Obligatia utilizatorului imobilului de a incheia contractul de inchiriere cu persoana in favoarea careia s-a restituit imobilul.

Domeniu asociat: actiune in raspundere contractuala

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 357/12 decembrie 2017

Cu privire la recursul formulat de A.R., Curtea a invocat, din oficiu exceptia netimbrarii recursului, exceptie solutionata cu prioritate in raport de dispozitiile art.137 din Codul de procedura civila.

Analizand exceptia netimbrarii, Curtea stabileste ca este intemeiata si drept urmare, anuleaza ca netimbrat recursul.

In acest sens, Curtea noteaza ca, potrivit dispozitiilor OUG 80/2013, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevazute

de acest act normativ, cu exceptia anumitor cauze care sunt scutite de la plata taxelor de timbru.

Din economia aceluiasi act normativ rezulta ca neachitarea taxei judiciare de timbru determina anularea actiunii sau cererii.

Actiunea ce face obiectul prezentului litigiu face parte din categoria actiunilor supuse taxei judiciare de timbru astfel ca in raport de dispozitiile art.24 alineat 2 din OUG 80/2013 coroborate cu dispozitiile art.3 din OUG 80/2013, recurentei A.R. i s-a pus in vedere sa achite o taxa judiciara de timbru in cuantum de 3569,18 lei.

Prin incheierea din camera de consiliu din 6 noiembrie 2017 a fost respinsa cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

In aceste conditii, recurenta avea obligatia achitarii taxei judiciare de timbru in cuantumul stabilit de instanta de recurs, obligatie pe care aceasta nu si-a indeplinit-o, ceea ce determina anularea cererii de recurs ca netimbrata.

Exceptia netimbrarii cererii de recurs fiind una dirimanta, criticile din cererea de recurs nu pot fi analizate.

Curtea constata ca sunt nefondate cererile de recurs formulate de reclamantul W si de AR- Filiala Iasi impotriva aceleiasi decizii.

Prin cererea de recurs formulata de reclamantul W, se formuleaza critici numai in legatura cu gresita admitere, in opinia recurentului, a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a A.R..

Acesta sustine ca aceasta entitate are si ea calitate procesuala pasiva alaturi de A.R. - Filiala Iasi, in raport de dispozitiile art.16 alineat 2 din Legea 10/2001 si dispozitiile Legii 752/2001 privind organizarea si functionarea A.R..

Prin cererea de recurs, A.R.-Filiala Iasi formuleaza critici raportat la solutia instantei de apel de pastrare a solutiei primei instante de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a A.R., sustinand ca numai aceasta institutie are calitate procesuala pasiva, in raport de dispozitiile legale care reglementeaza scoaterea unui imobil din domeniul public, atributie ce revine numai A.R. in calitate de ordonator principal de credite, precum si in raport de dispozitiile Legii nr. 752/2001 privind organizarea A.R. si ale Statutului acesteia.

Sustine recurenta ca, in raport de aceste dispozitii, singura entitate care are calitate procesuala pasiva este numai A.R., motiv pentru care se impune respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestei entitati si, pe cale de consecinta, admiterea exceptiei procesuale pasive a recurentei A.R. - Filiala Iasi.

Avand in vedere ca solutia instantei de apel de respingere a actiunii formulate de reclamant in contradictoriu cu parata A.R., pentru lipsa calitatii procesuale pasive a fost criticata, astfel cum s-a aratat mai sus, atat prin recursul reclamantului cat si prin recursul paratei A.R. - Filiala Iasi, in esenta, pentru aceleasi motive, Curtea va analiza aceste critici impreuna, argumentele respingerii acestora fiind comune.

Cu titlu preliminar, Curtea constata ca, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul-recurent a solicitat obligarea A.R. si a A.R. - Filiala Iasi la plata chiriei pentru imobilul care i-a fost restituit in natura ,prin sentinta civila nr.1064 din 6.05.2011 a Tribunalului Iasi si a deciziei civile nr.700 din 4. 11.2011 a Curtii de Apel Iasi, in temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Prin aceste hotarari, in mod irevocabil i s-a recunoscut autorului reclamantului calitatea de persoana indreptatita, potrivit Legii 10/2001 la restituirea in natura a imobilului construit si neconstruit situat in Iasi, str. L.C. nr. 15, dispunandu-se restituirea in natura, cu obligatia pentru acesta sa ii mentina afectatiunea pe o perioada de 5 ani, in temeiul art.16 alineat 2 din Legea 10/2001.

Ulterior, prin Incheierea nr. 93 din 10 .02 2014 a Tribunalului Iasi, data in lamurirea dispozitivului sentintei nr.1064/6.05.2011, s-a stabilit ca obligatia de mentinere a afectatiunii imobilului pe o perioada de 5 ani incepe de la data de 05.05.2009.

Asa fiind, Curtea constata ca raporturile juridice s-au nascut ca urmare a parcurgerii de catre autorul reclamantului a procedurii speciale instituite de Legea 10/2001, imobilului supus restituirii fiindu-i aplicabile dispozitiile art.16 alineat 2 din aceasta lege.

Drept urmare, in actiunea de fata, care are drept obiect plata chiriei pentru imobilul restituit sunt aplicabile numai normele speciale, astfel ca actele normative invocate de parti prin cererile de recurs nu isi gasesc aplicabilitatea in cauza.

