Recurs - recunoastere hotarare divort pronuntata intr-un stat necomunitar

Dreptul familiei

Art. 171 Legea 105/1992; art. 3 O.G. 66/1999; art. I/3 - art. 1 alin. 2 O.U.G 119/2006

Una din conditiile esentiale pentru recunoasterea unei hotarari straine o constituie probarea caracterului definitiv al acesteia; aceasta dovada nu poate fi implicita, ci, obligatoriu, explicita, indiferent daca se regaseste in cuprinsul inscrisului cu caracter de hotarare a autoritatii competente din statul emitent sau intr-un inscris separat.

Apostilarea nu atesta caracterul definitiv al hotararii straine, ci certifica veracitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 575 din 1 aprilie 2013

Prin S. civ. 2746/D/20.12.2012, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar 4853/110/2012, s-a respins cererea formulata de reclamanta C.B. avand ca obiect exequator (recunoastere hotarare divort straina), ca neintemeiata.

In motivarea solutiei, prima instanta a retinut ca prin actiunea dedusa judecatii, reclamanta C.B. - prin procurator - a solicitat instantei recunoasterea hotararii de divort pronuntata de Instanta superioara Santa Clara, Statul California, S.U.A.

Reclamanta a sustinut ca la data de 11 iulie 1986 s-a casatorit cu numitul P.S., fiecare dintre ei pastrandu-si numele avut anterior casatoriei, iar ulterior s-au stabilit in S.U.A., California. S-a mai mentionat ca din casatorie au rezultat doi minori si ca urmare a neintelegerilor ce au survenit intre ea si sotul sau, a solicitat desfacerea casatoriei incepand cu data de 24.02.2008, aspect de care a luat act instanta de judecata prin hotararea pronuntata.

Reclamanta a precizat ca impreuna cu sotul sau a semnat un Acord de solutionare a proprietatii maritale, acord care face integranta a hotararii pronuntate si prin care s-a stabilit in favoarea sa custodia copiilor, cu drept de vizitare pentru tatal copiilor in timpul vacantelor de vara si/sau de iarna si cu obligarea acestuia de a plati o pensie alimentara pentru copii.

Promovarea prezentei actiuni s-a justificat de necesitatea efectuarii inscrierii acestei hotarari de divort in actele de stare civila romane, operatiune care nu se poate face decat dupa recunoasterea ei, fiind pronuntata intr-un stat care nu face parte din U.E.

In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 165 s.u. din Legea nr. 105/1992. ’

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului tribunalul a retinut ca prin Hotararea nr. 10 ****/9.10.2007, a carei recunoastere se solicita prin actiunea pendinte, pronuntata de Instanta Superioara Santa Clara, statul California, s-a dispus cu privire la desfacerea casatoriei incheiate intre reclamanta C.B. si paratul P.S., avand anexat un acord de solutionare intre parti cu privire la custodia copiilor rezultati din casatoria partilor si cu privire la pensia de intretinere.

Conform art. 166 din Legea nr.105 din 22 septembrie 1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat:

„Hotararile straine sunt recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un

stat tert, au fost recunoscute mai intai in statul de cetatenie al fiecarei parti."

Hotararile referitoare la alte procese decat cele aratate in art. 166 pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

1. hotararea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;
2. instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece

procesul;

3. exista reciprocitate in ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea.(art.167)

Cererea de recunoastere a hotararii straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de legea procedurala romana si va fi insotita de urmatoarele acte:

1. copia hotararii straine;
2. dovada caracterului definitiv al acesteia;
3. copia dovezii de inmanare a citatiei si actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a dat hotararea;
4. orice alt act, de natura sa probeze, in completare, ca hotararea straina indeplineste celelalte conditii prevazute de art. 167.

Actele prevazute in alin. 1 vor fi insotite de traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care partile sunt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.(art.171).

Instanta a pus in vedere reclamantei prin procurator sa faca dovada caracterului definitiv al hotararii a carei recunoastere o solicita, obligatie neindeplinita de catre parte.

