a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bacau - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.