Drept consecinta, in mod legal instanta de apel a stabilit ca in raportul juridic dedus judecatii sunt aplicabile dispozitiile HG 1886/21.12.2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul art.16 alineat 2 din Legea 10/2001.

Din interpretarea dispozitiilor acestui act normativ, care instituie in sarcina utilizatorului imobilului obligatia de a se incheia contractul de inchiriere cu persoana caruia i s-a restituit imobilul, in mod evident calitate procesuala pasiva in litigiile vizand plata chiriei o are utilizatorul, in cauza de fata parata-recurenta A.R. - Filiala Iasi.

Cu toate ca in litigiul de restituire a imobilului finalizat prin hotararile judecatoresti mai sus mentionate, parte a fost, intr-adevar, A.R., legiuitorul a tratat distinct cele doua entitati juridice respectiv detinatorul imobilului si utilizatorul imobilului.

Aceasta concluzie rezulta si din Normele de aplicare a dispozitiilor art.16 alineat 2 din Legea 10/2001, prin care a stabilit in sarcina detinatorului numai suportarea cheltuielilor de intretinere, pe care le-a explicitat ca fiind reparatii de simpla intretinere, fara a face nici o referire la incheierea contractului de inchiriere, aceasta obligatie revenind fara echivoc utilizatorului imobilului, respectiv persoanei juridice care in mod efectiv si nemijlocit ocupa imobilul.

Asa fiind, Curtea constata ca printr-o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale cuprinse in actele normative mai sus analizate, instanta de apel a pastrat dispozitia primei instante de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a A.R. si a respins actiunea reclamantului in contradictoriu cu aceasta parata, in raport de aceasta exceptie, stabilind ca in cauza calitate procesuala pasiva are numai parata-recurenta A.R. - Filiala Iasi.

Fata de cele ce preced, Curtea constata ca toate criticile din recursul reclamantului sunt nefondate, respingand atat recursul si criticile din recursul paratei-recurente A.R. - Filiala Iasi referitoare la aspectele analizate mai sus, ca nefondate.

Curtea nu primeste nici critica din recursul paratei A.R. - Filiala Iasi cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru chiria aferenta perioadei anterioare momentului 14.02.2010.

Curtea releva ca termenul de prescriptie incepe sa curga, potrivit art.7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, de la data cand s-a nascut dreptul la actiune.

Or, in prezenta cauza, dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut la momentul pronuntarii sentintei civile nr.1064 din 6.05 2011 a Tribunalului Iasi, prin care s-a recunoscut dreptul autorului reclamantului la restituirea imobilului in natura, hotarare ramasa irevocabila prin decizia civila nr.700 din 4.11.2011 a Curtii de Apel Iasi, moment de la care se puteau

exercita prerogativele dreptului de proprietate, inclusiv acela de a obtine chirie pentru imobilul folosit de parata.

Cum dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut, in mod obiectiv, la momentul cand dispozitia unitatii detinatoare a fost anulata, si acesta este momentul pronuntarii sentintei civile a Tribunalului Iasi nr. 1064/6.05.2011, dispozitiile art. 4 din HG 1886/2006, nu sunt incidente in cauza acestea vizand o situatie distincta decat cea relevata in cauza, deoarece restituirea imobilului s-a dispus in temeiul unei hotararii judecatoresti si nu a unei dispozitii date in solutionarea notificarii.

Drept urmare, solutia instantei de apel de respingere a exceptiei dreptului la actiune pentru chiria exigibila la data de14.02.2010 este legala in raport de dispozitiile art.3 si 7 din Decretul nr. 167/1958, astfel ca toate criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate.

Nici criticile vizand fondul litigiului nu pot fi primite.

Contrar sustinerilor recurentei, Curtea constata ca reclamantul are un „bun” in sensul art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in baza hotararii judecatoresti, prin care autorului sau i s-a restituit imobilul in natura, astfel ca detine speranta legitima de a obtine protectia dreptului sau.

Totodata, Curtea releva ca reclamantul are temei suficient, in dreptul intern, prin actele normative mentionate mai sus, pentru a solicita si obtine obligarea paratei la plata despagubirilor, sub forma contravalorii chiriei, pentru lipsa de folosinta a imobilului pe perioada cat a fost obligat sa ii mentina afectatiunea.

Asa fiind, imprejurarea ca entitatea detinatoare a emis ulterior ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de restituire in natura, decizia administrativa nr.41/19.03.2012 nu are relevanta in acest litigiu, atat timp cat reclamantul avea dreptul sa solicite contravaloarea chiriei ca echivalent al lipsei de folosinta de la data restituirii in natura a imobilului ca efect al unei hotarari judecatoresti.

Drept urmare, Curtea noteaza ca instanta de apel, printr-o corecta aplicare a dispozitiilor legale instituite de actele normative relevante si examinate anterior, a obligat parata-recurenta la plata sumei de 37333,2 lei cu titlu de chirie pentru perioada 05.09.201217.09.2012 si dobanda aferenta acesteia.

Fata de cele ce preced, instanta de recurs constatand ca toate criticile sunt nefondate respinge si recursul A.R. - Filiala Iasi.