In aplicarea dispozitiilor legal citate, instanta constatand ca nu s-a facut dovada caracterului definitiv al hotararii ce se solicita a fi recunoscuta, a concluzionat ca ii este oprit a admite actiunea.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs ( conform art. I/3 - art. 1 alin.2 O.U.G 119/2006 - aplicate prin analogie), in termen, motivat si legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei si taxa timbru de 4 lei, reclamanta prin procurator, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 4853/110/2012.

In motivarea recursului, s-a sustinut ca dispozitiile art. 171 lit. „b” din Legea 105/1992 au fost interpretate gresit ca impunand anexarea unei dovezi privitoare la data ramanerii definitive a hotararii, in conditiile in care textul face referire la „
dovada caracterului definitiv al hotararii"";
ori acest caracter rezulta din chiar continutul hotararii pronuntate la 25.10.2007, prin mentiunea intrarii in vigoare a dispozitiilor sale la 24.02.2008, fiind absurd a se solicita unei instante straine sa faca mentiuni precum instantele romane. Mai mult, prin aplicarea apostilei in 2012 s-a certificat ca hotararea este definitiva.

Nu s-au administrat probe noi in recurs.

Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor invocate, precum si sub toate aspectele, potrivit dispozitiilor art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, fata de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile art. 299 si urm. Cod procedura civila, Curtea a constatat caracterul sau legal si temeinic, justificat de urmatoarele considerente:

Contrar concluziei recurentei privitoare la absenta obligatiei probarii caracterului definitiv al hotararii din art. 171 Legea 105/1992 (forma in vig. la investirea instantei), textul citat impune expres o astfel de obligatie prin expresia
va fi insotita de urmatoarele acte: b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
Ca aceasta dovada este in cuprinsul hotararii sau separat, nu prezinta relevanta, si oricum, tribunalul nu si-a argumentat solutia pe nedepunerea unei dovezi separate de hotarare, ci ca nu s-a probat caracterul definitiv al acesteia.

Sustinerile recurentei ca acest caracter rezulta in primul rand din data mentionata in hotarare ca fiind cea de la care intra in vigoare desfacerea parteneriatului si revenirea la starea civila de celibatar - respectiv 24.02.2008 -, nu pot fi primite intrucat, hotararea a fost pronuntata la 15.10.2007, iar referirea la data de 24.02.2008 reprezenta doar o reluare a acordului partilor privitoare la data de la care acestia conveneau a se produce efectele divortului (vezi mentiune chenar verso pag. 68). Aceasta referire nu acoperea deci data ramanerii definitive a hotararii. In sprijinul aceleiasi concluzii sta si faptul ca in chiar notificarea facuta de instanta avocatului recurentei (verso fl. 68) se mentioneaza posibilitatea formularii de recurs impotriva acestei hotarari
(„sub clauzele prevazute .... daca nici un recurs nu este inaintat instanta poate hotari ca dovezile sa fie distruse sau de altfel aruncate dupa 60 zile de la expirarea timpului de recurs’"').

De asemenea, aplicarea apostilei nu certifica caracterul definitiv al hotararii, asa cum sustine recurenta, ci, asa cum rezulta din art. 3 O.G. 66/1999 pentru aderarea Romaniei la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961
(„Singura formalitate care ar putea fi ceruta pentru a atesta veracitatea semnaturii, calitatea in care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a stampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberata de catre autoritatea competenta a statului din care emana documentul
) si din mentiunea din cuprinsul apostilei (fl.54), certifica doar autenticitatea semnaturii si calitatea persoanei care a semnat documentul si, unde este cazul, identitatea sigiliului sau stampilei care se gaseste pe document.

In atare imprejurari, neexistand nici o dovada care sa ateste ca hotararea solicitata a fi recunoscuta a ramas in forma si dispozitiile probate la 15.10.2007, deci caracterul sau definitiv, actiunea nu putea fi admisa.

Constatand astfel ca nu este incident nici un motiv de casare a solutiei dispuse, recursul a fost respins ca nefondat.